---
title: "Raportul anual EFOR 2026: Democrație și societate civilă în Europa de Est"
canonical: https://www.privesc.eu/arhiva/110942/Raportul-anual-EFOR-2026--Democratie-si-societate-civila-in-Europa-de-Est
event_date: 2026-03-11T10:00:00+00:00
region: Romania
category: Conferințe
duration_seconds: 8516
video_embed: https://www.privesc.eu/widget/live/110942
publisher: Privesc.Eu
---

# Raportul anual EFOR 2026: Democrație și societate civilă în Europa de Est

## Comunicat de presă

## Lansarea raportului EFOR 2026 la București: Anne Applebaum și experții societății civile avertizează asupra declinului democratic din Europa de Est

**București, 11 martie 2026** - La Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București, Expert Forum (EFOR) a lansat raportul său anual dedicat democrației și societății civile din Europa de Est. Evenimentul, marcat de prezența renumitei autoare și jurnaliste internaționale Anne Applebaum, a adus în prim-plan o dezbatere critică despre ascensiunea regimurilor autoritare, vulnerabilitatea spațiului informațional și necesitatea implicării civice pentru protejarea valorilor democratice în regiune.

Găzduit în prestigioasa aulă a bibliotecii, evenimentul a reunit analiști, academicieni, reprezentanți ai sectorului public și membri ai societății civile. Mireille Rădoi, directorul instituției gazdă, a deschis dezbaterea subliniind rolul fundamental al instituțiilor de cunoaștere în construirea unei societăți moderne, amintind că biblioteca rămâne „un martor tăcut al perspectivelor schimbătoare prin care trec societățile, dar și o infrastructură a culturii și memoriei, fără de care dezvoltarea unei națiuni rămâne fragilă”.

Prezentarea raportului anual EFOR a fost susținută de Otilia Nuțu, analist în cadrul organizației, care a trasat evoluția democrației și a societății civile din România și din statele vecine în ultimele trei decenii. Analiza a avertizat asupra trecerii de la un optimism generalizat privind consolidarea democratică la o realitate marcată de diviziune și influențe externe iliberale. „Avem nevoie de un spațiu informațional integrat la nivel paneuropean pentru a combate dezinformarea și de un sistem de finanțare competitiv și independent pentru societatea civilă și mass-media. Informația de calitate trebuie privită ca un bun de interes public general”, a explicat reprezentanta EFOR, punctând riscurile manipulării emoționale a cetățenilor.

Punctul central al dezbaterii l-a reprezentat intervenția invitatei speciale, Anne Applebaum. Analizând contextul politic global, ea a descris momentul actual drept un „viraj” (swerve) istoric, o perioadă de redescoperire a retoricii radicale și a politicilor de divizare. Applebaum a avertizat că rețelele autocratice moderne operează diferit față de dictaturile Războiului Rece, fiind unite nu de o ideologie comună, ci de dorința de a-și menține puterea, averea personală și de a discredita limbajul democrației liberale. 

Vorbind despre riscurile regionale de securitate, autoarea a subliniat mizele războiului din Ucraina: „Cel mai mare pericol pentru regimul de la Moscova ar veni din victoria și succesul democrației în Ucraina, deoarece ar putea inspira propriii cetățeni. De aceea, supraviețuirea Ucrainei este esențială nu doar pentru securitatea regiunii, ci și ca un test major pentru democrațiile occidentale”.

Dialogul a fost moderat de Sorin Ioniță, expert în cadrul EFOR, care a evidențiat importanța eforturilor comune și a parteneriatelor – precum cele cu Editura Litera și Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara – în facilitarea accesului publicului la dezbateri de cel mai înalt nivel. La finalul prezentărilor, participanții au avut ocazia să interacționeze direct cu vorbitorii și să participe la o sesiune de autografe oferită de Anne Applebaum pentru edițiile recente ale volumelor sale.

**Despre Expert Forum**

Expert Forum (EFOR) este un think-tank din România recunoscut pentru expertiza sa independentă în analiza politicilor publice, reforma administrației și promovarea bunei guvernări. Prin rapoartele sale anuale, proiectele de monitorizare și implicarea în dezbaterile civice, EFOR sprijină consolidarea statului de drept, combaterea corupției și creșterea transparenței instituționale, acționând ca un pilon de sprijin pentru o societate civilă rezilientă și o democrație funcțională în regiune.

## Noutăți

### Noul Ecosistem Autocratic: O Rețea Globală Fără Ideologie, Bazată pe Putere și Avere

Lumea se confruntă cu o nouă formă de autoritarism, un ecosistem global interconectat care funcționează nu pe baza unei ideologii comune, precum comunismul, ci pe un set pragmatic de interese centrate pe menținerea puterii și acumularea de avere, a explicat istoricul și jurnalistul Anne Applebaum în cadrul unui eveniment desfășurat la București. Această rețea modernă de state autocratice, care include țări precum Rusia, China, Iran și Venezuela, prezintă diferențe semnificative față de dictaturile secolului XX.

Spre deosebire de blocurile rigide din timpul Războiului Rece, aceste regimuri nu împărtășesc o estetică, o istorie sau o geografie comună. Cooperarea dintre ele este oportunistă, activată atunci când interesele converg. Elementul central care le unește este dorința liderilor și a partidelor conducătoare de a rămâne la putere pe termen nelimitat. Pentru a atinge acest scop, ele împărtășesc câteva caracteristici definitorii.

În primul rând, aceste state sunt conduse de un singur om, un singur partid sau o oligarhie, și caută să elimine orice formă de opoziție reală. Ele domină spațiul informațional și nu dispun de un sistem judiciar independent. În locul statului de drept (rule of law), unde legea este supremă, ele practică „guvernarea prin lege” (rule by law), unde legea devine un instrument flexibil, modelat după bunul plac al liderului. Acestea sunt, de asemenea, regimuri extrem de secretoase, conduse aproape exclusiv de miliardari sau de persoane foarte bogate, care își ascund averile în paradisuri fiscale prin intermediul unor companii paravan.

Un alt aspect crucial este înțelegerea comună a faptului că limbajul și ideile democrației liberale – precum echilibrul puterilor în stat, libertatea de exprimare și drepturile cetățenești – reprezintă o amenințare directă la adresa lor. Aceste idei sunt intuitive și atrăgătoare pentru cetățenii din statele autocratice. Prin urmare, o componentă esențială a strategiei lor este de a distruge aceste concepte, atât pe plan intern, pentru a-și anihila opoziția, cât și pe plan extern. Ele sprijină mișcări și partide antidemocratice în întreaga lume, inclusiv în Europa și Statele Unite, pentru a submina ideea de democrație în sine. O democrație de succes oriunde în lume este percepută ca o critică implicită la adresa modelului lor. Astfel, diviziunile actuale nu mai pot fi trasate pe o hartă, precum în timpul Războiului Rece; lupta dintre democrație și autoritarism se poartă acum în interiorul fiecărei societăți.

### Tranziția Democratică a României: O Analiză a Celor Trei Decenii, de la Optimism la Provocări Actuale

Parcursul democratic al României din ultimii 35 de ani poate fi împărțit în trei etape distincte, fiecare cu propriile sale caracteristici și provocări, conform unei analize prezentate de think-tank-ul Expert Forum. Această periodizare ajută la înțelegerea modului în care societatea românească a evoluat de la un regim totalitar la o democrație funcțională, dar care se confruntă încă cu vulnerabilități semnificative.

Prima fază, perioada de pre-aderare la Uniunea Europeană și NATO, a fost caracterizată de un impuls puternic venit din exterior. Ancorele externe au jucat un rol crucial, oferind un model clar de urmat și impunând condiționalități care au ghidat reformele. Cu toate acestea, punctul de plecare a fost extrem de jos, cu un capital social redus și o societate marcată de experiența comunistă. În acest context, societatea civilă a apărut ca o reacție la capturarea puterii politice de către elitele fostului regim.

A doua etapă a început după aderarea la UE în 2007. Odată atins obiectivul major, presiunea externă pentru reforme a scăzut, cu excepția notabilă a Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) pe justiție. S-a instalat un sentiment de optimism, bazat pe presupunerea că procesul de democratizare este ireversibil. Însă, în această perioadă, societatea civilă s-a confruntat cu dificultăți majore în a-și construi o bază de sprijin locală, fiind încă dependentă de finanțări externe, care au fost redirecționate către alte țări din regiune.

A treia fază, cea actuală, este marcată de apariția unei noi forme de societate civilă, mai mult de tip „grassroots”, voluntaristă și capabilă de mobilizări civice ample, precum cele legate de Roșia Montană sau de protestele anticorupție. Totuși, acest nou peisaj este și mult mai polarizat. Spațiul informațional a devenit un câmp de luptă, unde mobilizarea se poate face cu aceeași ușurință atât pentru cauze democratice, cât și pentru curente extremiste sau antiliberale. Modelul occidental nu mai este singurul reper, regimuri autoritare precum Rusia și China propunând activ alternative care contestă valorile democratice. Astfel, deși România a făcut progrese remarcabile, provocarea actuală constă în consolidarea internă a valorilor democratice și în gestionarea unui spațiu public fragmentat și vulnerabil la dezinformare.

### De ce este Ucraina Diferită de Rusia? O Analiză a Rădăcinilor Istorice și a Societății Civile

Reziliența remarcabilă a Ucrainei în fața invaziei ruse își are rădăcinile în diferențe istorice și societale profunde, care au modelat o națiune distinctă de cea rusă, a argumentat istoricul Anne Applebaum. Departe de a fi un „accident” istoric sau o extensie a Rusiei, Ucraina a dezvoltat, de-a lungul secolelor, o atitudine unică față de putere și o tradiție solidă a organizării la firul ierbii.

Applebaum a subliniat că, deși Ucraina nu a avut un stat propriu până în 1991, istoria sa este diferită. Originile sale în Rusia Kieveană, rolul jucat în cadrul Commonwealth-ului Polono-Lituanian și secolele de luptă pentru autonomie au cultivat o profundă neîncredere față de statul centralizat, perceput adesea ca fiind impus din exterior – fie de la Moscova, fie de la Varșovia. Această suspiciune a generat o contrapondere: o capacitate excepțională de auto-organizare la nivel de comunitate.

Această trăsătură este vizibilă astăzi în multiple aspecte ale societății ucrainene, inclusiv în structura forțelor sale armate. Armata ucraineană nu este strict ierarhizată, având componente care funcționează cu un grad de autonomie specific mișcărilor de partizani. Această flexibilitate, combinată cu o mobilizare fără precedent a societății civile – de la experți IT care au creat de la zero o industrie de drone de talie mondială, la rețelele de voluntari – reprezintă unul dintre pilonii rezistenței sale.

Un alt element distinctiv este democrația locală. Spre deosebire de Rusia, unde liderii locali sunt adesea numiți de la centru, în Ucraina primarii aleși se bucură de o legitimitate reală în comunitățile lor. Acest fapt a surprins forțele de ocupație ruse, care nu au înțeles de ce populația locală asculta de liderii săi, în loc să se supună noii puteri.

În ultimii 30 de ani, aceste diferențe s-au accentuat. În timp ce Rusia a involuat către un regim autocratic în care votul este o formalitate, Ucraina, în ciuda problemelor de corupție și a instabilității politice, a experimentat alegeri reale și alternanța la putere. Cetățenii ucraineni au dezvoltat un sentiment al propriei puteri (agency) – convingerea că pot influența soarta țării lor – care lipsește în mare parte în societatea rusă. Astfel, memoria colectivă a ultimelor trei decenii este fundamental diferită în cele două țări, explicând de ce lupta Ucrainei nu este doar una pentru teritoriu, ci și pentru un mod de viață fundamental diferit de cel impus de Moscova.