Urmărește canalele noastre de Telegram pentru a afla despre începutul evenimentelor transmise live în România și Republica Moldova

Alocuțiunea și intervențiile Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, din cadrul evenimentului „Future Skills & Future of Work”, organizat de Liga Studenților Români din Străinătate

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Mulțumesc, domnule Președinte al Ligii Studenților Români din Străinătate!
Stimați rectori,
Dragi studenți,
Doamnelor și domnilor,

Vă felicit pentru tema abordată în cadrul conferinței de astăzi, una de extremă urgență pentru România, în condițiile în care ne aflăm într-un moment de răscruce pentru economia și societatea noastră.
Vechile noastre atuuri, de exemplu costurile scăzute ale forței de muncă, nu vor mai fi suficiente pentru a impulsiona creșterea economiei și convergența cu nivelul de trai din restul Europei.
Avem nevoie de oameni bine pregătiți profesional, capabili să se adapteze rapid unei piețe a muncii foarte dinamice.
Această pregătire este în mare parte generată de calitatea sistemului educațional.
Iar, din păcate, tocmai în acest domeniu România a rămas în urmă și se confruntă cu multe probleme care s-au cronicizat.
Rata mare de părăsire timpurie a școlii, care depășește 16%, este departe de ținta de 11% asumată de România pentru anul 2020. Nivelul ridicat de analfabetism funcțional, participarea scăzută la învățământul superior – care ne plasează, din nefericire, pe ultimul loc din Uniunea Europeană – sau slaba calitate a educației profesionale sunt doar câteva exemple care arată situația gravă din educație.
Multe dintre modificările legislative recente nu au făcut altceva decât să bulverseze sistemul românesc de învățământ.
De aceea, când am lansat proiectul „România Educată”, am pornit de la ideea că este esențial să consultăm cât mai mulți actori din domeniu, pentru a integra într-un concept unitar inițiativele acestora.
Miniștrii pe care PSD i-a perindat la Ministerul Educației nu au rezistat însă tentației păguboase de a face politici educaționale după ureche, cu mici modificări haotice aduse cel puțin lunar actualului sistem.

Doamnelor și domnilor,
Pentru a putea construi un sistem de educație performant avem nevoie de informații de bază, care de multe ori ne lipsesc.
Deși au existat studii făcute asupra absolvenților, nu avem un sistem național permanent care să cartografieze relația dintre educație și piața muncii. Un sistem care să ne indice nevoile actuale, să le anticipeze pe cele viitoare și care să ne arate care filiere educaționale au cea mai mare rată de integrare a absolvenților în economie.
Nevoile actuale ale pieței forței de muncă nu pot să reprezinte singurul criteriu pe baza căruia conturăm viziunea despre educație, pentru că am risca să intrăm într-o stagnare perpetuă.
Crescând nivelul general de participare la educație, dezvoltând un sistem de cartografiere sistematică a nevoilor pieței muncii, transformând educația profesională, punem bazele unei economii cu adevărat dezvoltate.
România trebuie să aibă suficienți tineri bine educați nu doar pentru a satisface nevoile de acum, ci pentru că o populație educată poate răspunde mult mai ușor unor modificări în structura economiei, modificări care vor surveni.
Studiile internaționale ne arată faptul că, în viitor, competențele căutate de către angajatori la absolvenți nu sunt neapărat cele care provin din supra-specializare, ci mai ales cele care țin de creativitate, inovare, capacitatea de sinteză și luarea deciziilor și chiar inteligență emoțională.
Cei care vor câștiga lupta cu procesele de digitalizare și robotizare sunt cei care își dezvoltă competențe la nivel înalt, știind de la bun început că formarea inițială este doar primul pas, nu o garanție pentru succes.
Și vedem lesne viteza cu care se produc astăzi schimbările în economie. În Europa, din ce în ce mai multe companii se plâng de lipsa forței de muncă în state în care există totuși multe persoane neangajate.
În condițiile în care un om obișnuit lucrează 40 de ani după finalizarea studiilor, avem o reală nevoie de programe și mecanisme de învățare pe tot parcursul vieții.
Astfel de programe trebuie să fie derulate în parteneriat cu sectorul privat și să contribuie la îndepărtarea stigmatului asociat în unele cazuri muncitorilor recalificați. Mai mult, ele trebuie să țină cont de provocările globale emergente, precum schimbările climatice.
Europa dorește să se convertească într-un lider în construcția economiei verzi, iar aceste ambiții trebuie să se reflecte în programele noastre de formare și de recalificare.

Doamnelor și domnilor,
În jurul nostru lumea evoluează cu o viteză uluitoare. Noi ramuri ale economiei apar la fiecare câțiva ani, iar tinerii sunt primii care au șansa naturală de a beneficia de aceste schimbări fără precedent.
Proiecte de miliarde sunt finanțate în domeniul inteligenței artificiale, cartografierii creierului uman, tratării maladiilor ultimului secol sau prevenirii schimbărilor climatice.
Cercetarea și inovarea sunt esențiale într-o țară cu atât potențial creator în rândul tinerilor cum este România. Problema este ce facem noi în această lume plină de oportunități.
În ultimii trei ani, România a fost ținută în loc de o guvernare preocupată doar să rezolve problemele penale ale liderilor, un timp extrem de important furat dezvoltării noastre.
Nu acesta este drumul României educate, nu aceasta este direcția pe care oamenii au ales-o pentru țara lor pe 26 mai, prin votul dat la referendum.
În orice caz, trebuie să ne fie clar un lucru: fără o abordare strategică asupra relației dintre educație și economie nu putem să prosperăm într-o epocă dinamică, axată pe inovare.
Avem un număr mare de cetățeni talentați și întreprinzători, dar trebuie să le oferim instrumentele pentru a-și atinge obiectivele de dezvoltare personală și profesională.
În același timp, trebuie să avem în vedere atât nevoile pe termen scurt ale economiei, cât mai ales faptul că formăm tineri care vor rămâne pe piața muncii probabil cam până în anul 2060.
Închei nu înainte de a vă felicita din nou pentru proiect și a ura succes tuturor tinerilor români care studiază peste granițe, cu speranța că îi vom revedea pe cât mai mulți activi și implicați în economia și societatea noastră, de aici, din România.
Așteptăm cu nerăbdare să vedem rezultatele concrete ale acestui demers și vă invit să participați în continuare, să consolidăm rezultatele proiectului „România Educată”. Iar, în sesiunea de astăzi, recunosc că aștept cu nerăbdare partea de întrebări, cu speranța că mica mea introducere v-a făcut curioși.

Mulțumesc!

Sesiune de întrebări și răspunsuri:

Întrebare: Domnule Președinte, unde se află România acum? Am vorbit de perspective, am vorbit de alte țări. Unde se află România în momentul de față?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Păi, așa cum am spus și în introducerea mea, la coada clasamentului. Foarte trist să constatăm acest lucru. Sigur, avem domenii în care nu suntem la coada clasamentului, unde suntem cam pe la mijloc. Sper să nu se supere domnii rectori, care conduc universități foarte bune de la noi, dar vreau să descriu o imagine un pic mai largă a fenomenului cu care ne confruntăm, în relație cu tema pe care ați ales-o astăzi.

În comparație cu țările din Uniunea Europeană, stăm prost. La majoritatea capitolelor stăm prost, știm acest lucru, ne lăudăm cu realizări din anii ’80, ’90, și mai recent. Avem rezultate notabile ale unor elevi, avem medaliați cu aur, cu argint, la olimpiade, dar dacă stăm să tragem linie per capitol, vedem că lucrurile stau puțin diferit. Avem vârfuri, dar partea de jos este disproporționat de mare în relație cu vârful totuși.

Am menționat cu toții inteligența artificială și aici, în România, pot să spun că avem câteva echipe de studenți care obțin rezultate notabile, recunoscute. În ansamblu însă la acest capitol stăm pe nicăieri, dacă pot să mă exprim așa, neacademic. Asta, în context european, care, din păcate, contextul european, comparat cu restul lumii, stă tot cam așa cum stăm noi în relația cu contextul european. Europa, care se consideră inovatoare, progresistă, modernă, în realitate, în domeniul de cercetare pe inteligență artificială, aproape că nu există, și asta este o mare problemă. Noi am rămas foarte mult în urmă din motive legate de felul cum funcționează economiile noastre, cum relaționează economiile noastre. Asta ca să punem un pic în context situația.

Deci, la nivel global, întreaga Europă, dacă vorbim de inteligența artificială, stă foarte prost, și noi, în cadrul acestei Europe, stăm iarăși prost. Deci, aș fi vrut să vă dau un răspuns mult mai bun, să vă spun că stăm bine și că nu trebuie să facem mare lucru, că suntem în frunte. Nu este așa.

Și dacă mai continuăm o vreme să ducem sistemul educațional într-o spirală a involuției, atunci o să avem o problemă extrem de mare, nu la anul sau peste doi ani, peste 10 ani, peste 15 ani, peste 30 de ani. Și din acest motiv am decis - și din acest motiv am decis - să dezvoltăm, împreună cu colegele și colegii mei de la Administrația Prezidențială, proiectul prezidențial „România Educată”.

Educația nu este un hobby. Educația nu este doar o chemare, o necesitate. Educația este România de mâine. Și acest lucru nu l-am inventat eu. Acest lucru a fost spus deja de Spiru Haret acum 100 de ani și este în continuare valabil. Așa cum arată sistemul educațional astăzi, așa va arăta România de mâine.

Din păcate, dintre toate categoriile sau ocupațiile care există în momentul de față, una cert nu va dispărea și poartă o mare vină că suntem aici. Cred că vă dați seama, vorbim despre clasa politică.

O anexă – Avem și politicieni onești. Trebuie doar să-i promovăm un pic, ca să începem să reparăm lucrurile. Deci, să nu mă înțelegeți greșit, că e vinovată clasa politică, dar asta nu înseamnă că nu sunt speranțe. Sunt, trebuie doar să le căutăm.

Întrebare: Întrebarea mea ar fi una scurtă și legată de cum ați încheiat dumneavoastră. Sunteți optimist în legătură cu clasa politică din România pe viitor? Și, dacă da, credeți că, cu o schimbare treptată în clasa politică, s-ar schimba și viitorul țării noastre, mai mult sau mai puțin prin prisma sistemului de educație?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Știți, dacă n-aș fi optimist, n-aș sta aici. Sunt optimist și cred că se poate. De asta am intrat în politică. Dacă n-aș fi crezut că se poate și n-aș fi crezut că se poate în România, n-aș fi aici, e absolut clar, cel puțin pentru mine, acest lucru.

Eu cred că în România se poate și cred că avem această șansă, să găsim soluții. Nu am dezvoltat programul „România Educată”, și nu candidez în alegeri, și nu fac lucrurile pe care le fac fiindcă nu cred că se poate. Eu cred că se poate și vreau să fiu parte din soluție, să promovez soluția.

Deci, da, se poate, însă, dacă cineva își imaginează că este simplu, atunci este într-o mare eroare. Nu este simplu deloc. Și dacă vrem să avem oameni bine pregătiți și politicieni bine pregătiți, politicieni care se ocupă de politici publice bune, care ajută societatea, care ajută pe românul de rând, atunci trebuie să avem oameni educați. Or, ca să avem oameni bine educați, trebuie să ne îngrijim de educație. Absolut orice domeniu pornește de la educație. Nu există niciun alt factor comparativ pentru societatea de mâine, dacă am lua importanța factorului respectiv.

Și da, cred că putem să găsim oameni, cred că schimbarea se va produce. Nu se va produce foarte repede. Auzim și acum tot felul de oameni care vin cu idei nemaiauzite și care vin cu soluții nemaivăzute. Cred că nu este așa de simplu. Cred că trebuie să punem mâna și să muncim, și noi, politicienii, și voi, studenții, și fiecare la locul lui de muncă.

Dacă ar fi simplu, una la mână, ar ști toată lumea cum se face. Doi – poate nici n-ar trebui să mai existe politicieni, dacă ar fi chiar atât de simplu. Eu sunt dispus să mă implic, mulți alții sunt dispuși. Nu vreau să îi nominalizez, fiindcă nu de asta am venit aici, unii dintre ei sunt chiar în sală, și lucrurile pot fi duse spre o îmbunătățire netă. Dar ea nu se va produce fără educație și fără implicare.

Întrebare: Mă interesează foarte mult conceptul de universal basic income. Credeți că am putea implementa un astfel de program în viitor în România și care ar fi dificultățile în implementarea sa?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Poate găsim un specialist în domeniu care ne lămurește.

Întrebare: Am studiat afară și am ales acum trei ani o provocare. M-am întors în țară să iau primul meu job. (...) Privind la ultimii trei ani am observat că mie mi-a scăzut calitatea vieții față de momentul în care am venit și ca tânăr care vrea să fie independent de părinți (...) îmi este foarte greu să fiu independent. Este foarte greu să pornești în viață ca tânăr, să-ți atingi o independență. (...) Ce putem face noi ca țară pentru a ajuta tinerii să devină independenți în perioada poate cea mai grea a vieții, momentul în care trebui să-și planifice viitorul (...)?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Trebuie să spun că și mie mi-a fost greu la început și probabil și altora le-a fost destul de greu la început. Nu cred că putem să găsim o soluție unde tuturor le este foarte bine și foarte ușor de la început până la sfârșit. Acestea se numesc provocările vieții și trebuie să ne confruntăm cu ele, dar, dincolo de asta, este clar că în România avem nevoie de o cu totul și cu totul altă abordare față de tânăra generație. Și aici nu vorbesc despre măsuri care înlocuiesc preocuparea tânărului pentru propriul viitor, ci de măsuri care înlesnesc integrarea lui într-un job sau în mai multe joburi - pot fi și aceste abordări o soluție. Este nevoie de programe specifice care îl și pregătesc pe student, pe elev, pentru ceea ce urmează. Cred că este o parte care a fost neglijată total în sistemul nostru educațional, să-l pregătim pe tânăr pentru ce va fi după ce are diploma, este mândru, merge acasă și se întreabă „Acum ce fac?”. Cu siguranță. Este nevoie și de mai multe măsuri de tip pur și simplu social. Cum ajutăm pe un tânăr să se descurce, să găsească o locuință, iar pentru cel care întemeiază o tânără familie cum creionăm cadrul în societate pentru o tânără familie, cum facem ca să le fie mai simplu tinerilor care au un copil mic să meargă și la serviciu, să aibă și cineva grijă de copil, și așa mai departe. În realitate, este nevoie de un mix foarte complex de măsuri și cred că unele dintre ele sunt cunoscute și multe dintre ele sunt, în mod paradoxal, relativ simplu de pus în practică. Întrebarea este dacă este așa de simplu, de ce nu s-a făcut? Răspunsul cred ca l-ați dat deja și vă amintesc că ați început cu „în ultimii trei ani”. Și mie mi-a fost foarte greu în ultimii trei ani!

Întrebare: (...) Mesajul este despre o atitudine cât mai socială, atât din partea Guvernului și a autorităților publice, în a încuraja oamenii să-și formeze sindicate în sistemul corporatist din România, care să-și ceară drepturile atunci când companiile acelea produc profit.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: E o temă foarte interesantă și mă bucur că ați adus vorba. În esență, despre ce ați vorbit se numește echitate socială. O societate unde echitatea socială nu este o valoare asumată are o problemă, fiindcă se produce automat o polarizare atât de mare, încât apar categorii care pe urmă foarte, foarte greu mai pot fi aduse împreună.

Însă vreau să fiu clar din capul locului: cred în echitatea socială, cred în răspunderea companiilor față de societatea în care fac profit și sunt multe companii din România care au înțeles acest lucru, nu foarte multe, sunt multe, și vedem că ele au început să sprijine ONG-uri, organizații, sprijină, unii, mișcarea sportivă, alții sprijină diferitele forme de artă și așa mai departe. Ceea ce însă nu pot să accept este ca această contribuție către societate să apară din măsuri coercitive, statul trebuie să aibă înțelepciunea să creeze un mecanism și măsuri care vin în sprijinul companiilor care îți înțeleg răspunderea socială și atunci, deja venim într-o zonă care, în ultimii trei ani, cum spunea tânărul nostru coleg, o zonă care a fost profund neglijată. Măsuri economice sănătoase, sustenabile, care creează un cadru de predictibilitate și atunci, cu siguranță, putem să mergem mai departe – pe impozitare, pe taxare și toate celelalte măsuri care pot fi puse în practică.

Nu este moral, și cu siguranță, pentru mulți este chiar foarte enervant dacă o mare companie încercă să externalizare profiturile, dar, pe de altă parte, dacă ne uităm la comportamentul statului, vorbim generic, în ultimii ani, ce să creadă conducerea unei companii dacă de azi pe mâine se schimbă regula, dacă pe azi pe mâine apare de tipul Ordonanța 114, dacă de azi pe mâine se schimă fundamental modul de impozitare, sau dacă de azi pe mâine se schimbă fundamental felul în care se percepe cotizația unui angajat pentru contribuția socială. E posibil ca liderii acelei companii să considere că, din păcate, România nu mai este un teren sigur și atunci apar astfel de tendințe.

Și iată că ne întoarcem la povestea pe care încerc să o spun de când am ajuns Președinte, dacă vrem ca România să fie o țară prosperă, sigură, o țară care consideră echitatea socială o valoare de bază, atunci și politica statului, recte a celor care guvernează și celor care fac legi, să fie o politică înțeleaptă pentru toți din România, să fie o politică care creează un cadru stabil, sigur, predictibil și atunci toate celelalte lucruri pot fi ușor, ușor implementate.

Această țopăială economico-financiară, de care am avut din păcate parte în ultimii ani, duce și la astfel de excese precum cele criticate de tânărul care a luat cuvântul înainte. Iar în Luxemburg aceste lucruri sunt rezolvate de multe decenii, fiindcă s-a înțeles în politica luxemburgheză că fără stabilitate nu există securitate și nu există siguranța cetățeanului.

Întrebare: Se vorbește în strategia de tineret a ONU pentru anul 2030 despre tranziție între school to school și school to work. Dacă am vorbit în cele trei prezentări despre tranziția school to work, aș vrea să deschid și tema tranziției school to school. Având în vedere experiența didactică a domnului Președinte, aș vrea să deschid subiectul mediului preuniversitar, faptul că noi nu știm în ce ne băgăm când intrăm în facultățile atât din România, cât și din afară.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Preocuparea este legitimă și absolut corectă și una dintre preocupările importante pe care le avem în echipa care coordonăm proiectul „România Educată” este cum să dezvoltăm sau cum să propunem în discuție un sistem care abordează, evident, și această chestiune. Noi suntem, momentan, captivii unui sistem care a apărut de fapt undeva în a doua parte a secolului XX. Nu este un sistem creat nici măcar pentru începutul secolului XXI, dar în niciun caz pentru deceniile care urmează. Și aici trebuie să lucrăm foarte mult. În primul rând, lipsește total predictibilitatea. Dacă o tânără familie își trimite acum, astăzi, ieri, copilul în clasa I, habar nu are ce parcurs școlar va avea copilul. Or, aceasta este o solicitare minimală, să poți defini măcar cariera școlară, dacă nu poți să definești cariera ulterioară și parte esențială de aici este legătura care trebuie să fie organică între diferitele trepte de școlarizare.

Problema nu este nouă, exact așa a fost și când am terminat eu liceul. Am dat examen și am mers la universitate și la primul curs din primul an, a venit un cadru universitar și a început predarea, știți, cum este relația lui Heisenberg, și de acolo mergem mai departe. Iată, aceea am studiat-o pe urmă în anul II, în semestrul II la „Matematici Speciale”. Deci, nu numai că nu a fost cunoscută programa de acolo, persoana, evident, habar nu avea și nici nu o interesa ce am făcut noi în liceu. Pe noi ne-ar fi interesat, dar abia ulterior am dezvoltat curajul de a pune întrebări și dascălilor. Deci, aceste necorelări, în realitate, ce v-am dat eu, un exemplu, este ușor de corectat, dar necorelările sunt grave și afectează pur și simplu șansele tinerilor.

Întrebare: Pentru că timpul este limitat, vom încheia aici cu încă o întrebare. (...) Noi, domnule Președinte, v-am ține toată noaptea la discuții.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Poate ar trebui să mai facem astfel de sesiuni, ca să intrăm mai profund în temă.

Întrebare: Cine ar trebui să facă ceva, ce ar trebui să facă, ce ar trebui mai exact studenții din străinătate și din țară? Pot să aducă ei un aport la această problematică a trendurilor care sunt în schimbare?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Cred că aici răspunsul este pe de o parte extrem de simplu, pe de altă parte extrem de complicat. Eu pot să dau un impuls și pot, cu echipa mea, să ghidăm un proces de reflecție. Parlamentul poate să concretizeze rezultatul procesului de reflecție într-un demers legislativ și un pachet legislativ. Pe urmă ministerul Educației, cu ministerul Muncii și alții pot implementa aceste lucruri.

Așa sună relativ simplu. În realitate, este mult mai complicat. Trebuie eu să fac partea mea, voi trebuie să jucați rolul vostru și toți ceilalți trebuie să joace rolul lor, fiindcă dacă am face o astfel de schimbare și societatea nu ar accepta-o, rezultatul ar fi nu doar incert, ci rezultatul ar fi un eșec. Cum, dacă conceptul nu ar fi bun, degeaba ar fi acceptat, rezultatul tot ar fi un eșec.

Și atunci ajungem destul de repede la concluzia că este nevoie de implicarea activă, deci nu doar de implicare la modul „OK, să citesc ce au mai făcut ăștia și să fiu de acord”, ci la participarea în construcția întregului concept.

Și am o veste bună pentru voi, societatea românească se trezește. Se vede, s-a văzut în ultimii ani, oamenii devin mai activi, devin dornici de implicare, se manifestă, societatea este vie și cu o astfel de societate am speranța că putem să rezolvăm problemele. Deci, este nevoie de implicarea tuturor, ca să vă răspund la întrebare, așa, simplu.

Intervenție: Mulțumim frumos, domnule Președinte. Ne-ați onorat și ne bucură prezența dumneavoastră la acest eveniment. Aici, din păcate, ar trebui să încheiem evenimentul nostru, nu înainte de a face o poză de grup, un selfie, și vă invităm la o poză.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Eu vă mulțumesc pentru invitație, pentru participare, pentru întrebările foarte pertinente, pentru interesul vostru și continuăm proiectul!