---
title: "Strategia și profiturile Energocom, sub lupa societății civile: Întrebări despre transparență și eficiența achizițiilor de gaze"
canonical: https://www.privesc.eu/article/112007/539e1475-a461-441d-9822-5066af417714
published: 2026-08-21T19:50:06+03:00
source_event: https://www.privesc.eu/arhiva/112007
author: "Andrei"
publisher: Privesc.Eu
---

# Strategia și profiturile Energocom, sub lupa societății civile: Întrebări despre transparență și eficiența achizițiilor de gaze

În cadrul dezbaterilor publice privind majorarea tarifului la gaze, reprezentanții societății civile au ridicat întrebări esențiale legate de activitatea, transparența și profiturile companiei de stat Energocom. Olesea Stamate, din partea Mișcării Civice „Construim Încredere”, a cerut clarificări privind profiturile raportate de Energocom, de 800 de milioane de lei în 2024 și peste 400 de milioane în 2025, și a pus sub semnul întrebării lipsa de transparență a contractelor de achiziție a gazelor naturale.

Un punct central al discuției a fost un credit de 300 de milioane de euro, contractat anterior pentru a permite achiziționarea gazelor la momentul oportun, când prețurile pe piață sunt mai mici. Societatea civilă a întrebat de ce, în ciuda existenței acestui credit, s-a ajuns din nou în situația unei majorări de tarif. În replică, s-a explicat că profitul din 2024 include o componentă semnificativă de grant nerambursabil (aproximativ 620 de milioane de lei), oferit de Norvegia pentru a compensa pierderile masive suferite de Energocom în 2023, când a fost obligată prin dispoziția CSE să vândă gaze la un preț inferior celui de achiziție. Restul profitului provine din activități nereglementate, precum tranzacțiile pe piețele externe de energie, și nu din costurile suportate de consumatorii din Republica Moldova.

Cât despre strategia de achiziție, reprezentanții ANRE și ai operatorilor au explicat că Energocom nu se bazează exclusiv pe achiziții spot (imediate). Strategia, care nu este publică din motive de secret comercial, implică un mix de contracte: anuale, trimestriale, lunare și spot. Contractele pe termen lung securizează volumele necesare, dar prețul final este, de regulă, indexat lunar în funcție de cotațiile de pe bursele internaționale (ex. TTF). S-a argumentat că achiziționarea întregului volum necesar într-o singură zi, când prețul este minim, este practic imposibilă din cauza lipsei de ofertă pe piață pentru volume atât de mari și a costurilor logistice și de stocare. Depozitarea în Ucraina implică riscuri de securitate, iar capacitățile din România sunt limitate și congestionate. Astfel, strategia actuală urmărește să reflecte evoluția pieței, fără a se angaja în speculații riscante care ar putea duce, în final, la costuri și mai mari pentru consumatori.