---
title: "Cine plătește pentru omologare? Costurile noii legi a tehnicii agricole vor cădea pe umerii fermierilor"
canonical: https://www.privesc.eu/article/112101/55ea0643-39d1-4c8e-a518-ce51b7fdb43c
published: 2026-09-03T10:00:59+03:00
source_event: https://www.privesc.eu/arhiva/112101
author: "Andrei"
publisher: Privesc.Eu
---

# Cine plătește pentru omologare? Costurile noii legi a tehnicii agricole vor cădea pe umerii fermierilor

O altă problemă majoră ridicată în timpul dezbaterilor pe marginea legii omologării tehnicii agricole este cea a costurilor. Membrii comisiei parlamentare au ajuns la un consens sumbru: indiferent de mecanismul adoptat, **povara financiară va fi transferată în cele din urmă asupra fermierilor**. Deputații au subliniat că importatorii și producătorii vor include pur și simplu taxele de omologare și testare în prețul final de vânzare al tractoarelor și combinelor, ceea ce va duce la scumpirea utilajelor agricole. „Fermierul va plăti pentru omologare și pentru tot. Importatorii vor include costul în preț și gata, nu-i interesează”, a afirmat un parlamentar. Această perspectivă este cu atât mai îngrijorătoare cu cât proiectul de lege nu oferă nicio estimare a acestor costuri și nici nu clarifică sursele de finanțare pentru crearea infrastructurii necesare. În prezent, Republica Moldova nu dispune de o autoritate de omologare specializată pentru tehnică agricolă și nici de laboratoare tehnice capabile să efectueze testele complexe necesare. Proiectul de lege menționează necesitatea creării acestora, dar lasă în aer întrebări fundamentale despre cine le va finanța și administra. Reprezentanții guvernului au argumentat că legea este un prim pas necesar pentru a putea demara studiile și analizele în vederea creării acestor instituții. Totuși, criticii au replicat că este iresponsabil să se voteze o lege fără a avea măcar o viziune preliminară asupra arhitecturii instituționale și a impactului bugetar. S-a discutat inclusiv posibilitatea creării a două autorități de omologare distincte – una pentru autovehicule rutiere și alta, specializată, pentru cele agricole și forestiere, având în vedere specificul și complexitatea acestora din urmă. Lipsa unui plan financiar și instituțional concret a fost unul dintre principalele motive pentru care proiectul a fost primit cu scepticism.