Timofti, așa și au rămas buche moartă și-mi amintesc exact discuțiile pe care le-am avut pe 15 martie cînd Președintele Partidului Liberal, domnul Mihai Ghimpu, spunea mai în glumă, mai în serios: semnăm, dar nu ne angajăm să și le realizăm. Iată că cuvintele domnului Ghimpu au și devenit profetice între timp. Cît privește activitatea propriu-zisă a Parlamentului, vreau să mă refer la 3 lucruri esențiale. În primul rînd, activitatea legislativă a fost una precară, pentru că nu s-a ajuns la normalitate, pentru că nu a fost planificare și previzibilitate, iar calitatea legilor este din ce în ce mai îndoielnică. Am atins recorduri extraordinare ca un proiect de lege să aibă pînă la 200 de amendamente și am văzut și astăzi în ședință cînd un proiect de lege de două pagini are amendamente scrise pe douăzeci și două. Asta arată, de fapt, calitatea activității noastre și a proiectelor de lege pe care le dezbatem și le aprobăm în Parlament. De asemenea, controlul parlamentar a fost mimat în această perioadă. De fapt, nu este o invenție a acestei sesiuni, este o stare, de fapt, care perpetuează din an în an, de la legislatură la legislatură. Dovadă este și activitatea comisiilor de anchetă, care este unul din instrumentele importante în exercitarea controlului parlamentar. Audierile parlamentare care s-au făcut în diverse probleme în această sesiune așa și nu au adus rezultate scontate. Din păcate, Parlamentul Republicii Moldova, ca și instituție, în opinia mea, este în continuare marginalizat. Și, de asemenea, calitatea reprezentativă a Parlamentului este a treia chestiune la care vreau să mă refer și vreau să vă spun că despre acest lucru se pare că nici nu are rost să vorbim. Dacă ne uităm la încrederea cetățenilor în instituția Parlamentului, dacă ne uităm la capacitatea Parlamentului de a susține, în general, procesul politic din țară, atunci cred că cele mai mari restanțe le vedem aici. În altă ordine de idei, de 3 ani stăm în chirie prin diferite sedii. Întotdeauna trebuie să ținem cont de alte programe în activitatea propriu-zisă a Parlamentului, ceea ce ține de activitatea Palatului Republicii, de evenimentele publice oficiale sau mai puțin oficiale. Avem promisiuni că ne mutăm în sediul vechi ba la Crăciun, ba după Paște, ba la Duminica Mare. Iată că va mai trebui să așteptăm să încheiem sesiunea și stăm tot cu chirie. Cît privește despre planurile de viitor, iarăși îmi vine foarte greu să fiu optimist în această privință, pentru că nu există nici o viziune foarte clară cu ce venim în fața cetățenilor la toamnă: și dacă cumva viața lor se va schimba în bine, dacă agricultorii vor fi sprijiniți; dacă oamenii necăjiți de sărăcie vor avea o bucată de pîine pe masă, dacă comunitatea de afaceri își va recăpăta încrederea în instituțiile statului ca partener în dezvoltarea economică și relansarea economică a țării, dacă justiția va fi eliberată de corupție, dacă în general vom trăi mai bine? Sînt întrebări la care, cu siguranță, va trebui să răspundem cu toții în fața cetățenilor. Vă mulțumesc pentru atenție.