în privința activității dumneavoastră în calitate de colaborator confidențial al Serviciilor de Informație și Securitate sau al Ministerului Afacerilor Interne. În rezultatul controlului efectuat, s-a stabilit că nu ați fost și nu sînteți colaborator confidențial al autorităților indicate și nu există dosare referitor la antrenarea dumneavoastră în această calitate. Procuror, șef al Secției control al activității operative de investigații și asigurarea regimului secret domnul Lozan. De la Ministerul Afacerilor Interne răspunsul este semnat de domnul ministru Recean. Precum vedeți, faptele s-au adeverit, dar numai pe partea pe care a făcut referință subsemnatul în replica din 21 noiembrie 2013, chiar atunci, la răbufnirea verbală, necontrolată a căpeteniei comuniste, că Vladimir Voronin este un mincinos de care nu a mai auzit pămîntul, este un calomnios fără pereche. Faptul că Voronin iese la microfon și minte cu nerușinare în văzul lumii, fără să aibă la bază nici un cîtuși de mic motiv și nici o cîtuși de mică dovadă, arată că acest ins nu pune preț nici cît e negru sub unghie pe dreptatea vorbei sale, că dînsul poate rosti neadevăruri fără să clipească din ochi, poate calomnia cu ușurință, din ură ori din plăcerea de a face rău pur și simplu. Este o manifestare de dezechilibru psihic paranoidal, dacă ar fi să se pună un diagnostic. Vă dați seama ce însemnă acest tip de politician, care a avut și calitatea de șef de stat timp de aproape 9 ani. El a mințit permanent: și atunci cînd a spus că va da poporului pîine și lapte ieftin, și atunci cînd a spus că va rezolva problema transnistreană, și atunci cînd a spus că va munci pentru integrarea europeană, și atunci cînd a spus că nu a fraudat alegerile, și atunci cînd a spus că repară biserici, dar, de fapt, buzunărea bănci, companii și oameni de afaceri în interesul personal, și atunci cînd a învinuit pe altcineva de lovitură de stat, și atunci cînd a spus că nu el a distrus Declarația de Independență, și atunci cînd a zis că nu știe nimic despre moartea și schingiuirea tinerilor în subsolurile poliției lui. Acest mincinos a avut impertinența să iasă, săptămîna trecută, la microfonul Parlamentului și să declare că nu este vinovat pentru torturile din aprilie 2009, că mîinile lui sînt curate, nu sînt murdare de sînge. Adevărat a spus cineva: comuniștii nu doar au fost niște mincinoși, ci și mari ipocriți. Cu toții se numeau patrioți și spuneau că își iubesc țara. Atît de mult și-au iubit țara, încît de foarte multe ori erau cît pe ce să își piardă mințile, altfel nu poate fi confundată iubirea cu violarea. Lui Mihai Ghimpu și coaliții lui, înhămați alături de comuniști la același car al urii, pot să îi răspund cu o replică puțin parafrazată din Friedrich Nietzsche: „Nu sînt supărat pentru că ai mințit, sînt supărat că de acum înainte nu te mai pot crede.” Domnule Ghimpu, Nu te va mai crede multă lume de acum înainte. Și bine va face. Fiindcă dacă te credeam noi în aprilie 2013, atunci cînd desenai cai verzi pe pereți, acum la guvernare erau doar mincinoșii și torționarii, colegii dumneavoastră de opoziție. Astăzi am avut să ne aflăm departe, foarte departe de obiectivul european, pe care îl trădase-i.