Cît priveşte legătura dintre Planul de Acţiuni Moldova – Uniunea Europeană şi subiectul moţiunii de cenzură dezbătută astăzi, ţin să subliniez următoarele: Subpunctul 13 al respectivului plan stipulează nu doar „dezvoltarea posibilităţii pentru alinierea Republicii Moldova la declaraţiile privind Politica Externă şi de Securitate Comună a Uniunii Europene, de la caz la caz”, la care se referă comuniştii, dar şi „dezvoltarea cooperării privind sancţiunile întreprinse de Uniunea Europeană”. Este o prevedere pe care distinşii deputaţi comunişti o trec cu vederea în motivarea lor. Şi asta în condiţiile în care cadrul legal al alinierii la declaraţiile Uniunii Europene a fost nu doar negociat şi aprobat de comunişti, ci şi folosit de ei de mai multe ori. Și voi aduce doar cîteva exemple întru susţinerea acestei teze. În 2005, Moldova s-a aliniat Declaraţiei Uniunii Europene privind măsurile restrictive impuse Uzbekistanului. În 2006 ţara noastră a susţinut Declaraţia privind măsurile restrictive impuse fostei Republici Iugoslave Macedonia şi Declaraţia privind măsurile întreprinse în vederea combaterii terorismului. Acţiuni similare au fost susţinute de Republica Moldova în anii 2007, 2008 şi 2009. În contrast cu isteria pe care aţi declanşat-o acum, în niciunul dintre cazurile expuse mai sus, fie că s-a întîmplat pînă a pleca de la guvernare, în 2009, fie după, nu aţi considerat că sînt încălcate articolele 11, 96 şi 97 din Constituţie, aşa cum pretindeţi azi. Şi nici pericole pentru statutul de neutralitate a ţării nu le-aţi văzut. La fel, nu aţi cerut şi nu aţi organizat, atunci cînd vă aflaţi la guvernare, dezbateri publice cu implicarea societăţii civile, precum imputaţi astăzi Guvernului. Dacă pînă acum am putut constata cum comuniştii s-au angajat în faţa cetăţenilor să integreze Moldova în Uniunea Europeană, după care, odată ajunşi în opoziţie, tot ei au negat acest angajament, acum avem o nouă mostră de inconsecvenţă. Liderii comunişti neagă documentele semnate chiar de ei cu Uniunea Europeană, documente pe care le-au aplicat pe cînd erau la guvernare, fără să li se pară că fac ceva în neregulă. De unde această schimbare totală de atitudine a PCRM?! Am motive să cred că este vorba de o acută criză de idei politice. Pentru că mi-e greu să cred că nişte oameni care au fost la guvernare pot să trateze cu atîta lipsă de profesionalism un subiect de interes naţional. (Aplauze în sală.) Şi să îşi nege toată activitatea anterioară, inducînd chiar ideea că ei au comis ilegalităţi pe vremea cînd se aflau la putere. Sînt fapte incontestabile care vin să probeze un singur lucru: noi, în 2014, nu am făcut decît să folosim un mecanism tot de voi creat şi care este perfect legal. Dar, spuneam mai devreme şi mă conving încă o dată în plus, scurtă este memoria comunistă cînd o cere interesul de partid... Voi fi nevoit însă, încă o dată, să v-o reîmprospătez ca să vă arăt cine, de fapt, este adevăratul uzurpator… Pentru aceasta, stimați deputați, voi reveni în 27 iunie 2005, cînd ministrul de atunci de externe al Republicii Moldova, îl informa pe preşedintele de atunci al ţării, Vladimir Voronin, despre modul în care funcţionează procedura-standard de aliniere a Republicii Moldova la declaraţiile, demersurile şi poziţiile comune ale Uniunii Europene. Totodată, ministrul propunea ca demersurile „mai puţin