lor, cetățenii nu au aflat despre schemele banditești de sustragere a bunurilor publice și despre faptul cine se face vinovat pentru sărăcia și dezmățul instaurat ca mod de viață într-o Europă care tocmai propășea. Cu toate acestea, mesajele scunde ale presei, aflate în afara controlului structurilor mafiote de stat, au răzbătut către public, iar acesta a amendat drastic puterea agrariană, trimițînd-o categoric la lada cu gunoi a istoriei. Păcat că a plecat cu tot cu bani, fără să fie trasă la răspundere. După 1998, au urmat trei ani de relativă democratizate. Anume în această perioadă , jurnaliștii au fondat presa independentă locală și națională, democratică ca formă și conținut, acea presă care, timp de opt ani, a ținut piept guvernării antidemocratice și antinaționale comuniste. Unicul lucru bun, făcut de Putere, a fost adoptarea de către Parlament, în februarie 1999, a unei Concepții Naționale de susținere de către stat a presei, concepție rămasă moartă, odată cu venirea comuniștilor la Putere în 2001. Ceea ce trebuie să menționez, relativ la perioada 1998 – 2001, este că majoritatea instituțiilor de presă, apărute atunci, au fost fondate de jurnaliști profesioniști. Grupați în jurul Uniunii Jurnaliștilor, ei au elaborat politica editorială și își asumau promovarea acestei politici, adaptîndu-se din mers la standardele deontologice, de conduită, existente în practica mondială. Nu este întîmplător că, deja în luna mai 1999, jurnaliștii, ca breaslă, primii au instituit un Cod de etică profesională, elaborat în conformitate cu recomandările Consiliului Europei și ale Federației Internaționale a Jurnaliștilor. Presa independentă a rezistat presiunilor regimului comunist, regim mafiot și de clan, care a declarat război deschis jurnaliștilor și organizațiilor lor. Regimul a instituit o formă de cenzură ascunsă, care presupunea atacuri concertate ale organelor de forță și de control financiar, atacuri la persoană, intimidări și amenințări publice. Scopul acestor presiuni era determinarea instituțiilor de presă scrisă și audiovizuale să renunțe la publicarea știrilor, mai ales a celor de interes local și național. Omiterea din grila de programe și din pagini a dezbaterilor politice și pe orice alte teme, care ar putea pune la îndoială ”infailibilitatea” (în ghilimele) a puterii comuniste. În timpul guvernării comuniste, Compania de Stat Teleradio-Moldova a fost transformată din ”floare la ureche” în broșă scumpă, aninată strîns de mundirul roșkaki al bolșevicului Voronin. Instituțiile publice municipale ”Antena-C” și ”Euro TV” au fost înstrăinate ilegal și împărțite hoțește între Voronin și Roșca. În schimb, Compania NIT a cunoscut o dezvoltare culminantă, în condițiile în care societatea civilă protesta vehement, arătînd că directorul acesteia se află ilegal în poziția de membru incompatibil al Consiliului Coordonator al Audiovizualului. Comuniștii se fac a uita de acest caz demn de Cod penal, neelucidat încă de organele competente ale Republicii Moldova. Stimați colegi, În toți acești 20 de ani, jurnaliștii au fost promotori activi ai valorilor democratice și apărători consecvenți ai interesului național al Republicii Moldova. Bătuți, hărțuiți, hăituiți, jurnaliștii și-au făcut datoria. Dacă politicienii, care s-au