Prezentul proiect de lege stabileşte cadrul juridic pentru identificarea, cercetarea, tezaurizarea, salvgardarea, transmiterea şi promovarea a tot ce reprezintă valorile tradiţionale inestimabile ale Republicii Moldova, ceea ce le va permite recunoaşterea lor la nivel naţional şi internaţional. Guvernul, Direcţia juridică a Secretariatului Parlamentului, comisiile permanente au avizat pozitiv proiectul de lege. Obiecţiile cu caracter general şi cele de tehnică legislativă, din avizele prezentate, au fost discutate şi acceptate de către autorii proiectului. S-a ţinut cont, de asemenea, de toate sugestiile, obiecţiile şi propunerile, parvenite din partea participanţilor la audierile publice. Urmare a dezbaterilor, Comisia cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media, cu majoritatea voturilor membrilor, 7 „pro” şi 5 „abţineri”, propune proiectul de Lege nr. 1719 din 25.07.2011 spre dezbateri în plenul Parlamentului şi aprobare în primă lectură. Doamna Liliana Palihovici: Mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebări? Nu sînt. Invit la tribuna Parlamentului pe domnul deputat Ciobanu. Domnul Ghenadie Ciobanu: Stimată doamnă Preşedinte, Stimaţi colegi, Actualul proiect de lege poate fi considerat drept punct de pornire pe calea păstrării straturilor preţioase ale patrimoniului cultural, care nu sînt apropiate ca obiecte materiale. Păstrarea patrimoniului imaterial, adică a datinilor, obiceiurilor, tradiţiilor populare, care au străbătut secole pînă a ajunge la noi, capătă o actualitate deosebită într-o epocă a globalizării. Totalitatea formelor de activitate culturală, bazată pe tradiţie, educă membrilor unii societăţi sentimentul de originalitate, autenticitate şi continuitate. Obiceiurile, cunoştinţele şi deprinderile, limbile, eposul, tradiţiile orale, muzica, dansurile, jocurile, mitologia, riturile, meşteşugurile, formele tradiţionale de comunicare, concepţiile ecologice, semnele şi simbolurile, toate aceste elemente ale patrimoniului imobil, atribuite celor trei categorii, sînt ameninţate, sortite uitării şi chiar pieirii în procesul de modernizare şi globalizare. Pentru ca tradiţiile să dăinuie într-o societate, este necesară adoptarea unor normative, menite să păstreze aceste tradiţii. Mecanismele sociale de păstrare şi transmitere a tradiţiilor, în special, şi a patrimoniului imaterial, în general, se conţin în Convenţia UNESCO cu privire la protejarea patrimoniului cultural imaterial din anul 2003, în Convenţia privind diversitatea culturală, deci din anul 2005, domnul viceministru Postică le-a remarcat. Eu însă voi remarca şi Convenţia privind protejarea patrimoniului cultural şi natural mondial din anul 1972, ca fiind una de mare importanţă. Acest for prestigios, UNESCO, alcătuieşte listele de protecţie, conform cărora comunitatea internaţională acordă protecţie sporită unui şir mare de obiecte