prezentul și viitorul fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale. Proclamarea suveranității, în contextul evenimentelor din anii de după primele alegeri libere din ′90, urma un făgaș care nu era caracteristic neapărat Republicii Moldova, ci era un rezultat al schimbărilor profunde care se profilau ca urmare a slăbirii Uniunii Sovietice, destrămării Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, Pactului de la Varșovia și, ulterior, prăbușirea Uniunii Sovietice. În acest context, Declarația de Suveranitate a urmat acelorași evenimente în statele baltice, în Rusia, în Georgia și Armenia. Suveranitatea Republicii Moldova a fost votată în condițiile imperiului sovietic, fiind printre primele foste republici sovietice care s-au declarat suverane. În această Declarație de Suveranitate se menționează pentru prima dată că în Republica Moldova se instituie statutul de cetățenie a Republicii Moldova, ceea ce era un act destul de temerar pentru acele timpuri. Conform Declarației, Republica Sovietică Socialistă Moldova se proclama stat suveran. În contextul menționat, dar și cu referință la conduita partidului care a fost 8 ani la guvernare și care astăzi boicotează ședințele forului legislativ din motive inventate, este de notat că suveranitatea este exercitată în interesul întregului popor de către organul reprezentativ suprem al puterii în stat al Republicii Moldova. Nici o parte a poporului, nici un grup de cetățeni, nici un partid politic sau organizație obștească, nici o altă formațiune, nici o persoană particulară nu poate să-și asume dreptul de a exercita suveranitatea. Declarația de Suveranitate a fost urmată ulterior de adoptarea Declarației de Independență a Republicii Moldova care a marcat începutul procesului complex al edificării statalității Republicii Moldova. Aceste transformări au consfințit revenirea la limba română, la alfabetul latin și la valorile culturale tradiționale de care astăzi putem să ne bucurăm din plin. Suveranitatea poate fi definită ca o putere absolută, ca puterea unui stat de a conduce și a constrînge sau, și mai larg, ca supremație a puterii de stat în plan intern și independența statului pe plan extern față de oricare altă putere. Pe plan intern, suveranitatea înseamnă dreptul exclusiv și legitim al statului de a reglementa viața societății în ansamblu prin emiterea legilor și altor reguli juridice de a aplica sancțiuni în numele interesului public general. Pe plan extern, suveranitatea presupune capacitatea de a întări în relații cu alte state pe baze legitime conform dreptului internațional. Stimați colegi, Trăim astăzi timpuri în care responsabilitatea de valorificare plenară a conceptului de suveranitate ne revine în totalitate, o epocă decisivă pentru asigurarea parcursului ireversibil al țării noastre pe făgașul integrării în comunitatea națiunilor civilizate în numele făuririi prezentului și viitorului prosper al cetățenilor Republicii Moldova. Să ne unim eforturile pentru asigurarea consolidării și continuității guvernării democratice a Republicii Moldova! (Aplauze.) Vă mulțumesc pentru atenție.