comunistă, a fost cea în care au plecat cei mai mulți cetățeni de ai noștri peste hotarele țării la muncă, în special tineretul. Acum se face resimțit rezultatul acelei politici. Coraportul dintre numărul de contribuabili din țară și a celor care beneficiază de prestații sociale este tot mai nefavorabil. De fapt, problemele în acumularea surselor la bugetul asigurărilor sociale au început tot în perioada guvernării precedente, cînd bugetul de stat deja era nevoit să facă transferuri la bugetul asigurărilor sociale, pentru a achita la timp pensiile. Cînd, dacă nu în ultimii ani, numărul populației economic active s-a micșorat cu circa 400 mii de cetățeni. Rata de ocupare economică a populației a scăzut de la 56 la 42%, iar numărul angajaților în agricultură s-a micșorat cu circa 354 de mii de cetățeni. Dar cauza care a afectat în cea mai mare măsură sistemul de asigurări sociale a fost stoparea reformelor în acest domeniu, stagnarea și ulterioara revenire la acordarea multiplelor facilități care, în cei 8 ani de guvernare, au crescut ca ciupercile după ploaie. Și să vă dați bine seama că facilitățile nu s-au acordat celor care munceau în condiții nocive sau mamelor cu mulți copii, ele au fost oferite pentru funcții privilegiate. Începutul reformelor în anul 1999 a dat un răgaz acestui sistem, care a permis să îmbunătățească situația la acel moment. Anume datorită reformelor au fost lichidate datoriile la plata pensiilor, au fost posibile ulterioarele majorări de pensii. Dacă am fi continuat, am fi avut și rezultatele dorite, pentru că oamenii care au muncit o viață trebuie să aibă o pensie bună, o bătrînețe decentă, nu să umble cu mîna întinsă după susținere suplimentară din partea statului. Vreau să menționez și metodele populiste, dar nelegitime, aplicate la indexarea pensiilor, în special în perioada preelectorală. Această situație a fost creată și în domeniul asistenței sociale. E de ajuns să ne amintim de programele de proporții, cum au fost SCERS și “Satul Moldovenesc”, care și-au propus lichidarea sărăciei și orientarea asistenței către cei mai vulnerabili. Oare am preluat noi guvernarea fără oameni săraci și i-am adus noi în brațele sărăciei pe parcursul unui an? Desigur că nu, pentru că lupta cu sărăcia a fost doar în cadrul documentelor scrise frumos, ce propuneau scopuri înalte. În realitate, s-a mers și aici pe calea acordării privilegiilor de genul „Merite deosebite” și a unor plăți care nici pe departe nu ajungeau la cei săraci și vulnerabili. Și aș vrea să invoc un argument, care nu e mai puțin important. Politica promovată de către guvernarea precedentă a afectat grav mentalitatea societății, menținînd flacăra speranței revenirii la regimul sovietic, a susținut pe orice căi nostalgia pentru perioada cînd prețurile erau de copeici și cînd primeau salarii mizere, cînd femeilor li se insufla să nască copii pentru stat, cînd se vehicula masiv ideea că statul e dator la nesfîrșit, dar ceea ce se oferă de către stat, de facto, era doar un minim chiar și pentru cei ce munceau cu dăruire de sine. Aceste idei infiltrate în mințile oamenilor a creat o societate dependentă, care nu se poate descurca în realitățile economice, iar unii părinți mai nasc și astăzi copii pentru stat și nu pot însuși că primii și principalii responsabili pentru creșterea lor sînt ei, iar statul îi susține atunci cînd nimeresc în situații dificile. Aceasta este situația reală și moștenirea pe care am preluat-o.