vedem ce se întâmplă în prezent. Comparația îi va ajuta pe cetățeni să înțeleagă mai bine subiectul pe care îl dezbatem astăzi, dar va ajuta, sînt convins, și PCRM-ul să revină cu picioarele pe pământ. În 2001 se purtau negocieri cu Igor Smirnov, pe care comuniştii îl numeau, citez: „partener demn de încredere”. Domnul Președinte Voronin promitea chiar rezolvarea conflictului transnistrean în cîteva luni. Era de așteptat că un astfel obiectiv, lipsit de orice realism, va eșua. Era foarte clar că lipseau strategii bine gîndite și eforturi de durată mai lungă, cu implicarea tuturor partenerilor internaționali. Lipseau strategii care să creeze un mediu comun pentru aspiraţiile populației de pe ambele maluri ale Nistrului, era evident că Igor Smirnov doar profită de naivitatea PCRM-ului. După eșecul în comunicarea cu Igor Smirnov, comuniștii au ales calea negocierilor directe cu Rusia, pe la spatele partenerilor noștri din Vest. Au încercat să convingă Moscova de fidelitate, denumind Transnistria, iarăși citez: „o gaură neagră” sau „o casă pentru hoți și contrabandiști”, pe care mai devreme tot ei o tratau cu maximă deschidere. Prin stilul autoritar, intrigant şi lipsă de consecvenţă, comuniştii au creat fisuri adiționale care au dus la dezbinarea celor două maluri. Folosind metode propagandiste primitive, ei au cultivat insistent imaginea de dușman a regiunii transnistrene. Ulterior, ei au promovat concepte elaborate prin diferite subsoluri, departe de ochii lumii, ai societăţii civile şi partenerilor occidentali. S-a ajuns chiar pînă la punctul în care se punea problema elaborării unei noi Constituții, proiect eșuat, de altfel. Acţiunile inconsecvente au continuat. Cunoaştem cu toţii cum s-a încheiat epopeea aventurieră a comuniştilor în ce privește Memorandumul Kozak. Documentul a fost elaborat în condiţiile unei absenţe desăvîrșite de transparenţă şi discuţii în societate. Domnul Voronin a adus personal situaţia pînă la faptul că memorandumul urma să fie semnat cu capitole secrete, vizînd aspecte militare şi de securitate, care aduceau atingere directă intereselor naționale ale Moldovei și echivalau cu o trădare a interesului nostru național. Ulterior, am fost martorii unor scuze penibile din partea PCRM şi acuzații cum că Moscova l-ar fi mințit pe Vladimir Voronin, momente jenante, dar care au avut loc și istoria le va consemna. În urma gestionării iresponsabile de către Vladimir Voronin și PCRM a acestui subiect, imaginea ţării a fost grav prejudiciată, relațiile cu partenerii internaționali înrăutățindu-se pe o perioadă îndelungată. Securitatea statului a fost pusă în pericol, iar consecințele acestui comportament nesăbuit se resimt şi în prezent. Stimaţi colegi, Aduceți-vă aminte, în 2009, am preluat nu doar un sistem politic şi economic puternic distorsionat, dar şi relaţii cu reprezentanții de la Tiraspol, intrate intr-un blocaj total începînd cu 2006. Iată cine astăzi ne ține nouă prelegeri despre cum trebuie să reglementăm conflictul transnistrean.