privire la publicitate care stabilește particularitățile publicității produselor de tutun prin care se interzice orice formă directă sau indirectă de publicitate în favoarea produselor de tutun, inclusiv a publicității la radio și televiziune, în presa scrisă, în serviciile cinematografice și video, prin Internet, cu utilizarea rețelelor telefonice. În pofida acestor interdicții, în perioada ianuarie-februarie 2016, au fost înregistrate mai multe cazuri de promovare a produselor de tutun în presa scrisă, atît în cazul interviurilor acordate posturilor TV, radio, dar și în presa scrisă. În conformitate cu prevederile articolului nr.364 al Codului contravențional al Republicii Moldova, amplasarea și difuzarea publicității în favoarea produselor de tutun se sancționează cu amendă de la 140 la 150 de unități convenționale aplicate persoanei fizice, dar și pînă la 500 de unități convenționale aplicate persoanei juridice, cu privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an. Contravențiile prevăzute în Codul contravențional se examinează de organele supravegherii de stat a sănătății publice, iar dreptul de examinare a cauzelor contravenționale și de aplicare a sancțiunilor, este acordat de medicul-șef sanitar de stat al Republicii Moldova, de medicii-șefi sanitari de stat ai raioanelor, orașelor și municipiilor. Solicit o informație detaliată vizavi de mecanismul pus în aplicare de către Ministerul Sănătății de monitorizare a prevederilor acestei legi, contravențiile constatate în cadrul procesului de monitorizare ce țin de încălcarea legislației cu privire la publicitate și sponsorizarea produselor de tutun, precum și privind sancțiunile aplicate în conformitate cu Codul contravențional. Cealaltă interpelare este la fel adresată Ministerului Sănătății, pe numele ministrului sănătății Ruxanda Glavan. În ultimul timp, într-u șir de spitale publice din Republica Moldova a fost instituită o practică abuzivă, din punctul nostru de vedere, de a impune cetățenii care vin să-și viziteze sau care însoțesc pacienții să poarte așa-numite „bahile” care sînt accesibile doar contra plată, dar și la prețuri de cîteva ori mai mari decît sinecostul sau decît acestea se vînd în farmacii. Mai mult, pe teritoriul unor instituții medico-sanitare publice sînt instalate automate care vînd aceste „bahile” împachetate cîte două sau patru perechi odată, lipsind pacienții, totodată, de dreptul de a selecta cantitatea necesară. În conformitate cu legislația actuală, respectarea condițiilor igienico-sanitare în instituțiile medico-sanitare publice este funcția spitalului sau instituției medicosanitare care nicidecum nu poate fi pusă pe seama pacienților sau realizată din contul plăților achitate de către acestea. În acest context, solicit să mi se ofere explicații în scris dacă Ministerul Sănătății califică această practică drept una judicioasă și legală și dacă da, în baza cărui act normativ instituțiile medico-sanitare publice impun pacienții să poarte și să procure „bahile” din buzunarul propriu, taxînd astfel în mod indirect cetățenii sau îngrădind dreptul lor de a vizita pacienții în cazul în care nu le poartă. Solicit să fiu informată în scris.