Domnul Iurie Leancă: Vă mulțumesc, doamnă vicepreședinte. O interpelare adresată în mod special ministrului transporturilor și infrastructurii drumurilor, domnului Chirinciuc, ce vizează mersul lucrărilor de reabilitare a drumurilor în Republica Moldova. În vara anului 2013, în calitate de Prim-ministru, am semnat două acorduri cu Banca Europeană de Investiții și cu Banca Europeană pentru Reconstrucții și Dezvoltare în valoare de 300 de milioane de euro, menite să reabiliteze mai multe segmente de drumuri din Republica Moldova. Un lucru absolut necesar pentru a face investiții, a oxigena economia, a crea locuri de muncă ș.a.m.d. Și, iată, constat că după 3 ani din momentul semnării acestor acorduri, astăzi tocmai se împlinesc, dacă nu mă înșel, cu plus minus cîteva zile, doi ani de zile de cînd au fost semnate contracte cu două companii, dacă nu mă înșel, pe segmentele Chișinău-Ungheni și Hîncești-Leușeni. Și, iată, după doi ani constat că nu există nici un progres în acest sens, ba din contra, doar probleme în trafic, doar nemulțumirea cetățenilor, doar întîrzieri care cauzează prejudicii inclusiv financiare. În același timp, anul trecut, din cîte știu sau... au fost semnate, iarăși, în primăvară două contracte pe segmentul spre Sîngerei pe drumul spre Bălți, un segment pe centură. Iarăși, nu văd nici un progres în acest sens. Totodată, se mai planifica să fie semnate contracte și inițiate aceste lucrări și pe alte segmente, mă refer la Hîncești-Cahul, dacă nu mă înșel, Bălți-Sculeni, Giurgiulești spre Vulcănești. Deci încă o dată, sînt proiecte absolut necesare, în mod special cum sîntem în criză în contractarea economică, aceste investiții ne-ar permite să oxigenăm economia. Deci aceasta este prima întrebare adresată ministrului: care-i motivul acestor întîrzieri absolut nejustificate. De ce nu au fost eventual reziliate contractele cu cele două companii? După doi ani am avut suficientă expertiză și argumente în acest sens. A doua întrebare în acest sens, ceea ce am constatat în baza acestor contracte care au fost deja semnate și prost executate, că nu există nici o limită la numărul de angajați care sînt aduși de companiile respective în Republica Moldova. Totdeauna am mers pe ideea că aceste investiții înseamnă și locuri de muncă. Și sînt convins că în Republica Moldova sînt suficienți cetățeni care ar putea presta servicii, mai ales că de la 1 septembrie 2014 și în două școli profesional-tehnice au început să fie pregătite meserii pentru industria transporturilor. Atunci am început negocieri cu BERD și cu BEI pentru a limita numărul de angajați care pot fi aduși în Republica Moldova doar, nu știu, la 5 la sută, 7 la sută, cred că trebuie să fie justificată. Și atunci acei 5 sau 7, sau 10 la sută care sînt aduși din afara Republicii Moldova să fie justificată necesitatea aducerii lor prin faptul că lipsesc pe piața de muncă a Republicii Moldova specialiști calificați.