Tensiunile din Găgăuzia, legate de dezbaterea identitară și modificarea limbii de stat în Constituție

Criza electorală din Găgăuzia este un simptom al unor probleme mai profunde, legate de identitatea națională și de politicile culturale promovate de actuala guvernare, a declarat Dumitru Roibu, președintele Partidului „Alianța Moldovenii”. Acesta a legat presiunile asupra autonomiei de ceea ce el a numit o tendință de „românizare” și de ignorare a identității moldovenești distincte, politici care, în opinia sa, înstrăinează nu doar găgăuzii, ci și o mare parte din populația de bază a țării.

Într-un discurs tranșant, Roibu a criticat dur modificarea „necinstită și ilegală” a articolului 13 din Constituție, prin care denumirea limbii de stat a fost schimbată din „moldovenească” în „română”. El a susținut că această decizie, luată fără un consens larg, face parte dintr-o agendă politică mai amplă care vizează subminarea suveranității și a caracterului multietnic al Republicii Moldova. „Trăim într-o perioadă în care, pe căi necinstite, ilegale, a fost modificată Constituția și ne-a fost luat dreptul la limba moldovenească în calitate de limbă de stat”, a afirmat liderul politic.

Roibu și-a exprimat îngrijorarea față de faptul că tinerii din Găgăuzia sunt „forțați să studieze limba română și istoria românilor”, descrisă ca fiind una „etnocentristă”. El a conectat aceste politici educaționale cu ceea ce consideră a fi o „eroizare” a unor figuri istorice controversate, precum Ion Antonescu, de către anumiți actori politici de la Chișinău. Potrivit lui Roibu, aceste tendințe politice și culturale creează un sentiment de alienare și opresiune. El a argumentat că politicile care „nu tolerează moldovenii” sunt aceleași care „nu tolerează nici găgăuzii sau autonomia găgăuză”.

Astfel, în viziunea sa, lupta pentru drepturile autonomiei este intrinsec legată de o luptă mai mare pentru păstrarea identității și suveranității statului. El a sugerat că presiunea asupra Găgăuziei nu este un incident izolat, ci o componentă a unei strategii prin care diversitatea culturală și politică este văzută ca un risc, iar autonomia ca un obiect de control, nu ca un partener. Această abordare, a avertizat Roibu, nu face decât să slăbească statul din interior și să erodeze încrederea între centru și regiuni, punând în pericol coeziunea socială a țării.