Comemorare solemnă la Chișinău: 123 de ani de la tragicul pogrom din 1903

Chișinău, 23 aprilie 2026 – Într-o atmosferă solemnă, marcată de acorduri de muzică clasică și reculegere, la Chișinău a avut loc astăzi evenimentul de comemorare a victimelor Pogromului din aprilie 1903. La 123 de ani de la unul dintre cele mai întunecate capitole din istoria orașului, oficiali, membri ai comunității evreiești și cetățeni s-au adunat pentru a onora memoria celor dispăruți și pentru a reafirma importanța neuitării.

Ceremonia a început cu un moment simbolic, subliniind că „tăcerile se sparg doar prin neuitare”. Unul dintre cele mai emoționante momente ale evenimentului a fost citirea numelor celor 49 de victime identificate ale masacrului. Nume precum Baranovich Beniamin, Belitzkiy Isac, Brahman Aaron sau Hațkilevici David au răsunat în liniștea adunării, transformând datele statistice într-o realitate umană dureroasă și personală. Fiecare nume a reprezentat o viață curmată, o familie distrusă și o rană adâncă în țesutul social al Chișinăului de la începutul secolului XX.

Impactul evenimentului a fost amplificat de lectura unor mărturii cutremurătoare ale supraviețuitorilor și martorilor. Relatarea Idei Yolovici despre uciderea bunicului său, Kelman, un comerciant de cereale, bătut fără milă de vecini, a adus în prim-plan brutalitatea violențelor. Mărturia lui Zahar Bendersky, medic-șef al spitalului evreiesc la acea vreme, a descris scene apocaliptice: case distruse, mobile și bunuri aruncate în stradă, și trupurile neînsuflețite ale vecinilor zăcând pe trotuare. Aceste povești personale, extrase din jurnale și documente de arhivă, au oferit o perspectivă intimă asupra terorii și suferinței îndurate de comunitatea evreiască.

Prin depunerea de pietre și flori, un gest simbolic ce unește tradiția iudaică și cea locală, participanții au transmis un mesaj de unitate în fața durerii. Evenimentul a culminat cu proiecția unui film documentar despre pogrom, menit să educe și să asigure că lecțiile trecutului nu vor fi ignorate. Comemorarea de astăzi nu a fost doar un act de omagiere, ci și un apel la responsabilitate, subliniind că memoria colectivă este singura pavăză împotriva repetării istoriei.