Bună dimineața, bine ați venit la conferința de presă pentru prezentarea barometrului, al șaselea barometru făcut de către AmCham, cu privire la climatul investițional din România. Vreau să le mulțumesc colegilor mei aici de față, vicepreședintele Daniela Nemoianu, vicepreședinte Dinu Bumbăcea și președintele Comitetului de Taxare.
Cred că am spus bine, nu? Taxation Committee, Vlad Boeriu. Le mulțumesc și lor pentru prezență. O să fie o prezentare, aș zice eu, scurtă, cred că terminăm într-o maxim o oră, după care avem timp pentru întrebări și răspunsuri acolo unde vom ști să răspundem.
Mulți dintre dumneavoastră deja sunteți obișnuiți cu acest barometru, așa cum spuneam este a șasea ediție. Ați participat și la edițiile precedente.
Ce vreau să spun este nu cred că vor fi neapărat headline-uri sau breaking news-uri, pentru că astăzi avem competiție cu meciul de fotbal și atunci cred că acolo vor apărea headline-urile. Atunci când am programat această conferință de presă, deși speram, nu eram sigur că o să fim în această fază a competiției, așa că suntem bucuroși că ne aflăm în această fază a competiției. Și o să intrăm mai departe pe partea de barometru.
În sferturi. În sferturi, da. Sper eu în sferturi.
O să vă spun câteva lucruri despre survey. Au fost 235 de răspunsuri, adică 235 de companii care au răspuns dintr-un total de 570 de companii membre.
Studiul s-a desfășurat în perioada 15 aprilie, sfârșitul lui mai, 31 mai. Iar dintre cei care au răspuns avem 22 de contribuabili mici, 32 contribuabili medii și restul contribuabili mari, după definiția ANAF-ului, așa cum sunt clasificați de către ANAF.
Noi considerăm că este un eșantion reprezentativ și acest număr 235 față de anul trecut, am avut 215 respondenți. Este un, faptul că oamenii au participat și au vrut să împărtășească cu noi ce părere au despre climatul de afaceri.
O să intru direct în partea de prezentare și avem, prima întrebare a fost: "Cum apreciați climatul investițional și de afaceri din România?". După cum putem vedea rezultatele, așa cum spuneam, pe care vi le prezentăm au la bază cele 235 de răspunsuri pe care le-am colectat de la membrii AmCham în a doua jumătate a lunii aprilie și până la sfârșitul lunii mai.
După ce în anul 2023 încrederea companiilor în mediul investițional din România s-a plasat la un nivel record, cu 51% dintre respondenți care l-au calificat drept bun și foarte bun, în 2024 observăm o ușoară depreciere de 5%, 5 puncte procentuale.
Migrația s-a produs, asta este o veste bună, dinspre bun și foarte bun înspre neutru, nu neapărat înspre spectrul negativ, la precar sau slab. Încă un lucru pozitiv este faptul că dacă, deci am rămas totuși în zonă pozitivă. Dacă adăugăm partea de bun și foarte bun, precum și neutru, este cel mai bun rezultat de când facem noi acest studiu, am ajuns undeva la 83%, dacă nu mă înșel.
46 cu da. Cu 37. Iar partea de precar, slab și precar, scade constant, am ajuns până la 17% în 2024.
Prudența mai mare este consecința unui cumul mai mare de factori interni și externi, așa cum vom vedea mai departe în prezentare. Pe ansamblu percepția este pozitivă, dar aceasta trebuie susținută de politici publice coerente, de stabilitate și predictibilitate, factori cu atât mai importanți cu cât ne aflăm într-un an electoral.
Factori de ponderare a optimismului, mediul de business a început să resimtă efectele impozitului minim de 1%, iar aici colegul meu Vlad o să, puțin mai târziu o să povestească puțin despre acest impozit de 1%. Inflația ridicată, temerile de recesiune și vedem ce se întâmplă mai ales în Europa de Vest, volatilitatea macroeconomică globală, precum și factori interni care țin de un deficit bugetar.
Să-l numim excesiv, dar care practic trebuia să intre pe o traiectorie de reducere, nu s-a întâmplat acest lucru nici anul trecut, nici anul acesta.
Dacă este să ne uităm istoric la rezultatele sondajului, la calificarea drept slab și precar a climatului de afaceri din ultimii șase ani, situația s-a îmbunătățit considerabil, așa cum spuneam, diminuându-se de la 33%, 33% în anul 2019 până la 17%.
Sectoarele de activitate din care au fost cele mai multe companii ca nivel de apreciere bun și foarte bun sunt IT&C, bănci și servicii financiare, automotive, consumer goods și surprinzător HoReCa.
Sectoarele de activitate din care au fost cele mai multe companii mari cu nivel de apreciere slab și precar, avem energie, retail, distribuție, food and beverages.
A doua întrebare: "Care au fost rezultatele de business din anul 2023?".
Comparând nivelul estimat cu cel realizat putem trage concluzia că, în ciuda provocărilor economice și a incertitudinii, majoritatea companiilor au reușit să obțină rezultate în linie cu estimările în ceea ce privește veniturile și numărul de angajați.
Se remarcă totuși un trend descendent pe număr de angajați, numărul de angajați a scăzut cu 2% mai mult față de procentul estimat, doar 6% anticipau scădere, în realitate a fost cazul pentru 12 dintre companii participante la sondaj. Deci ca și număr de companii, sau au considerat 6% că vor reduce numărul de angajați, în realitate s-a întâmplat ca 12% din aceste companii să reducă.
6% din cei care anticipau angajări noi au finalizat anul de fapt cu o scădere a numărului de angajați. Ceea ce se va vedea și puțin mai încolo, în următoarea, pe parcursul prezentării, faptul că și piața forței de muncă nu mai este așa de tensionată așa cum era în anii, în an precedent în 2023.
Următoarea întrebare este: "Ce rezultate de business estimați pentru anul 2024?".
Vestea bună este că optimismul cu privire la creșterea veniturilor în 2024 rămâne ridicat în rândul companiilor, 58% dintre respondenți sunt încrezători în performanța companiilor. 46%, luând în considerare creșterea investițiilor, iar 40% noi angajări, un nivel similar cu cel realizat în 2023.
Față de realizatul din 2023, estimat agregat pentru 2024 este mai mic pe toate cele trei paliere. Facem totuși o notă asupra procentului care reflectă perspectivele de stagnare a numărului de angajați pe fondul contracției deja demarate, remarcate în 2023, în condițiile în care totuși 46% din companii iau în considerare investiții.
Dinamica recrutării în scădere din 2023, iar noile angajări din multe sectoare au înghețat.
Acum următoarea întrebare este: "Care sunt, care dintre avantajele competitive ale României rămân relevante pentru climatul investițional în perioada post-pandemie și în contextul geopolitic regional?". După cum bine știm, două dintre ancorele principale ale competitivității României sunt calitatea de membru al Uniunii Europene pe de o parte, pe de altă parte calitatea de membru NATO și aliat al NATO. Altele sunt, țin de dimensiunea pieței, după cum știm în zona aceasta România este piața cea mai mare din regiune, după Polonia, puțin mai la nord înspre zona Baltică și Turcia, dar care nu este membră a Uniunii Europene, este doar membru NATO.
Încă un lucru care a apărut este calitatea capitalului uman, s-a tot vorbit de-a lungul timpului de faptul că învățământul nu este cel care produce calitate, cu toate acestea există enclave sau există zone în care calitatea capitalului uman este apreciată de către investitori.
Am fost acum o săptămână sau două, nu mai țin minte, acum o săptămână la Washington, da, acum o săptămână la Washington la Forumul Economic România - Statele Unite, iar în panel executivi ai unor companii mari prezente în România, dar care nu sunt români, au apreciat calitatea factorului uman ca unul dintre principalele atribute și principalele factori calitativi ale deciziei lor de a investi în România.
Așa cum spuneam, o alt, un alt lucru dar care necesită îmbunătățiri este calitatea infrastructurii digitale. Calitatea infrastructurii digitale este bună, chiar mai bună decât a unora dintre țările din regiune, ceea ce lipsește și unde putem să avem îmbunătățiri este în utilizarea acestei infrastructuri, mai ales în zona rurală.
Iar încă un factor dar care a scăzut mult față de anii precedenți este sistemul fiscal competitiv. Față de anul trecut, 2023, și am un grafic următorul, putem vedea după 2022 constant 31%, 2023 33%, în 2024 vedem o scădere abruptă spre 19%. Principalul motiv al acestei scăderi este dat de așa numita taxă pe cifra de afaceri de 1%, care la momentul respectiv, dacă ne aducem bine aminte și o să, colegul meu Vlad o să detalieze mai mult, era un pachet. Era taxă pe cifra de afaceri împreună cu administrarea corectă a cheltuielilor bugetare, împreună cu o corectare mai bună a veniturilor la bugetul de stat.
Avem o singură certitudine, care și-a produs efecte, este acest 1% și deja în primele șase luni ale anului vedem faptul că s-au colectat mai mulți bani la bugetul de stat din această taxă. Nu am văzut celelalte două părți ale ecuației și ne uităm cu multă speranță că le vom vedea în perioada următoare a anului sau în anul care urmează.
Cam atât din partea mea pentru moment și o s-o rog pe colega mea, vicepreședinte AmCham, Daniela Nemoianu, să preia de aici și o să-i dau și. Mulțumesc frumos.
Mulțumesc. Bună dimineața și din partea mea, mulțumim frumos pentru că sunteți alături de noi, întotdeauna am apreciat colaborarea și deschiderea presei. Până la urmă contează cum transmiteți mesajele mai departe și cum anume contribuiți alături de fiecare dintre noi, așa cum putem, unde suntem, în ce se poate face ca toți acești parametri și până la urmă progresul din România să fie vizibil, să conteze.
Ne-am uitat și la condițiile de piață, este o bucurie că nu avem neapărat rezultate frapante, nu sunt dezechilibre majore nicăieri, ele sunt într-o evoluție stabilă. Pentru noi este foarte important, așa cum spunea și domnul președinte Sporiș, segmentul pe care noi îl analizăm și anume membrii AmCham este reprezentativ fiindcă este un mix foarte complex care până la urmă reflectă sub proporție, normal, pro rata, ceea ce înseamnă piața românească și sunt membri foarte activi. Ceea ce este de apreciat pentru mediul de afaceri românesc este că a ajuns la o maturitate și are o reziliență ieșită din comun, adică după pandemie, după ceea ce a însemnat provocarea războiului din Ucraina, în tot acest context destul de imprevizibil până la urmă în privința stabilității sau lipsei de stabilitate fiscală, mediul de afaceri continuă să fie inventiv, inovativ, să-și găsească această reziliență care să-l țină competitiv nu numai local dar și regional, dar chiar, cum spuneam, cu interes de expansiune pe piețele transatlantice. Ceea ce, ceea ce spune foarte, foarte multe lucruri și ne dă, ne dă un optimism.
Am filtrat aici pentru, pentru barometrul nostru și vedeți, ne-am uitat foarte mult, avem deja aceste repere pentru ultimii trei ani și contează aceste variațiuni. Temele sunt oarecum comune și pe care le știm și le analizăm cu toții aproape zilnic și anume partea de infrastructură digitală, unde este pe locul întâi constant în ultimii șase ani și avem o creștere față de anul trecut. Și aici contează mult, cred, ce înseamnă eficiența operațională și calitatea infrastructurii digitale de care mediul de afaceri beneficiază, inclusiv investițiile masive care s-au făcut în ultimii ani de către companii pe, pentru implementarea de tehnologii noi, de automatizări, de operaționalizări, de sisteme digitale care să eficientizeze activitățile economice.
Calitatea capitalului uman care, într-adevăr, în România avem această discrepanță, acest potențial imens și talentul până la urmă capitalului uman local și faptul că rămâne acest criteriu în top, companiile angajează în continuare oameni calificați și care au un potențial foarte bun și care cresc și pleacă apoi pe traiectorii, pleacă din România și ajung să fie apreciați și în alte conjuncturi. Rămâne însă această discrepanță cu nevoia tot mai mare de capital uman și de fapt și discrepanța cu dificultățile, cu provocările pe care le întâmpină sistemul de educație din România și știm cu toții ce înseamnă diferența dintre urban și rural, faptul că avem în continuare abandon școlar, că avem analfabetism funcțional, avem copii care, unul din patru copii nu termină până la urmă, nu ajunge la învățământ superior. Practic pierdem din acești copii deși n-ar trebui să rămână niciun copil în urmă fiindcă niciodată nu este vina acestor copii ci faptul că sistemul nu reușește să-i sprijine și să-i valorizeze potrivit.
Iar pentru investitori această criză, într-adevăr presiunea s-a atenuat față de anul trecut, dar în continuare această colaborare între Ministerul Educației și până la urmă organizațiile de afaceri din România este extrem de importantă pentru a identifica împreună nevoile și pentru a lucra împreună la aceste programe de dezvoltare a calității capitalului uman.
Un al treilea element, la un procent de 47%, infrastructura de securitate cibernetică, ați văzut cu toții ce amploare, creșterea exponențială a fraudelor cibernetice și atacurile extinse care sunt nu numai pe culoarele rusești dar în general toate, toate țintele care vizează puncte cheie, puncte vulnerabile și atunci această capacitate a României de a avea sistemele agregate, coerente, aliniate pentru asigurarea securității cibernetice și îmbunătățirea lor permanentă este un, până la urmă un element care este apreciat de mediul de afaceri și care oferă acea siguranță a desfășurării activităților lor.
La punctul patru, la competențe digitale populație activă, aș vrea să fac o mențiune, dacă pe de o parte avem această forță de muncă pregătită digital să se implice și să dezvolte, să susțină inovația, transformarea digitală și eficiențele operaționale, există în schimb, prin raport la populația de ansamblu, după cum ați văzut și pe clasamentele DESI, un obstacol pe care încă n-am reușit să-l trecem. Și până la urmă e vorba de cetățeni care încă nu beneficiază de acces și nu au competențele necesare și aici din nou, nu este doar în sarcina statului, cred eu, cred că trebuie să gândim împreună soluții și să avem propuneri care să poată, după modelele de bune practică, de bună practică din alte țări, să putem să ajutăm la reducerea acestui decalaj.
Și mai avem pe locul cinci calitatea lanțurilor de aprovizionare, aici mi s-a părut foarte interesant, este un element mai nou care a fost accentuat după scurtcircuitele din timpul pandemiei și din timpul războiului. Este foarte important cum anume se pot securiza aceste lanțuri de aprovizionare și e normal că pentru mediul economic să poată să aibă o certitudine în privința permanenței acestor lanțuri de aprovizionare este important. Și aici mă gândesc la producători mari precum Ford, da, sau Renault și vă amintiți de criza semiconductorilor și cât de dificil poate deveni orice scurtcircuit în zona aceasta și cât de important este să putem noi ca țară, în același timp, să ne uităm, să vedem care sunt zonele în care putem investi, adică apropo de exploatarea de materii prime și materiale și cum anume poate la rândul nostru, dincolo de piața locală, putem gândi investiții mai mari, de talie, prin care să putem să intrăm în astfel de lanțuri de aprovizionare internaționale.
La partea mai puțin pozitivă avem același laitmotiv și anume infrastructura de transport. Acum sunt, credem că ultimele 18 luni au demonstrat o înviorare și vedem cu toții șantierele care sunt extinse și care progresează. Acum ne putem întreba de ce au trecut 30 de ani și că multe se puteau face în timpul ăsta, dar bine că sunt acum în format accelerat. Finanțările există și este foarte important în acești trei ani, nu, trei ani, patru, maxim patru pe care-i avem, să putem să avem o absorbție cât mai bună și o implementare de calitate a acestor proiecte fiindcă ele sunt proiecte mari. Contează până la urmă și calitatea și viabilitatea lor economică, dincolo de volumele, dar ne așteptăm ca acest, acest punct să se transforme gradual dintr-o preocupare, dintr-o îngrijorare care a dus foarte mult pe negativ, să aibă o îmbunătățire în perioada următoare.
Debirocratizarea este strâns legată de digitalizare și aici ne dorim, cu toții sunt, se vorbește la nesfârșit de digitalizarea sectorului public, de la digitalizarea ANAF până la ce înseamnă serviciile publice de care are nevoie un cetățean. Eu am fost foarte bucuroasă când, după mulți, mulți ani, în sfârșit puteai să mergi să, poți să-ți obții acum de exemplu cazierul judiciar online, nu trebuie să mai mergi la secția de poliție, deci a fost o mare victorie. Dar ăsta este un exemplu minor față de ce optimizări se pot face pe partea de debirocratizare. Vlad Boeriu o să vă răspundă mai mult pe tema aceasta cu digitalizarea în fiscalitate și cum anume poate ajuta la gradul de conformare.
Infrastructura de sănătate, așteptăm cu toții investițiile care ar trebui să conteze. N-avem încă acel exemplu de succes de PPP în, pentru acele spitale care sunt, sperăm să vedem acum avans pentru cel de la Timișoara. Vor conta spitalele regionale și, da, într-adevăr, finanțarea, finanțarea a crescut în sănătate, dar nu s-a reflectat până acum în calitatea infrastructurii publice din sănătate și a serviciilor. Pe de altă parte este una dintre zonele puternic susținute de fondurile pe PNRR, deci ar trebui ca acest parametru să se îmbunătățească în următorii doi, doi, trei ani.
Știți cu toții că întotdeauna mediul de afaceri a insistat sau și-a dorit, este așa obsesia noastră legitimă, spunem, privind predictibilitatea cadrului de investiții. În discuțiile pe care le-am avut și cu partenerul american și în această delegație din Washington, am promovat România ca destinație de investiții și primul feedback pe care l-am primit a fost: "Există predictibilitate și constanță în angajamentul guvernamental față de investitori?". Și noi n-am putut să dăm așa un răspuns tranșant, negru, alb, am zis că da, există, există bunăvoință și există intenții, dar vă așteptăm totuși să investiți.
Deci nivelul a rămas comparabil cu 2023 și aici avem această temă pe care noi o solicităm, că până la urmă noi ca mediul de afaceri, dumneavoastră ca media, populația ca electorat, până la urmă noi dăm acest mandat politic, nu, pentru administrarea țării. Și ceea ce ne dorim și ceea ce lipsește în continuare de 30 de ani este o viziune pe termen lung, o viziune coerentă, un plan de priorități, un plan strategic, un plan de țară pentru România. Și nu avem această viziune, nu știm care, care industrii, care politici fiscale, care sunt direcțiile și către ce, care sunt obiectivele, către ce tintim să ajungem în 2050 ca să poată să, să existe această aliniere a întregii societăți. Deci ne lipsește această strategie pe termen lung și este un element care descurajează investițiile consistente fiindcă investitorii își doresc predictibilitate.
Și asta este strict legat, direct legat de politicile economice și industriale moderne. Știm cu toții că sunt tendințe globale și noi nu putem să ne izolăm și trebuie să ținem cont de ele, trebuie să ne încadrăm și aceste politici economice și industriale trebuie să aibă un termen mediu, mediu lung și să fie în linie cu toate aceste dezvoltări, să ținem pasul cu aceste dezvoltări globale.
În oglindă cu partea aceasta de condiții de piață este pulsul ridicat de la membrii noștri în privința direcțiilor prioritare și, după cum era de așteptat și se oglindesc, infrastructura, menținerea unui sistem fiscal competitiv, digitalizarea serviciilor publice, creșterea calității sistemului de educație și pentru noi este, cred că este prioritatea numărul unu și încercăm să ne implicăm și la nivel de membri și Camera de, și Camera Americană ca organizație. Avem și un segment foarte important de ONG-uri care sunt membre în Cameră și care sunt active în sprijinirea reformei în sistemul de educație.
Este o provocare foarte, foarte mare, dar perseverăm. Iar ca punct final din zona aceasta a politicilor publice, pentru, în general și a momentului, pentru noi rămâne în continuare atenția ridicată pentru o absorbție cât mai mare a fondurilor europene, deci tot ce înseamnă finanțările în curs și pe PNRR, dar și cadrul actual. Fiindcă știm cu toții că după finalizarea acestei etape România se va transforma în net contributor și atunci avem această fereastră de oportunitate extraordinară pe care sper s-o capitalizăm, s-o, s-o folosim la maxim.
Am mai adresat o întrebare nouă membrilor noștri și anume: "Cum se implică la nivel de societate și cum susțin zona de CSR?". Iată, educația reflectă direct ceea ce vă spuneam mai devreme, 78% sunt fonduri direcționate, fonduri CSR direcționate către educație și din interes direct, că dacă vom avea absolvenți performanți și talentați atunci cu siguranță piața muncii va fi foarte bună, foarte competitivă, dar și ca implicare socială pentru remedierea acestor decalaje. Sustenabilitate în creștere, asistență socială, programe comunitare, sănătate.
Este, sunt variațiuni previzibile, nu sunt schimbări radicale, dar încă o dată, așa cum am spus la începutul intervenției mele, denotă o maturitate a mediului de afaceri și încrederea pe care mediul de afaceri o are în piața locală și faptul că sunt, sunt aici ca să, ca să construiască mai departe. Mulțumesc.
Mulțumesc frumos, bună dimineața tuturor. Optimismul sau pesimismul mediului de afaceri privind stabilitatea României se reflectă și prin setul de întrebări privind investițiile pe care cei intervievați sunt dispuși să le facă în perioadele imediat următoare, 12 luni, este această întrebare, și următoarea întrebare o să fie în următorii trei ani. După cum vedeți, aș începe cu cei care au spus că nu vor face investiții, au rămas relativ constanți, cam un sfert din cei intervievați au spus că vor rămâne la, vor stagna sau nu, vor rămâne la dimensiunea actuală. Și aș spune că este îmbucurător faptul că, în pofida temerilor pe care Cristi și Daniela le-au evocat un pic mai devreme, optimismul privind mediul de afaceri din România sau stabilitatea din România s-a păstrat, fiind aproape aceleași procente care vor investi diferite sume în funcție de dimensiunile companiilor respective. Deci vedeți că 37% dintre cei intervievați vor face investiții între, până într-un milion de euro, dar vor investi. Iar în ușoară creștere față de anul trecut, 3%, vor face investiții peste 100 de milioane de euro.
Ceea ce este o consolidare, acum dacă luăm numărul acestor respondenți, sunt opt companii aproximativ care practic investesc peste 100 de milioane, peste 100 de milioane de euro, înseamnă sume consistente pentru România.
Privind perioada de trei ani, creșterea, menținerea sau reducerea activității din România pe perioada imediat următoare, iarăși aproape majoritatea covârșitoare a celor intervievați își vor extinde sau menține cel puțin activitatea din România în perioada imediat următoare.
66, deci două treimi din companii anticipează o creștere a activității în România, chiar dacă la un nivel mai temperat față de, în anul precedent. Și chiar dacă procentele sunt mici, procentul celor care își vor reduce activitatea din România s-a dublat față de studiul derulat în anul precedent.
Nu aș insista, n-aș ridica un motiv de îngrijorare din acest lucru, dar totuși trebuie evocat ca atare. Am introdus anul acesta și o întrebare nouă privind, în barometrul nostru privind tendința de dezvoltare pe alte piețe, de a ieși din România, pentru că vrem să urmărim trendurile pe export și investiții, care sunt condiții esențiale pentru îmbunătățirea balanței comerciale a României, dar și diversificarea economiei și în final cu impact direct pe rezerva valutară a României. Și aproape 60% din cei intervievați nu au nici investiții în străinătate și nici exporturi, ceea ce poate fi un motiv de îngrijorare. 35% au exporturi, iar acestea vin din segmente preponderent strategice, cum ar fi IT și manufacturing. Iar 9% din cei intervievați au doar investiții în afara României.
Acum Daniela a vorbit un pic despre piața forței de muncă. Rămâne, piața forței de muncă este, deși e prima ediție în care avem o scădere în proporția celor care califică drept tensionată piața forței de muncă, de la 94% la 88%, procentul este în continuare covârșitor de mare.
Trendul în ultimii ani fiind de regulă, adică fiind ascendent, pornind de la o situație tensionată așa cum o vedeam în 2021, doar 82%, doar 82%, ajungând la 94% în 2023. Deficitul forței de muncă a fost perceput în mod tradițional ca fiind cea mai mare provocare pentru profitabilitatea și rentabilitatea companiilor, dar și o limitare pentru atragerea investițiilor. 88% este îngrijorător, cu toate astea relaxarea sau tendința de relaxare pe care am constatat-o poate avea mai multe surse și aș menționa aici faptul că la nivel global au fost anumite restructurări profunde, ceea ce au ajutat România, pentru că de fapt o bună parte din cei din România aplicau pentru poziții pentru marile firme de IT, dar au fost zeci de mii de concedieri în ultimul an.
A fost o presiune foarte mare pe bugetele companiilor, reamintesc faptul că în 2023 salariul minim pe economie a crescut de două ori și o altă creștere s-a întâmplat și ieri.
Angajatorii din trei dintre industrii și-au majorat cheltuielile de personal cu până la 18% ca urmare a noilor modificări fiscale intrate în vigoare la 1 noiembrie 23, aceste trei sectoare având împreună aproape 800.000 de salariați, adică 16% din totalul salariaților din România, deci un impact covârșitor.
Nu aș mai insista aici pe piața forței de muncă, sunt doar speculații și, dar revin prin a sublinia faptul că deși procentele din partea dreaptă a graficului se îmbunătățesc, schimbarea este mult prea mică ca să spunem că de fapt situația, piața forței de muncă din România este mai puțin, mult mai puțin tensionată decât în trecut.
În privința factorilor macroeconomici care prezintă cele mai mari riscuri pentru economia din România, în continuare creșterea poverii fiscale și asta este o, nu este o temă nouă, dar este pentru prima oară când a fost identificată ca un posibil răspuns în această pondere și n-o să iau spațiul lui Vlad, dar pe lângă povara fiscală crescută de la începutul anului, cred că ne paște anumite modificări care ar putea să fie semnificativ mai profunde decât impozitul sau impozitul acesta pe cifra de afaceri. Și au fost o grămadă de discuții în spațiul public privind impozitul progresiv sau eventual modificarea cotei unice, dar repet, întrebările legate de fiscalitate vă rog să le lăsați deoparte, Vlad o să vă dea toate răspunsurile.
Evoluția inflației, chiar dacă este un trend descendent al inflației, inflația este în continuare mare și vă reamintesc faptul că scăderea inflației în România este mai puțin semnificativă decât ce s-a întâmplat în alte țări și o să vă dau un singur exemplu, Ungaria a avut 20% în perioada de vârf și acum este sub 5%, dacă nu mă înșel este la 2-3%. Noi în continuare ne luptăm cu o inflație destul de mare și faptul că au fost măririle acestea de salarii minime, asta înseamnă că e mai multă disponibilitate în rândul populației, ceea ce înseamnă o încurajare a consumului care de regulă generează inflație în perioada aceasta.
E un declin al percepției privind presiunea inflaționistă de aproape 15 puncte procentuale, ceea ce de fapt reflectă că am trecut de partea un pic mai complicată. Există o preocupare în ceea ce privește creșterea costurilor fixe, chirii, utilități, salarii, care este stagnantă față, adică comparativ cu anul 2023, dar în continuare semnificativă, adică aproape 60% din cei intervievați au indicat aceasta ca fiind o, un factor care apreciază, care prezintă un risc pentru România.
Și acum o să mă refer un pic la adâncirea deficitului bugetar, aici este o creștere față de perioada precedentă și aș spune în egală măsură și creșterea gradului de îndatorare publică. Noi am atras, AmCham am atras atenția în mod repetat asupra riscurilor ridicate de deviația deficitului bugetar de la traiectoria la care România s-a angajat, de ajustare a acestui deficit. Am observat din păcate, cum spunea și Cristi un pic mai devreme, că introducerea impozitului minim nu a reglat deficitul așa cum era promisiunea sau așteptarea guvernanților, pentru că deși s-au încasat mai multe venituri, statul nu a fost un agent ponderat în ceea ce privește cheltuielile și acestea au crescut, cum era de așteptat, pentru că anul 2024 este un an electoral și nu, reducerea cheltuielilor statului într-un an electoral este utopică.
Prin urmare, promisiunea actualului guvern, asumată în programul de guvernare, în ceea ce privește îndeplinirea angajamentului față de Comisia Europeană pentru a ieși din procedura de deficit bugetar excesiv în 2024, nu a fost neapărat susținută de asumarea unui plan coerent și realist.
Acum sunt anumite riscuri care derivă din acest lucru, instabilitatea economică duce la volatilitate pe piețele financiare, fluctuația cursului valutar, nu s-a întâmplat până acum partea asta, cursul fiind în continuare stabil, și creșterea ratei, ratelor dobânzilor sau reducerea mai puțin accelerată a acestora. Pot apărea, și spuneam mai devreme de modificarea cotei unice sau introducerea impozitului progresiv, pot apărea taxe și impozite noi. Și nu în ultimul rând există riscul tăierii investițiilor în stat, în sectoare critice, cum ar fi infrastructură, educație, sănătate, unde, sectoare care au fost în mod tradițional finanțate sub nivelul, sub nevoia din sectoarele respective, ducând la niște dezechilibre majore în economia românească. Adică s-a văzut un pic mai devreme că partea de infrastructură este în continuare un factor extrem de important pentru cei care au răspuns la acest barometru. Și toate acestea pot duce, într-un scenariu extrem de pesimist, și la o, la o, la un downgrade al ratingului de țară.
Și nu în ultimul rând, războiul din Ucraina își menține o pondere destul de importantă în rândul riscurilor macro pentru România și acum este chiar un tumult în jurul declarațiilor recente făcute de unul din candidați la președinția Statelor Unite privind posibila oprire accelerată a războiului, lucru care este din nou considerat de către părțile, mă rog, cel puțin de către ruși, ca fiind un lucru utopic.
Privind trendurile globale care vor avea un impact mai mare asupra afacerilor pe termen lung și mediu, aceasta este o întrebare nouă înbarometrul nostru, pentru că am vrut să vedem care sunt preocupările actuale ale companiilor în contextul unui mediu economic global extrem de dinamic și de complex. Și prima preocupare este legată de inteligența artificială. Aproape 70% dintre cei intervievați consideră de departe ca fiind cea mai influentă tendință. Iar asta în contextul în care inteligența artificială este înglobată cu o viteză extraordinar de mare în diverse industrii, dar are și potențialul de a revoluționa procese de afaceri în ceea ce privește automatizarea, procesul de luare a deciziilor și accesul la resurse.
53% dintre cei intervievați au indicat conflictele militare ca fiind a doua tendință cu impact major, reflectând îngrijorările cu privire la instabilitatea geopolitică. Și aici nu este doar riscul care derivă din această instabilitate geopolitică, cât impactul asupra mediului de afaceri, întrucât conflictele militare afectează în mod direct lanțurile de aprovizionare și contribuie la crearea acestei incertitudini economice care influențează, în final, prețul resurselor și în particular al energiei.
Partea de ESG este la fel de nouă ca și celelalte. Aici e vorba mai degrabă de un cadru de reglementare, mai mult decât decât schimbările climatice, unde 28% dintre cei intervievați au indicat schimbările climatice ca fiind ca fiind o tendință care va avea impact asupra economiei în perioada care va urma. Schimbările climatice vor afecta resursele naturale, vor apărea reglementări tot mai stricte pentru legate de mediu și ținte din ce în ce mai ambițioase privind reducerea amprentei de carbon. Iar cadrul de reglementare sau de raportare este stabilit prin ESG politicile, adoptarea unor practici sustenabile, echitabile și responsabile pentru a putea reduce impactul schimbărilor climatice asupra activității noastre.
Partea cea mai importantă este în ce măsură aceste tendințe sunt înglobate de către companii în planurile lor strategice și în ce măsură investițiile pe care și le-au asumat sau și le vor asuma vor fi pentru a adresa aceste tendințe care vor afecta companiile în anii ce vor urma. Și chiar dacă nu este menționat aici, dar oarecum legat de ce spunea Daniela un pic mai devreme, aș menționa faptul că o investiție sau o tendință care va trebui să fie luată în calcul este faptul că în momentul de față sistemul sistemele de educație din toată lumea, nu doar din România, poate mai mult în România decât în alte părți, nu sunt neapărat ajustate în a pregăti absolvenți de orice nivel care să deservească piața forței de muncă peste un număr de ani. Da, deci au fost chiar întrebări în mai multe studii pe care le-am citit, care vorbeau de măsura în care companiile au își găsesc fie angajați, fie proaspeți sau dintre cei existenți care să răspundă nevoilor de business de peste 10 ani.
Iar acesta nu este un shift care se face de la un an la altul, adică nu se poate spune că, ok, anul ăsta avem nevoie de oameni care să aibă competențe digitale semnificativ mai mari față de anul precedent și putem să angajăm, pentru că nu avem de unde să-i angajăm. Iar pregătirea angajaților pentru a prelua astfel de activități sau responsabilități în cadrul companiilor durează, e un proces evolutiv și nu este în niciun caz o treaptă. Dar îmbucurător este faptul că, deși poate investițiile în sistemul de educație din România nu sunt semnificative și sunt poate chiar precare, în rândul companiilor sau celor intervievați de noi, peste jumătate au menționat că investesc în educație alături de organizații non-guvernamentale, suplinind oarecum lipsa de viziune sau de strategie a celor care ar trebui să stabilească politicile educaționale ale României. Și cu asta o să-i dau cuvântul lui Vlad pentru partea cea mai juicy din conferința de astăzi.
Mulțumesc. S-a vorbit de s-a vorbit de investiții și am întrebat membrii noștri și ce surse de finanțare au în vedere pentru realizarea investițiilor. Pe primul loc, nesurprinzător, au rămas fondurile proprii. 91% dintre respondenți au spus că vor folosi și fonduri proprii într-o proporție semnificativă pentru pentru a-și finanța investițiile. Ce ne-a bucurat însă să să vedem e faptul că partea de fonduri europene și ajutor de stat se menține într-o proporție mare, aș zice. În total ne apropiem de aproximativ 40% din din respondenți, fiind interesați de accesarea unei surse de finanțare nerambursabile, fie pe fonduri europene, fie pe pe ajutor de stat. Ajutorul de stat în România este într-un trend ascendent. Credem că trebuie să să se mențină acest trend și credem că ar trebui să existe o viziune clară a locurilor din economie unde unde ar trebui statul să-și concentreze să-și concentreze ajutoarele, firește, în niște industrii semnificative, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere, aș zice, al siguranței.
Fie că vorbim de manufacturing, energie, automotive, tehnologie și alte alte asemenea industrii. Am întrebat și dacă vedem o creștere a sau o scădere a costurilor de finanțare. Răspunsul majoritar a fost că mediul economic se așteaptă la o stagnare. Asta vine, într-adevăr, pe fondul trecerii hopului mare inflaționist, chiar dacă avem o inflație mare. Ne așteptăm ca ea treptat să scadă în perioada imediat următoare. Vorbim de o de o stagnare și, prin urmare, și costul de finanțare ne așteptăm, mediul de afaceri se așteaptă să stagneze. 45% din respondenți au spus că costurilor de finanțare va fi unul similar cu cu cel de anul trecut.
Procentul celor care prevăd o creștere a costului de finanțare e semnificativ mai mic. Vorbim de 38% anul acesta versus două treimi din din respondenți în anul trecut. Trecând și la partea de fiscalitate, aș zice că nu știu ce fac aici. Aș zice în felul următor. Impactul noii taxe minime pe cifra de afaceri cred că a fost subiectul cel mai dezbătut de mediul de afaceri în anul trecut. AmCham continuă să susțină că acest impozit este unul injust, generând efecte anticoncurențiale și inflaționiste.
Un impozit care a fost introdus intempestiv și, ca urmare a acestui fapt, a generat inadvertențe și anomalii. O să vorbesc și de și de partea aceasta de de inadvertențe, să spunem, sau anomalii cu care mediul de afaceri continuă să se confrunte. Dar cel mai important, 39% dintre respondenți au considerat că a avut un impact semnificativ asupra business-ului asupra business-ului lor. S-a menționat mai devreme de de Cristi, introducerea acestui impozit, în primul rând, a a fost a fost parte a unui pachet care privea și reducerea cheltuielilor bugetare. Din păcate, lucrul ăsta nu l-am văzut. De asemenea, foarte important, de la început s-a vorbit despre un impozit temporar, inițial pentru un an, apoi pentru pentru doi ani. Și credem în continuare că odată ce a fost introdus, ar trebui să existe un calendar clar de renunțare la acest impozit care nu aduce nu aduce neapărat nivelul scontat de de venituri bugetare și creează mari mari probleme jucătorilor din economie.
Pe lângă costul semnificativ mai mare cu fiscalitatea pe care trebuie să-l să-l suporte, vorbim și de anumite inadvertențe. În primul rând, el se aplică asupra multor altor taxe pe care contribuabilii sunt obligați să le colecteze în în numele statului, fie că vorbim de, nu știu, taxe speciale la Fondul de Mediu, taxe speciale în energie, taxa pe pungă, dacă vreți, taxa clawback și alte asemenea accizele și alte asemenea taxe care intră în baza de impozitare a acestui impozit de 1%, firește, o taxare a taxelor nu este ceva ceva echitabil. Apoi avem cheltuielile de cercetare-dezvoltare. Aici, în general, România are nevoie de de un focus mult mai mare pe cercetare-dezvoltare și atunci, din nou, veniturile din cercetare-dezvoltare ar trebui, după părerea noastră, excluse din din baza de impozitare a acestui 1%. Diferențele de curs valutar, dacă ele sunt nefavorabile, adică dacă contribuabilul pierde din diferențe de curs valutar, atunci această pierdere nu este luată în considerare la calculul la calculul impozitului de 1% și, în anumite luni, contribuabilii pot să piardă din diferență de curs valutar, în alte luni să câștige.
Partea de câștig se va impozita, în timp ce partea de de pierdere nu este luată în considerare. Și pentru competitivitate la nivel la nivel european, dacă vreți, sau chiar la nivel mondial, vorbim de creditul fiscal extern, care iarăși nu este acoperit. România are încheiate tratate de evitare a dublei impuneri cu foarte multe țări. Acolo se prevede o scutire de impozit sau obținerea unui credit fiscal pentru impozitul plătit în cealaltă țară. Dacă avem un contribuabil român care obține venituri din străinătate, plătește odată impozit în în țara respectivă, având din punct de vedere fiscal un sediu permanent, aceasta ar fi noțiunea, se întoarce cu venitul respectiv în România și mai este taxat încă o dată cu acest 1%.
Ăstea ar fi ajustări pe care noi le vedem necesare a fi implementate cât mai curând posibil, până când sperăm noi, acest impozit va fi va fi eliminat, așa cum a fost intenția inițială. Întorcându-mă un pic la la barometru, fiscalitatea a fost văzută ca un avantaj competitiv și nu cred că este momentul sau poziția ca România să-și piardă acest avantaj competitiv. Și din din răspunsurile primite, în anii trecuți, o treime considerau sistemul fiscal ca fiind un avantaj competitiv al țării, anul acesta doar 19%.
Cam atâta pe partea de fiscalitate. Mulțumesc. Mulțumesc. Mulțumesc, Daniela. Mulțumesc, Dinu. Mulțumesc, Vlad. Mai este înainte de terminarea acestei prezentări, mai avem doar o o singură întrebare în cadrul în cadrul sondajului și aceasta este legată de predicția evoluției economice a membrilor pentru anul următor. Iar înainte de a ajunge la sesiunea de întrebări și răspunsuri, mai o să avem câteva considerații cu privire la sistemul de impozitare și câteva concluzii, după care putem să intrăm în dialog. În ceea ce privește cum anticipează membrii AmCham evoluția economiei în 2024, putem vedea că cinci mai bine de jumătate dintre ei anticipează o creștere economică.
Cei care anticipează o scădere sunt cam 9%, la fel ca și anul precedent. Ceea ce este important este faptul că percepția membrilor este în linie și cu prognoza Băncii Naționale a României cu privire la evoluția economică pentru anul 2024, după un prim trimestru destul de, să spun așa, timid. Membrii apreciază că odată cu creșterea venitului disponibil, reducerea inflației, reducerea dobânzilor, va apărea o cerere în piață mai mare și asta va duce la o creștere economică pentru România în anul anul 2024. Pe de altă parte, este un trend pozitiv care nu este doar în 2024, ci pentru anii care vor urma. Acesta este și unul din mesajele pe care noi le-am transmis la întâlnirea cu investitori și parteneri americani la Forumul Economic România-Statele Unite, că România este o destinație de investiții în regiune, că va fi țara care va crește mai rapid decât ceilalți celelalte potențiale jurisdicții din zona noastră sau din Europa, în general.
Avem nevoie de două doi piloni importanți pentru a convinge acești investitori. Pe unul îl avem sau în momentul de față, dar va trebui să ne asigurăm că avem și în viitor. E vorba de calitatea capitalului uman. Așa cum spuneam, avem feedback pozitiv în ceea ce privește calitatea acestui capital uman, dar sistemul educațional va trebui în continuare să producă talente pentru a atrage investitori străini. Și n-o să mai intru în detalii, a prezentat Daniela partea de educație. Mai este și cadrul fiscal stabil, iar aici cred că, da, este un moment oportun să să să, în contextul actual, să reiterăm susținerea AmCham cu privire la menținerea sistemul sistemului de cotă unică de impozitare.
Sunt mai multe motive pentru care susținem acest lucru, având în vedere nivelul de dezvoltare economică a României, având în vedere nevoia de simplitate în ceea ce privește cadrul fiscal, având în vedere faptul că, așa cum spunea și Vlad, când te referi la deficitul bugetar și aici toată lumea este de acord, și mediul de business, și membrii AmCham, că nu are cum să fie sustenabil astfel de niveluri ale deficitului bugetar. Suntem de acord că trebuie să intrăm pe o traiectorie de ajustare, dar nu se poate face printr-o doar printr-o creștere a fiscalității. Aceasta se va face printr-un cumul de măsuri care ține și de colectare, care ține și de nivelul impozitelor și care ține și de modul în care sunt cheltuielile sunt sunt gestionate în ceea ce privește cheltuielile. Mă refer la cheltuielile bugetare.
Aici, dacă dacă Vlad ar vrea să mai mai intervină cu privire la sistemul cotei unice, de ce credem că este cel mai bine din punct de vedere tehnic. Da, aș zice că cota unică vine cu niște avantaje. Simplitate, atât pentru contribuabili, cât și pentru autoritatea fiscală. Crește conformarea voluntară și lucrul ăsta s-a văzut inclusiv din momentul în care România a introdus a introdus cota unică. Și închide portițe pentru diferite alternative, să zicem, în zona în zona gri.
Și, așa cum spuneam mai devreme, cred că avantajul competitiv pentru România din perspectivă de fiscalitate trebuie păstrat în continuare. Și înainte să stricăm și cota unică, cred că putem să vedem cât ar aduce în plus o cotă unică generalizată, fără atât de multe excepții. Și încă ceva foarte important, haideți să vedem ce va produce digitalizarea, pentru că mediul de afaceri a fost expus unei digitalizări accentuate a sistemului fiscal în ultimii ani, fie că vorbim de SAF-T, mai nou e-Factura, e-Transport, acuma se vorbește și de e-TVA. Toate aceste măsuri au fost luate cu un efort mare la nivelul mediului de afaceri și cu calcule de reducere a de reducere a evaziunii fiscale și, în final, de colectare a unor sumelor suplimentare la bugetul de stat, de unde, exact din zonele pe care eu le-am denumit le-am denumit gri, credem că vor avea efect în următoarea perioadă.
Unele rezultate deja se văd în în colectare suplimentară din din aceste eforturi de digitalizare. Și cred că ar trebui să ne uităm să vedem ce obținem înainte să înainte să stricăm partea de de cotă unică. Mai mult, toată partea asta de digitalizare a venit tocmai să închidă anumite portițe care erau exploatate la limita legii sau ilegal de către o parte din mediul de afaceri. Ori introducerea unei nepăstrarea cotei unice va deschide alte portițe și atunci cred că trebuie să ne și hotărâm în ce direcție vrem să mergem efectiv cu tot sistemul fiscal.
Da, mulțumesc mult, domnul Vlad. Vă mai dau câteva cifre din calculele estimative ale AmCham, în cazul în care vom reveni la cota unică de 16% în anul 2025, așa cum a fost ea introdusă în anul 2000 2005, dacă nu mă înșel, veniturile suplimentare la bugetul de stat ar putea să fie mai mari cu 1,6% din PIB, peste 1,6% din PIB. Ceea ce înseamnă că cu partea de digitalizare care deja s-a produs și care a fost, de fapt, un burden, a fost deja pe sistemul privat o cheltuială pe companii care raportează toate datele respective, ne așteptăm la o colectare mai bună și atunci deficitul bugetar, așa mare cum este, s-ar putea să devină mai mic, așa că recomandarea și ceea ce susținem noi ca și AmCham România este primul pas pe care trebuie să-l facem este reașezarea sistemului cotei unice pe premisele lui naturale. Iar aici este echitate pentru toți contribuabilii și universal și uniformizarea sistemului fiscal prin eliminarea avantajelor artificiale și a distorsiunilor.
N-o să mai intru la faptul că, într-adevăr, este un sistem simplu, conformarea voluntară este ridicată, nu este multă multă complicație în a în a calcula și plăti la bugetul statului contribuțiile și dările, așa că noi susținem acest lucru, noi împreună cu membrii. Iar acuma, înainte de încheiere, câteva concluzii pe care aș vrea să cu care aș vrea să să rămâneți în urma acestui sondaj. Este sunt, deși se remarcă o prudență în creștere, nivelul de apreciere a climatului investițional rămâne preponderent optimist. Rezultate de business pozitive, așa cum ați văzut, în 2023 și estimări pentru 2024 tot așa pozitive. Planuri de investiții și extindere în România, precum și interes pentru internaționalizare. Asta este ceea ce ne comunică prin acest sondaj membrii AmCham.
Ca o tendință, nu știm dacă e o tendință sau este doar o întâmplare, o ușoară scădere a tensiunii din piața muncii, vom vedea în următorul barometru, la în anul 2025, dacă este o tendință o un trend sau este doar o un un caz excepțional. Pentru a atrage investiții străine, factorul capital uman este determinant. Tot așa, pentru a atrage investiții străine este nevoie de infrastructură de transport și, la fel, infrastructură digitală bine pusă la punct.
Iar, nu în ultimul rând, politica fiscală și nivelul de impozitare revin în topul preocupărilor companiilor odată cu apropierea de anul 2025, când toată lumea, tot mediul de business, este conștient de faptul că acest deficit va trebui adresat. Dar pentru a adresa acest deficit bugetar va trebui să fie o colaborare și conlucrare între toți factorii de decizie și trebuie acționat din ambele părți, nu doar pe partea de venituri, ci și pe partea de cheltuieli. Și, nu în ultimul rând, în a adresa și zona de economie gri, unde practic toată lumea, pe partea de colectare, toată lumea va trebui să colecteze, toată lumea va trebui să să să să contribuie la bugetul statului potrivit activității pe care o desfășoară.
Cam atât din partea noastră ca și prezentare. În momentul de față am încheiat partea de prezentare și vă invităm la sesiunea de întrebări și răspunsuri, în cazul în care sunt întrebări, bineînțeles. O să, dacă-mi permiteți, colegii, pun eu, pentru că trebuie să plec la altă filmare foarte rapid. Aș vrea să vă întreb, unu, ce înțelegeți prin cotă cotă unică generalizată sau revenirea la formula ei inițială, dacă asta ar include și o majorare a impozitului pe venit de la 10 la 16%, ca să fim cu toții generalizați. Cum s-ar împăca această acest apel al dumneavoastră ca toată lumea să plătească la fel cu faptul că companiile au fost nemulțumite când s-a revenit la impozitarea artiștilor? Și cât de serios vedeți pericolul creșterii cotei de TVA anul viitor, pentru că în momentul de față, chiar dacă oficialii nu vor să recunoască, se fac scenarii pentru creșterea cotei de TVA cu unu, două sau chiar trei puncte procentuale. Cum vedeți acest lucru în ansamblul economiei și impact în în contextul în care ar avea loc o asemenea creștere a cotei de TVA de la 19 la 20, 21 sau chiar 22%? Am văzut și raportul UniCredit care spune că cel mai probabil spre un două puncte s-ar putea merge anul viitor pentru creșterea cotei de TVA.
Cu impact, bineînțeles, în creșterea economică mai mic. Da, au fost multe întrebări. Nu știu la care să întreb prima dată. O să o să încep eu și după aia o să mă ajute colegii mei. Deci este clar, și eu o s-o iau din din zona macroeconomică, este clar că nu putem să mergem cu deficite de 6,5-7%, o ajustare va trebui să se întâmple. Deci răspunsul imediat este da, cotă unică generalizată, astfel încât să se reducă gap-ul respectiv, ceea ce înseamnă că, da, cota unică înseamnă că e 14, că e 15, că e 16, nu știm, dar trebuie să fie una pentru toată lumea, indiferent de forma de venit despre care care este impozitată. Nu știu dacă am întrebat am răspuns la întrebare sau nu. Și estimările erau făcute de dumneavoastră pe 1,6 puncte procentuale încasări suplimentare? Exact, pe ceea ce există acuma ca și PIB-ul existent, da, pe sursele actuale de venituri, să spun așa, neluând în considerare și practic s-a extrapolat și s-a considerat că menținându-se aceeași structură a veniturilor și în anul 2025, practic la un PIB mai mare, cu 1,6% dintr-un PIB mai mare, ar însemna același lucru. Vorbim de procente.
Deci dacă asta era întrebarea, răspunsul este da. Nu știm exact, dar există și câteva sensibilități și se poate calcula și sunt convins că specialiștii de la Ministerul de Finanțe știu lucrul acesta, la fel ca și cei de la Palatul Victoria. Există o anumită sensibilitate, la fiecare punct procentual în plus înseamnă mai mult sau mai puțin din din PIB. E adevărat că trebuie găsită un un nivel optim, astfel încât, da, conformarea voluntară să existe, să rămână prezentă, pentru că peste un anumit nivel automat dispare conformarea voluntară. Calculele sunt făcute pe 16%.
TVA-ul. Creșterea TVA-ului este este o măsură de urgență, în sensul în care e o măsură care clar duce la creșterea imediată a a veniturilor colectate, pe de o parte, dar aplicarea generalizată sau impactul generalizat pe care îl are denotă o lipsă de direcție, de analiză, de structură și atunci părerea mea personală e că vom vorbi de o creștere a TVA-ului doar în măsura în care nu vom reuși să așezăm sistemul fiscal pe niște baze care să ne ajute economic măcar pe termen mediu.
Deci nu Nu știu dacă v-am răspuns la întrebare. E Nu-l vedeți ca fiind risc de implementare, de creștere a cotei de TVA de la anul neapărat? Nu pot să exclud acest risc. Spun doar că ajungem într-un astfel de risc sau într-o astfel de situație dacă nu avem o strategie. Și atunci ajung în situația în care eu am nevoie urgentă de bani la buget, fără să mă gândesc care sunt implicațiile pe termen mediu sau, de fapt, de unde ar trebui să colectez mai mult, din ce sectoare ale economiei, din ce parte a contribuabililor și așa mai departe. Și prin simplul Deci istoria ne arată exact asta se face. aplic o măsură care-mi aduce imediat mulți bani, dar fără să, dacă vreți, tratez un simptom, nu tratez o cauză, cu o creștere de a cotei de TVA. Mă scuzați, ați spus că istoria ne arată că asta se face? Istoria ne arată că exact asta s-a făcut. N-am văzut niciodată o o reformă, adică de fiecare dată când a fost nevoie de bani la buget s-au majorat taxele care se colectează cel mai ușor, adică ce ce ne face să credem că va fi diferit de această dată?
TVA-ul s-a a a a fost crescut o singură dată, dacă țin eu bine minte, în în criza precedentă. Posibil? Sensibil. Sensibil, da. Sensibil, da. Pentru că tocmai are TVA-ul are această capacitate, să-ți aducă foarte repede bani mulți, dar nu înseamnă că este o măsură care te ajută în vreun fel la creștere economică, la stabilitate, ci doar îți rezolvă această problemă într-un termen foarte scurt. Rezolvă cash-ul foarte scurt, dar cu efecte cu efecte grele pe termen lung, da? Vorbim iarăși de o creștere a inflației, de abia spusesem că am am sărit de un hop, afectarea întregii populații, da, indiferent că vorbim de salariați, că vorbim de pensionari sau de alte categorii de persoane.
Ați ați vorbit de cota unică generalizată, inclusiv pe veniturile salariale. Nu vă este teamă că aplicarea acestei cote unice generalizate, inclusiv pe veniturile salariale, va aduce din nou o presiune mare la piața forței de muncă din țara noastră? Piața piața forței de muncă oricum este tensionată. Am și văzut, adică chiar dacă e puțin mai mică, da, în loc de 94% e la 88%, ceea ce nu este foarte mare reducere. Deci piața forței de muncă oricum este tensionată și mereu am spus noi, ca AmCham, faptul că cumva munca nu este impozitarea muncii în România este foarte ridicată comparativ cu alte state ale Uniunii Europene. O o creștere cu încă 6% ar presupune o impozitare și mai ridicată. Pe de altă parte, trebuie să înțelegem faptul că cumva ecuația asta a deficitului nu e poate să rămână pe termen nedeterminat. Cumva, la un moment dat, o ajustare se va petrece. E mai bine să fie o ajustare ordonată, prin cotă unică generalizată, printr-o creștere a TVA-ului cât de cât acceptabilă, pentru că, dacă nu, cu siguranță o ajustare se va petrece, poate nu anul viitor, poate în cinci ani, în șase ani, în trei ani, habar n-am, și o s-ar putea să o facă fie piața și atunci va fi dezordonată și va fi mult mai rău decât ne imaginăm. Și avem exemple mai la sud de România, de Dunăre, în urmă cu câțiva ani, cum s-a făcut ajustarea. Și ei aveau niște deficite așa structurale mari de ceva ani, aveau. Mă refer la Grecia aici.
Deci cumva, da, piața muncii se va tensiona, dar e bine ca fiecare să plătească ceva în plus și și statul să cheltuie ceva în minus, astfel încât să fie totul bine pentru toată lumea. Altfel ajungem la situații în care vor plăti cei care plătesc, toți cei care plătesc, și măsurile vor fi de genul că întrebarea era despre TVA. Taxa pe cifra de afaceri este tot o formă de TVA, doar că nu-i spunem TVA, dar în realitate, în ceea ce privește cum a influențat inflația, în realitate a fost chiar mai negativă decât o majorare de TVA, pentru că pe tot lanțul, da, s-a adăugat un 1%.
Și atunci, da, poate la final, în funcție de marfa respectivă, câte mâini a schimbat, probabil că a ajuns la un 3% în inflație. Nu știu care e factorul de multiplicare, dar tot un fel de TVA, tot un fel de taxă care e de urgență, pentru că produce efecte a doua zi, în următoarea lună deja încasezi mai mulți bani. Așa că, da, dacă sper să fi am răspuns la întrebare. Da, felicitări pentru răspunsul foarte clar. Am o întrebare de follow-up, dacă se poate. Îmi cer scuze. Da, exact. Ați spus că ajustarea trebuie să se petreacă, e mai ok să se facă prin cotă unică generalizată și o creștere a cotei de TVA suportabilă. Ce înseamnă asta?
Încă o dată, nu am fost n-am făcut calcule noi în caz Până la urmă, lucrurile sunt simple. Nu, nu, nu. Nu, nu, nu. E potrivit mediului de afaceri, pentru că în momentul de față toată lumea care vorbește de o majorare a cotei de TVA se sau cel puțin raportul UniCredit spune: „Ok, crește cu 2%, dar asta înseamnă că o să lovească și în populație, putere de cumpărare, și o să coboare creșterea economică de la 1,4 la 1,3”. Da, nu e o soluție. Nu e o soluție. Da. Asta e întrebarea, ce înseamnă suportabil? Adică ce ar fi suportabil pentru un mediul de afaceri, că până la urmă e o taxă pe care o dăm mai departe? Aici ce trebuie luată Ce pot să vă spun este calculele pe care le avem ca și sensibilități și v-am spus cifra de 1,6% pentru impozitul generalizat de 16%. Pe zona de TVA nu avem în momentul de față calcule disponibile de sensibilități. Când o să le avem, o să putem discuta, dar sunt convins că acestea le poate face și și Ministerul de Finanțe foarte bine.
În momentul de față nu avem un calcul, da? Deci nu pot să vin să vă spun: „Ok, 0,5 sau 1% sau 2% sau”. Și încă o dată, mai e încă un lucru. TVA-ul, așa, și aici mă corectează Vlad dacă în România ne uităm la cota de TVA, dar, de fapt, cota efectivă, bănuiesc că este 19%. Dacă luăm coșul de consum, s-ar putea să fie undeva la 13 sau la 14%, cota efectivă de TVA. Deci chiar și cota pe pe noi ce ne interesează sau pe, cum să spun eu, pe pe pe, nu, la nivel de buget, la nivel de colectare, este cât se colectează efectiv din TVA și aici e o o discuție mult mai largă. Nivelul cotei, cota redusă și cota normală, cât se colectează din cota respectivă, cât nu se colectează, deci e un ansamblu mai complex. Probabil că dacă în loc de 35%, nu, pe necolectare se produce se se duce ne ducem spre 20%, probabil că nu e nevoie să se facă nicio majorare de TVA.
Și asta ar fi suportabil. Și asta ar fi suportabil. Aș vrea să aduc o precizare, ca să nu se înțeleagă greșit tensiunile de pe piața forței de muncă. Aceasta, adică nu nu reprezintă tensiunile generate de salariați din perspectiva creșterii impozitării și așa mai departe, ci mai degrabă din perspectiva angajatorului, în ce măsură își pot găsi angajați, pentru că, de fapt, una din problemele majore ale României în ultima perioadă, care a a avut impact semnificativ asupra abilității de creștere economică și de atragere de investiții străine, este disponibilitatea forței de muncă, indiferent de cost, da? Adică ceea ce a dus la o escaladare a costurilor salariale, dar asta e perspectiva din care am privit noi tensiunea pe piața forței de muncă. Dar ideea este cumva legată de ce spuneam eu, pentru că am fost am fost săptămâna trecută la Stuttgart și am văzut la gara din Stuttgart, la proiectul Stuttgart 21, foarte mulți constructori care erau din România, foarte mulți, pe trei șantiere. Cum sunt atunci oamenii aceia la dispoziție? Ce puteți face dumneavoastră ca să-i susțineți? Da.
Cred că reașezarea Într-adevăr, România a pierdut la fiecare 10 ani cam un milion de de oameni, și-au plecat, brain drain, adică au plecat oameni calificați și, în același timp, noi nu avem încă un sistem de imigrație selectivă în care să atragem talente. Este mai degrabă, mă rog, imigrație de bază pentru și atunci e este o problemă. Noi facem acuma, avem împreună cu Universitatea București, apropo de educație din nou, avem am pornit un studiu foarte amplu în care să încercăm să cuantificăm cât care este impactul pe economie, cât ne costă abandonul școlar, adică până să aducem noi din alte țări asiatice, mai bine ne-am concentra pe potențialul local și să încercăm acești copii să să le dăm o șansă reală să să-și poată realiza potențialul.
Deci lucrăm la acest studiu și la un plan, la o o listă de propuneri pentru remedierea abandonului școlar. Asta odată. În al doilea rând, apropo de măsurile fiscale, iarăși ele denotă această nevoie pentru o viziune în privința politicilor fiscale, că noi tot timpul suntem, ca abordare a administrației guvernamentale, în reacție. Ce să corectăm, ce niciodată în în într-o viziune pro-business și proactivă,care este strategia pe termen lung și atunci de asta sunt cu cât să reducem un punct aici, un punct acolo, dar niciodată nu vor fi soluții decât pe moment și care nu vor rezulta, nu vor rezolva cauza, cauza sistemică. Și aici ne revine tuturor, cred, rolul și dumneavoastră și nouă, acela de a solicita, de a cere, de a promova această, această viziune în privința politicilor economice, industriale, fiscale, să, să nu mai avem cârpeli, fiindcă într-adevăr este o perioadă importantă, este o perioadă critică. Pe de altă parte, dacă ne uităm, să apreciem totuși unde am ajuns, fiindcă în ultimii trei, 30 de ani, PIB-ul României a crescut de 10 ori și există acest potențial de a se dubla în următorii 10. Dacă totuși suntem coerenți, adunați și avem o viziune, există această șansă pentru România, care deja a depășit, eu știu, alte PIB-uri din, de la țările, de la care ne uitam înainte, la care ne uitam înainte cu ochii mari. Deci avem această șansă dacă există coerență la nivel guvernamental și o viziune pe termen lung care să fie îmbrățișată de mediul de afaceri și de actorii principali din, din societate.
Ați spus că pentru ajustarea deficitului bugetar e nevoie atât de măsuri pe partea de venituri, cât și pe partea cheltuielilor bugetare. La ce vă gândiți când spuneți măsuri pe partea cheltuielilor bugetare?
Păi, cred că aici noul guvern va ști mai foarte, mai bine cum, cum se fac ajustările acestea ale cheltuielilor. Dar cu siguranță, dacă ne uităm doar la, despre care se tot vorbește de ceva vreme, reforma teritorial administrativă, probabil că atunci când ai la o primărie care are 100 de locuitori, o primărie de comună, 100 de locuitori sau 200 de locuitori și ai 10 persoane care lucrează la primărie, nu știu dacă este o cheltuială, o cheltuire înțeleaptă a banilor. Probabil că acolo sunt multe lucruri care pot fi făcute.
Și cred că oricum digitalizarea în sectorul public ar trebui să ajute. Ați văzut acele sondaje în care România depășește țări mult mai mari din Europa ca număr de, de angajați și ca nivel al cheltuielilor publice. Și mai este un factor pentru care AmCham a fost întotdeauna foarte categorică, acela al reducerii, eliminării corupției, costul corupției pe, pentru, asupra mediului economic. Și știți că sunt în continuare în, în diverși indecși, diverse rapoarte, suntem în continuare pe o poziție destul de alarmantă. Aici au fost și rapoartele DNA și ale altor instituții, costul anual este de miliarde, sunt 18-20 de miliarde anual, care sunt, sunt confiscați pe, pe canalele de corupție și care nu, nu, nu-și mai găsesc, afectează direct mediul economic și dezvoltarea societății. Și este un, un element asupra căruia cu toții trebuie să rămânem categorici și nivelul de toleranță să fie cât mai, cât mai scăzut.
Sunt sume importante. În acest moment vă așteptați ca 2025 să aducă o, nu știu, certitudine de peste 90% majorări de taxe și impozite? Dacă ar fi să, nu știu, să alegeți din acestea trei măsuri care ar fi, care ar avea impact mai puțin negativ și ar aduce în același timp și venituri la bugetul de stat, care ar fi acestea?
Este o întrebare foarte dificilă pentru că noi ca mediu de business, cum să spun, ne facem, ne conducem afacerile în funcție de contextul economic dat de către cei care câștigă voturile în urma unui scrutin. Deci n-o să putem să dăm un astfel de un răspuns la o astfel de întrebare. Ceea ce putem spune este ceea ce este cert, faptul că nu vom putea continua cu acest deficit, că cumva va trebui să intrăm pe o traiectorie de deficit bugetar sustenabil, că nu există un răspuns simplu, ci este un răspuns mai complex care ține de partea de colectare mai bună. Și acuma bănuiesc că, având în vedere că se colectează atâtea date la, pe serverele ANAF-ului, pe factura, e-TVA, e-transport și așa mai departe, cred că există o vizibilitate mult mai bună față de acum trei, patru, cinci ani care este circuitul banilor în economie. Deci ceea ce ne așteptăm este, pentru că tot se vorbește de AI zilele acestea în societate, să se găsească un algoritm, un AI, un machine learning acolo care să se pună peste serverul ANAF-ului și să, să, să vină cu niște analize asupra celor date existente.
2026 e în PNRR momentul în care ar trebui să se întâmple asta.
Ar fi bine să se întâmple chiar mai devreme, dar, înțeleg, AI-ul a evoluat mult mai rapid decât atunci când a fost scris PNRR-ul.
Deci ăsta ar fi un lucru, după care, da, așa cum spuneam, sunt alte ajustări, dar cumva va trebui, este un răspuns mai complex.
Dar din ce s-a spus mai devreme, probabil creșterea gradului de colectare ar ajuta semnificativ la veniturile la buget, la, bugetul de stat, da? Deci, câteva puncte procentuale în creșterea gradului de colectare pentru TVA sunt poate echivalentul altor măsuri, cum ar fi creșterea cotei de TVA sau creșterea cotei unice de impozitare. Deci o colectare mai bună și introducerea motoarelor de analiză sofisticată, asta este fine tuning, dar nu, adică evident că cred că pot fi făcute măsuri pe hârtie sau analize pe hârtie care să indice care sunt sectoarele în care gradul de colectare este redus și acționat acolo. Iar apoi, de la, dacă avem o colectare de, sau gradul de necolectare de 20% și vrem să-l facem 18%, băgăm un motor de AI peste datele ANAF și găsim și cele două puncte procentuale, dar cred că 10 puncte procentuale se pot obține cu mâna, nu cu calculatorul.
Păi, uitați, luăm așa o, o, un, un, o ecuație simplă. TVA-ul 19%, cota redusă 9%, cota efectivă undeva pe la 14%, colectăm 8% din PIB din TVA. Celelalte 6% unde sunt?
Și dacă alea se înjumătățesc?
Dacă acelea se înjumătățesc, vorbim de 3%, da? Adică dublu față de cât am spus noi de cota generalizată de, generalizată de 16%.
Deci dacă, se pun la cap la cap toate lucrurile, se găsesc 2% acolo cu 1,6.
Două la primării.
Da.
Combinat cu o eficientizare a cheltuielilor publice și ar mai fi un element, calitatea investițiilor publice. Și atunci chiar am decola fără, fără probleme. Dar, da. Cred că e important să, ca mesajele să fie aliniate către factorii de decizie.
Bine, tot timpul cu aritmetică e simplă. Deci aritmetica, na, o învățăm în clasa I, a II-a, deci e cumva mult mai simplă. În realitate lucrurile sunt mult mai complexe, dar acum cu ChatGPT și cu AI și așa mai departe, cred că pe baze de date, înainte aveai nevoie de date structurate, acuma pot să fie și nestructurate, cu un AI bun poate să apară, pot apărea multe lucruri care sunt interesante cu privire unde s-au dus banii, unde s-au oprit, unde n-au mai fost colectați și așa mai departe.
Și înțeleg că alte administrații fiscale din Uniunea Europeană folosesc aceste, aceste capabilități ale tehnologiei.
Deci AI-ul va salva finanțele.
Va conduce țara.
Un guvern AI.
Așa o să fie, da.
Va pune o mai mare transparență în date.
Ok. Da. Putem continua discuția off the record.
Sigur. Da. Da. Vă mulțumim frumos pentru că ați fost astăzi alături de noi. Dorim o vacanță, o vară minunată. Sper să și câștigăm astăzi, doar așa pentru a, da, da.
Asta face cât două puncte de TVA, adică.
Asta face cât. Din punct de vedere, imaginați-vă, din punct de vedere al creșterii economice ce boost ar da această câștigare. Dacă am câștiga, România a câștigat campionatul european, toată lumea ar fi foarte fericită și ar fi mobilizare și încredere, da.
Dar merităm.
Merităm.
Merităm, merităm.
Merităm, merităm.
Dacă merităm să fie campionatul european cu tatuaje.
Merităm. Ce mai contează atunci, nu contează.
Dar se străduiesc, deci.
