La Moldova Security Forum. Este este o carte care poartă un titlu pe măsură, securitatea, Security Defense and the Future of Europe, Views from the Capital. Securitatea, apărarea și viitorul Europei, puncte de vedere din capitale.
Paul Schmidt va fi moderatorul. Bună ziua și vă mulțumesc foarte mult. Aceasta este ziua prima, finalul primei zile a forumului care va continua și mâine. Iată-ne la acest, la această ultimă sesiune de discuții. O zi cu adevărat impresionantă ne așteaptă și cu asta vom încheia prima zi. Și eu sunt foarte impresionat. Este pentru prima oară când mă aflu în Republica Moldova și e păcat că abia acum am ajuns. Cu siguranță voi dori să mai revin, să mă întorc. E o foarte bună experiență să mă aflu aici și discuțiile, discuțiile pe parcursul zilei de astăzi au fost foarte bune și foarte bine se leagă de ceea ce urmează să discutăm.
Iar pentru a vă spune mai multe despre această carte, aș vrea să invit pe oaspeții noștri care se vor alătura aici pe scenă. Aproape 60 de minute va vor dura conversațiile cu autorii acestei cărți scrise în comun. O invit pe Funda Tekin, directoare a Institutului pentru Politică Europeană, Germania, Berlin.
Bine ai venit, Funda. Aș vrea să invit și pe Marion Messmer aici pe scenă. Directoarea programului de Securitate Internațională, Chatham House, Londra, Regatul Unit.
Și Tony Lawrence. Tony, te salutăm, cercetător, Centrul Internațional pentru Apărare și Securitate, Estonia.
Și cineva pe care nici măcar nu trebuie să îl prezint, bănuiesc că Iulian Groza, directorul executiv al Institutului pentru Politici și Reforme Europene, IPRE. Unul dintre principalii organizatori ai acestui forum.
Bine ați venit. În cadrul acestei sesiuni următoare, să discutăm despre lansarea cărții Security Defense of the Future of Europe: Views from the Capitals, în care vom vorbi despre tendințele care se conturează. Vă salut, vă urez bun venit și tuturor celor care sunteți în sală, dar și online. În cazul în care veți avea oarecare întrebări și comentarii, vă rugăm neapărat să le transmiteți. Comentariile, întrebările ni le transmiteți, iar eu voi încerca să le fac loc în conversația noastră.
Până a începe și înainte să vă adresez unele întrebări, după care vom da ocazia celor din sală să adreseze întrebări, vreau să spun câte ceva despre această carte. Aceasta este a noua din această serie pe care o facem împreună cu CEP. Această carte anume din seria respectivă se referă la securitate și apărare și are tare mult de-a face cu lucrurile despre care am mai vorbit până acum, despre din această serie de perspective din capitale: gradul de pregătire, opinie publică, solidaritate transfrontalieră, atitudinile publicului, ale cetățenilor în ceea ce privește provocările.
Și la fel, cartea ne prezintă anume diversitatea pe care o observăm în Europa. Reprezintă o colecție a unor capitole pe țări, vreo 200 de pagini. Nu e nevoie să citiți toată cartea. E mai mult un fel de ghid al călătorului prin Europa politică. Puteți să alegeți 42 de capitole, 42 de țări și este, sunt cele 27 de state membre ale UE și statele candidate și potențial candidate, încă 10 și țările din vecinătate: Islanda, Norvegia, până la Elveția și Turcia. Iar acum, acuma astea sunt capitolele pe care le avem aici.
Toate capitolele au câte patru-cinci pagini. Nu este o carte științifică, academică. Este o carte care poate fi folosită și pentru activitate didactică, pentru că are mai multe spețe. Dar este pentru publicul interesat, pentru experți, consilieri de politică, care cu ușurință pot contacta unul dintre autori și să discute esența discuțiilor purtate în țări diferite.
Dar, acum, noi am discutat unele diferențe și am văzut că geografia, istoria au un rol enorm și dimensiunea țării. Și vedem 23 din 27 state membre ale UE sunt țări membre NATO. Sunt țări neutre în Uniunea Europeană și nu doar. În UE e vorba de Irlanda, Malta, Cipru, Austria, Islanda și țara candidat Moldova, plus Elveția.
Și avem dezvoltări diferite și de elemente diferite care afectează felul în care gândește publicul și felul în care privește provocările cu care ne confruntăm. Sunt țări din prima linie, țări care au avut o istorie cu Rusia, care au o atitudine complet diferită. Cu cât mai îndepărtat ești, cu atât mai dificil este, pentru că în panelul de dinainte am vorbit foarte mult despre felul în care ne putem conecta cu oamenii, cum putem convinge oamenii că trebuie să facem anumite lucruri, că există o necesitate, există o urgență.
Și dacă ne uităm pe capitole de la țară la țară, există diferențe, diferite abordări, diferite setări culturale, diferite provocări. Pentru Cipru, de pildă, Turcia este mult mai importantă comparativ cu Ucraina, doar să vă dau un exemplu.
Prioritatea este de altă natură. Noi avem diferite percepții ale realității și nu prea înțelegem de fapt. Eu, de exemplu, recent am avut o situație cu delegația deputaților din Finlanda și ei nu știau de ce Austria este practic pe o altă planetă din punct de vedere a provocărilor militare.
Și asta este o întrebare importantă. Noi trebuie să știm cum să convingem oamenii noștri care sunt foarte diferiți. Și trebuie să i convingem că uite, asta este calea noastră. Și asta găsiți în carte. Nu este o surpriză. Eu vă recomand s o citiți. Cartea este publicată de Springer și are un cuvânt înainte scris de comisarul european pentru securitate și apărare, domnul Kubilius.
Și în acest panel, noi avem membri foarte potriviți, pentru că toți sunt autori, autori pentru această carte. Și am vrut să facem legătură între articol și situația din țara lor. Funda, eu îmi amintesc când tu scriai comentariu, ai dat un titlu foarte frumos capitolului tău: "Nu tot ce lucește este de fapt aur". Și am mai auzit de la reprezentanții Germaniei și de la alți, presiunea externă și presiunea internă, în contextul Germaniei, deja generează destul de multă fierbințeală. Cât de puternică poate fi Germania fiind cea mai mare și cea mai importantă țară europeană cu un rol anumit în această situație?
Eu am ales acest titlu pentru că voiam să atrag atenția, dar mai vroiam și să accentuez ambiguitatea în discuție, în interiorul țării și în afara țării, când e vorba de așteptări față de Germania în contextul securității și apărării. Eu cred că structura cărții este una foarte bună pentru că oferă puncte de vedere din diferite țări la un subiect cu care simți legătura.
Dar înainte să trec la acest subiect, vreau să zic un lucru. Noi vorbim despre o țintă care se mișcă și ținta aia se mișcă cu o viteză foarte mare. Noi am scris capitolele în 2025. Situația acum este foarte diferită și ascultam discuțiile de astăzi și vreau să vă zic că cartea noastră se axează mai mult pe aspecte așa materiale ale securității și apărării. Dar noi astăzi am vorbit despre război cognitiv, amenințări hibride, război cibernetic, incidentul de la Leipzig. Deci asta schimbă un pic percepția în discuția națională.
Și mai este un moment. Abordarea Germaniei față de politica de securitate și apărare are rădăcini profunde în istorie. Este și moștenirea celui de-al Doilea Război Mondial din 1945, angajamentul pentru multilateralism, ordine în lume, apoi proiectul european de pace și parteneriatul transatlantic. Și Germania s-a axat pe înțelegerea complexă a securității. Constituția definește Bundeswehr-ul, armata, ca o armată de apărare. Și vedem că aici se implică și organizații cu mandate internațional, cum ar fi NATO și Uniunea Europeană. Și este important să înțelegem acest lucru când vorbim despre abordarea față de securitate.
Și abordarea Germaniei față de Rusia. Până în 2022, până în 2022 abordarea era totuși axată pe comerț. Era o discuție întreagă în privința la Nord Stream 2. Germania zicea că este un proiect pur economic și restul țărilor vedeau acest proiect deja ca un risc pentru securitate.
Și apoi am văzut ceea ce a anunțat Olaf Scholz în privința vânzătorilor de titan și am văzut și cheltuielile pentru apărare, angajamentul să se ajungă la 2% care sunt menționate în contextul NATO. Vedem 100 de miliarde pentru modernizarea Bundeswehr-ului, armatei germane. A fost creat un fond special. Și trebuie să cunoaștem că momentul dat este important nu atât pentru securitatea Germaniei, este important și pentru securitatea în context european. Spunem că noi trebuie să cumpărăm mai mult din Germania.
Și de ce a apărut această ambiguitate? Se spune că Germaniei nu i se dă dreptate în ceea ce dânșii deja fac și fac destul de bine. În 2022, de exemplu, se spunea că Germania nu a livrat ceva necesar. Spuneau doar de livrarea a 5.000 de căști în 2022 pentru Ucraina. Este un moment important și care contează. Acum să revenim, de exemplu, în Ucraina, Germania deocamdată nu le livrează ucrainenilor rachete, dar se discută foarte mult subiectul suportului militar din partea Germaniei pentru Ucraina.
Și știu că atunci când scriam capitolul, discuția la acest subiect era foarte intensă. Chiar se discuta subiectul dacă Germania nu cumva ar trebui să negocieze ceva cu Rusia. Și atunci Merz a anunțat că este determinat să facă armata germană cea mai puternică armată convențională din Europa, cu 260.000 de persoane în serviciu activ, 200.000 în rezervă, formarea capacităților de drone pentru atacuri cibernetice. Brigăzile au fost deja menționate în contextul Lituaniei. Deci este un angajament foarte puternic care trebuie să fie perceput pozitiv. Dar este o reacție foarte ambiguă din partea statelor membre UE, pentru că Franța, de exemplu, era foarte iritată, suspicioasă. Polonia într-un fel s-a simțit chiar concurentă cu Germania și statele baltice au salutat planul. Deci Germania trebuie să fie atentă și să lucreze cu punctele sale forte în contextul capacităților de apărare și să aibă și o abordare europeană.
Noi în panelul precedent am discutat despre aceea cum să convingem publicul și am văzut cele mai recente rezultate de la alegerile din Saxen-Anhalt și Berlin. Dacă guvernul pierde alegerile, chiar și alegerile regionale, cât va reuși să mai mențină această construcție despre care ați vorbit?
Eu cred că vizita lui Merz în Ucraina a fost o încercare de a reaminti tuturor că Ucraina este importantă chiar și după alegeri. Clar că Alice Weidel de la AFD l-a criticat chiar în seara zilei de 3 octombrie, care este sărbătoarea reunificării naționale. Și vreau să zic că s-a menționat acest lucru în panelurile precedente. Rezultatele alegerilor de la Berlin nu au fost influențate de Ucraina. Erau întrebări mult mai importante și în Saxen-Anhalt. Da, abordarea AFD cu referire la Rusia poate că era importantă, dar în Berlin, după cum a zis Anastasia, acolo era mai mult problema cu locuințele.
Și Merz acum chiar trebuie să încerce să prezinte câștigurile din punct de vedere a politicii interne. El deocamdată este supranumit ca cancelarul politicii externe și să vedem dacă are și el o strategie pentru a stabiliza cumva situația politică internă.
Bine, vreau acum să transmit cuvântul lui Marion. Atunci când vine vorba de constrângeri bugetare și fiscale pe de o parte și pe de altă parte de reînarmare pentru apărarea țării. E un subiect pe care l-am atins și în panelul precedent și este o alegere dificilă. Cum explicați asta? Cum convingeți oamenii că asta este modalitatea de lucru?
Un subiect s-a discutat și vreau să-l accentuez, cum convingem oamenii? Și cineva a zis că un atac ar ajuta foarte mult, dar nu ar fi un pas inteligent. Nu e bine ca țara să fie scursă de bani și apoi naționaliștii să preia guvernarea. Nu. Tocmai de aia și se discută subiectul costului locuințelor, costului energiei. Este o capcană ușoară și joacă în favoarea populiștilor. Dar întrebarea mea următoare ar fi: bine, dumneavoastră ați făcut un comentariu cu referire la relații transatlantice, nu ați vorbit despre orientare spre Europa.
Și relația specială cu SUA deja nu mai există și prim-ministrul Regatului Unit a fost în conflicte retorice între SUA și Regatul Unit. Acum se vorbește tot mai des despre securitate europeană și chiar integrare europeană. Care este situația noastră acum? Vedeți aici un model, o situație care va rămâne și va deveni mult mai pronunțată?
Da, este o provocare semnificativă pentru Regatul Unit, pentru că timp de decenii a investit destul de mult în discuțiile cu SUA. Chestia asta există chiar de la finele celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru Regatul Unit, cea de-a doua administrație Trump a fost un șoc. Nu rezultatele alegerilor, ci tonul asumat cu referire la Europa. Și noi am discutat subiectul dat în timpul conferinței.
Guvernul Keir Starmer a încercat să fie o punte de legătură între Regatul Unit, UE și SUA și deocamdată se descurcă destul de bine. A fost o problemuță cu atacul SUA contra Iranului și era o întrebare dacă Regatul Unit ar trebui să participe în asta. Au fost aranjamente bilaterale, contracte, avem și momentul cu guvernarea relației în domeniul nuclear între SUA și Regatul Unit, care s-a consolidat în perioada administrației Biden. Și într-un fel s-a încercat un gen de asigurare contra ceea ce urma să vină.
Dar să știți că partenerii europeni sunt mult mai importanți pentru Regatul Unit în ceea ce urmează, pentru că noi nu mai ce am mai zis că geografia contează. SUA are luxul să spună că nu prea interesează securitatea în Europa și ceea ce s-a întâmplat în Ucraina. Dar în Europa noi nu putem spune lucrul ăsta pentru că e pe continentul nostru, este în vecinătatea noastră, ne afectează pe toți. Și nu cred că guvernul Regatului Unit ar dori vreodată să spună că își schimbă relația cu SUA, pentru că asta ar crea dependențe semnificative și pentru Regatul Unit ca stat și pentru NATO. De aia trebuie să fie consolidate relațiile bilaterale. Unele au existat, altele sunt mai noi. Și vedem diverse acorduri, tratate care s-au făcut cu guvernul ucrainean și cu companiile ucrainene. Și vedeți asta practic în contextul tuturor relațiilor bilaterale pe care le are Regatul Unit în Europa.
De pe vreme, de la Brexit încoace, NATO a fost foarte important pentru Regatul Unit. Se acordă atenție diplomatică lui NATO ca principalului, principalei instituții axate pe Europa care investește în diplomație. Și au fost făcute mai multe suplimente care ar consolida securitatea europeană, de exemplu, Forța expedițională comună sau coaliția celor, coaliția doritorilor. Deci asta e ceea ce spune Europa pentru a echilibra ceea ce zice SUA. Și Regatul Unit va încerca să mențină această punte de legătură între SUA și Europa, dar vedem, asta a făcut guvernul Keir Starmer, să vedem ce va face guvernul Andy Burnham.
Două întrebări rapide. Mie personal îmi e foarte interesant să știu ce credeți, noul prim-ministru și noua sa abordare retorică în contextul eventualei relații cu Uniunea Europeană. Credeți că există șanse de apropiere în domeniul de securitate și nu doar în domeniul de securitate, în relații economice, în educație, în cercetare? Credeți că ar fi o opțiune reală pe care s-o susțină și publicul britanic? Asta ar fi prima mea întrebare. Și a doua întrebare: diversificarea relațiilor în domeniul securității și comerțului. Dacă e să ne uităm la Uniunea Europeană, uitați-vă, acordul de asociere cu Canada, cu India, cu Australia și vedeți că pe orizont se conturează o comunitate europeană, chiar de proporții mai mari, un acordul de asociere între Canada și UE a fost urmărit cu mult interes.
Guvernul actual și ceilalți care au fost dezamăgiți de Brexit se gândesc cum poate fi reconcepută relația cu UE. Brexit este tot mai nepopular. Cu cât mai mult timp trece de la acel moment, multe persoane acum pot vota. Atunci când era Brexit nu puteau vota. Deci, multe persoane care acum pot vota nu puteau vota în 2016 și există o tendință interesantă.
Acum sunt tot mai aparente deficiențele ieșirii din UE și cei care au votat pentru Brexit la fel văd acest lucru și le pare rău. Și dacă tendința va continua, Brexitul va deveni tot mai popular cu trecerea timpului și este mult mai probabil ca un viitor guvern britanic să încerce să schimbe semnificativ relația sa cu UE. Cea mai mare provocare pe care o are guvernul actual este că manifestul Partidului Laburist nu a spus nimic despre schimbarea situației cu Brexit, schimbarea situației actuale. Dânșii pot negocia niște momente individuale, gen alăturarea la programul SAFE, restabilirea unor mobilități pentru tineri, alăturarea la unele programe europene, dar deocamdată mai mult nu mai pot face nimic din punct de vedere fundamental.
Pentru viitoarele guverne, pentru viitoarele campanii electorale, mi-ar fi interesant să văd ce vor face laburiștii, pentru că vor rămâne, sunt susținuți și ei au susținut păstrarea calității de membru în UE. Și conservatiștii trebuie să spună dacă au schimbat punctul lor de vedere cu privire la Uniunea Europeană, pentru că văd că publicul britanic și-a schimbat opinia în acest sens.
Mulțumim, Tony. Ești din Estonia, o țară mică, o țară de pe prima linie. Cum vedeți starea de pregătire pentru discuții, despre asta citim, despre asta auzim. Există țări europene care sunt mai așa, mai avansate în ceea ce privește securitatea și apărarea sau invers?
Haideți să vorbesc un pic despre Estonia. Este important să vorbim despre percepția amenințării și în Estonia, Rusia este percepută ca o amenințare de durată și amenințare existențială. Și chestia asta a fost amplificată de invazia rusească în Ucraina, dar am mai văzut și alte acțiuni din regiune. Am văzut sabotaj, am văzut ceea ce se întâmpla cu cablurile submarine, incursiuni aeriene. Și există și un consens care spune că este foarte important să avem capacități de apărare pentru a gestiona această amenințare. Mulți estonieni s-au înscris în armate, inclusiv ca voluntari. Calitatea de membru a NATO este foarte populară, prezența trupelor NATO la fel este foarte populară.
Noi în ultimele câteva luni ne-am gândit și la declarații alarmiste privind posibilitatea atacului rusesc. Estonia este chiar la frontieră cu Rusia, deci este o țintă. Dar oricum, percepția oficială în Estonia este că riscul este redus. Noi trebuie să ne gândim la aceea că Rusia ar putea foarte repede să devină o amenințare pentru Europa și trebuie să fim pregătiți pentru aceasta.
Cum am putea noi să ne pregătim? Noi avem nevoie de o capacitate independentă de autoapărare și avem nevoie de structuri de securitate în vest. În anii recenți situația s-a schimbat destul de rapid. S-a adoptat un program foarte ambițios de apărare și dezvoltare. Și scopul acestui program este implementarea noii strategii militare. Și Rusia nu se oprește. Noi trebuie să fortificăm frontiera și știm despre Letonia și Lituania care la fel trebuie să se alăture.
Noi avem o abordare așa mai controversată pentru perioadă de lungă durată. Noi vorbim despre arme care să aibă o rază de acțiune mai mare pentru ca forțele rusești să fie distruse încă pe teritoriul lor, fără să ajungă la frontiera noastră. Și Estonia s-a angajat să investească cel puțin 5% din PIB în apărare și asta o va face una din țări care au situația cu apărarea cea mai bună în NATO. Și să nu uităm de 3,5% care este ținta pentru NATO. Și să nu uităm de aceea că Estonia mereu a fost foarte sceptică în ceea ce privește rolul Uniunii Europene în apărare.
Noi acum vorbim despre rolul Uniunii Europene în ceea ce privește prestarea anumitor capabilități. Bine, și rolul la nivel operațional, păi, aici avem pe lângă organizații internaționale și NATO, avem și Statele Unite care contribuie la securitatea europeană, ceea ce este important. Și avem situația în care guvernul SUA a vorbit foarte deschis că nu mai este un suporter atât de puternic pentru ceea ce se întâmplă în contextul de securitate în Europa și noi trebuie să știm că s-ar putea să nu mai fie disponibil suport deloc.
Și vreau să finalizez discursul pe un moment așa mai optimist. Europa se unește în ceea ce privește răspunsul politic la subiectul dat. Nu este exact ce despre ce vorbește America și cifra aia la care trebuie să tindem, dar oricum Europa trebuie să aibă o contribuție mult mai puternică în ceea ce trebuie să facă și face NATO. Și da, noi trebuie să colaborăm cu America dacă este posibil, dar dacă America nu va fi cu noi, noi trebuie să avem cele mai bune aranjamente pentru apărarea noastră. NATO, chiar dacă pleacă America, oricum să fie o alternativă credibilă, să fie o coaliție puternică.
Și deja se vorbește despre aceasta public, dar să nu fie interpretat greșit acest moment, de parcă aș critica SUA. Nu. Dar cred că anume spre asta se mișcă lucrurile. Estonia, de exemplu, era mereu un stat așa mai transatlantic. Și da, a gestionat mai multe relații în domeniul despre care vorbim, dar să știți că ne așteaptă o situație mai dificilă pentru că noi nu știm ce ne așteaptă de fapt, dar cu siguranță vom ieși mai puternici din asta.
Bine, Tony, și iarăși întrebarea: cum într-o țară unde publicul este foarte conștient și știe ce se întâmplă, înțelege ce se întâmplă și înțelege potențialul amenințării, o percepe ca atare, există un grad de pregătire. Cum sunt percepute discuțiile în unele din alte state europene care sunt puțin mai îndepărtate, mai dominate de ambivalență și mult mai mult au o viziune diferită poate de altele față de această amenințare. Și iată, Estonia, estonienii, cum fac, ce fac, ce rol pot să aibă pentru a stimula discuțiile în acest sens și pentru a i convinge pe alții că trebuie să fie foarte atenți la ce se întâmplă și că ar putea, de fapt, să fie să devină și ei eventual victime ale unor atacuri hibride sau ale unor altor tipuri de atacuri. Cum percepeți asta, aș vrea să știu?
Sigur. Cred că de fapt deja se întâmplă asta, cel puțin la nivel de conducere europeană. Poate nu în toate națiunile. Însă, iarăși, cred că în spatele întrebării dumneavoastră se găsește ideea că NATO ar putea abandona statele baltice în cazul în care ar fi atacate. Iar eu cred că acest scenariu este unul foarte greu de a-l crede, foarte greu de crezut acest scenariu. Nu din cauza faptului că oamenii pur și simplu nu cred în asta, dar s-a investit, s-au investit în diferite feluri în NATO și alianța este fundația, temelia securității și nu vor arunca asta așa peste fereastră cu una cu două. Și așa cum ați zis în cuvântul introductiv, că câteodată devine foarte greu să înțeleagă oamenii pregătirile pentru amenințarea, pregătirile pentru cazul în care o amenințare s-ar materializa. Iar țări cum ar fi Germania, Franța, Polonia, țările de jos, astea sunt țări care cumva pot să motiveze restul celor din alianță să se simtă mai motivați în caz de criză, în situație de criză. De aceea nu cred că ar fi multă ezitanță în cazul în care totuși ar veni acea zi.
Avem nevoie de optimismul dumneavoastră și e bine să auzim asta. Dar Iulian, vă dau cuvântul dumneavoastră acum. Sunteți unul dintre coautorii capitolului la care ați lucrat dumneavoastră, la capitolul dedicat Republicii Moldova. Iar mie mi-ar plăcea poate să vă întreb sau să vă rog să veniți cu unele reacții la unele dintre lucrurile pe care le-ați auzit. Dacă ar fi să fac o sinteză a zilei cu discuțiile cele interesante, s-ar părea că se cade de acord asupra multor necesități, asupra provocărilor, asupra sarcinilor care urmează a fi îndeplinite.
Dar totodată, iată, sunt oamenii, populația, toți zic că trebuie să vorbim cu cetățenii noștri, să i convingem și că le-ar fi greu să înțeleagă, le-ar fi greu să ne susțină. Eu mă întreb însă, din punctul dumneavoastră de vedere, aici, aflându-mă în Republica Moldova, aveți foarte multe legături cu colegi de ai dumneavoastră din alte țări, călătoriți mult. Cum reușiți să percepeți? Pentru că ni s-a zis că trebuie să spunem adevărul. Credeți că toate celelalte capitale, alții ne spun adevărul, e suficient sprijin și susținere sau considerați că e ceva fragil, volatil și că trebuie să menținem mereu atenția în conversație și să fim mereu deschiși, încurajatori unii cu alții?
Eu cred că parteneriat înseamnă să fii un partener credibil, să fii un partener de încredere. Iar Republica Moldova, fiind aici așa în această regiune, întotdeauna a fost afectată de provocări. A trebuit să facă față provocărilor, acolo unde parteneriatul a fost contestat, chestionat acel parteneriat cu cei cu care am format parteneriatele respective. Nu e atât întrebarea de a spune adevărul sau jumătate de adevăr. E vorba de a lua legătura, a comunica.
Republica Moldova a fost, a devenit mult mai cunoscută Europei, lumii, atunci când a trebuit să facem față presiunilor și să intervenim, să întreprindem acțiuni, atunci când a trebuit să trecem prin crize, să depășim provocări. Iar Moldova de astăzi este cea mai afectată după Ucraina din cauza războiului, agresiunii Rusiei în Ucraina. Iar Republica Moldova este o țintă a războiului hibrid al Rusiei și suntem înconjurați de toate aceste atacuri, iar parteneriatul a însemnat acțiuni concrete. S-a transpus în acțiuni concrete pe care le-am văzut în Republica Moldova în ultimii trei-patru ani. Noi nu am fost lăsați singuri în tot ce înseamnă intervențiile noastre și a trebuit mai rapid să accelerăm mai multe procese care necesitau reforme, dar care fuseseră lăsate deoparte sau rămase în urmă pentru o durată de mai bine de 30 de ani ca democrație. Suntem o națiune tânără, cu un istoric în ocupația sovietică, așa cum și țările baltice au trăit acea experiență, dar ele au avut mai multă determinare, au fost mult mai hotărâte și mult mai clar și-au stabilit calea către vest, către democrațiile vestice, iar noi, timp de o oarecare perioadă de timp, ne-am aflat cumva la mijlocul sferelor de influență ale imperiilor.
Iar această abordare pe noi ne-a făcut mai slabi. Și doar după ce am avut de-a face cu războiul la granița noastră, cu acele ingerințe malițioase din partea Rusiei care deja se întâmplau aici, cu politicieni ținuți sub controlul lor, cu tot felul de dependențe. Dar în vreo trei-patru ani, în decursul la trei-patru ani, a trebuit să începem să rupem acele punți și a trebuit să începem să vorbim despre diferențele existente, să încercăm să devenim mai rezilienți printr-o, prin instituții mai transparente, cu mai multă responsabilitate, mai responsabilizate, mai deschise către public. Iar aceste eforturi, în aceste eforturi, noi am fost susținuți.
Și cred că aceasta reprezintă felul în care se creează un parteneriat înconjurat de încredere. Și asta și așa este Moldova acum. Moldova, o țară mică, sub presiune, dar care reușește să facă față, să reziste, ceea ce este cumva să reziste unei agresiuni asimetrice, având resurse limitate, cu instituții slabe pentru o perioadă de timp. Și toate celelalte, a trebuit să comunicăm clar despre asta și să facem și noi claritate la acest capitol, mai ales în ceea ce privește amenințările cu care ne confruntăm, unde suntem și în ce direcție mergem.
Iar și asta și în materie de securitate și apărare, pentru că a avut loc un moment când în 2023, Republica Moldova s-a ales cu o nouă strategie modernă pentru securitatea națională, care a venit cu multe schimbări. Pentru că discuția despre securitate în această țară mereu era un subiect mai fierbinte. Mereu politicienii veneau cu speculații în jurul acestui subiect, iar percepția era aceea că neutralitatea ne apără. Însă noi știm că nu este așa, că neutralitatea nu oprește rachete, nu oprește drone, nu oprește atacurile cibernetice sau hibride sau influențe, nu te nu oprește influențele. Nu își protejează. De aceea a trebuit să revenim la acest concept, să-l redefinim. Neutralitatea trebuie să fie protejată. Și eu cred că asta e important, dar totodată asta înseamnă că asta nu înseamnă că noi nu trebuie să investim în apărare.
Bugetul de apărare era 45 de milioane de euro acum câțiva ani. 45 de milioane de euro. Iar pe 75% erau costurile cu personalul la sută. Aveam echipament care era învechit la acea vreme și în decursul la trei ani, politicienii din această țară nu investiseră pentru că cică eram neutri, nimeni nu ne va ataca. Nu vorbisem despre cheltuieli pentru apărare. Nu așa cum acum, având în vedere și acest forum, am văzut politicieni conectați cu Kremlinul spunând că organizează se organizează forumul securității, că prin organizarea, că prin organizarea acestui forum practic nu facem decât mai rău și subminăm neutralitatea noastră. Și am zis că nu.
O țară neutră, cum este Republica Moldova, așa cum suntem și unde suntem acum, așa o țară ca a noastră are nevoie de mai multă claritate, de mai multe parteneriate, de mai multe investiții în apărare. Și iată de ce Republica Moldova, fiind neutră, face parte din coaliția celor care sunt dornici să ia măsuri în acest sens și suntem alături de Ucraina, solidari cu Ucraina, așa cum putem. Iar în primele zile ale războiului a fost, am, am contribuit prin a ne mobiliza, a și a deschide ușile către refugiații din Ucraina, către cei care fugeau din calea războiului. Și astfel și suntem cunoscuți în lume, o țară mică cu o inimă mare. Aceasta a fost, acesta a fost un fir narativ în care a circulat în toată lumea. Dar nu era vorba doar despre asta, dar era vorba și despre cum Republica Moldova a reușit să facă față Rusiei, cu toate presiunile de care avea parte și cum a reușit să facem asta în parteneriat cu aliații noștri din Europa.
Iar acum e un moment în care Republica Moldova poate face parte din eforturile de apărare. Și mie îmi pare bine că noi am reușit să vedem în această săptămână o revizuire a politicii UE în acest sens. Iar acum așteptăm și strategia europeană în domeniul securității. Nu sunt sigur dacă s-a publicat deja, ci sunt unele tergiversări la mijloc. Dar deja în aceste documente politice putem să vedem că UE acordă foarte multă atenție la tot ce înseamnă politici de extindere și aici pune un mare accent pe securitate. Deci e vorba de un efort geopolitic pe care trebuie să îl manifeste și să îl arate UE. Și știe asta că, că extinderea înseamnă și securitate. Republica Moldova, Ucraina, suntem în mai mare siguranță în UE, iar UE este în mult mai mare siguranță cu țările noastre în UE, pentru că costul lipsei prezenței în UE sunt mai mari, iar costul ezitanței în care nu s-a acceptat acest lucru, în care s-a tergiversat asta pentru a nu provoca Rusia, nu au avut rodul scontat. Iar acum răspunsul în contextul parteneriatelor, răspunsul în contextul a ce ar trebui să facem mai departe și cum să comunicăm cu toți ceilalți este să arătăm un spirit de liderism, să comunicăm, să fim tranșanți, cinstiți, să avem un spirit de liderism ca țară, ca lideri în comunitățile noastre, ca un lucru care gândesc eu că poate ajuta pentru a spori voința, pentru că zilele astea noi am vorbit despre multe ce pot fi făcute pentru a aborda escaladările care vin din partea Rusiei și eu cred că noi avem tot, însă ne lipsește acea voință, cooperare, implicare pentru a face ceea ce trebuie acum. De aceea sper că prin asemenea evenimente, prin asemenea eforturi ale comunității centrelor analitice și cu această carte care foarte clar proiectează, reflectă opțiunile care există și căile de parcurs, cred că astfel de fapt noi putem contribui la o discuție mult mai informată, în cunoștință de cauză, nu doar în țările noastre individual, dar peste în toată Europa.
Avem tot în afară de timp. Aș vrea să dau cuvântul celor din sală. Mai avem câteva minute rămase pentru întrebări din partea celor din sală. Dacă aveți oarecare comentarii de făcut sau oarecare întrebări de adresat sau poate deja vă simțiți storși și obosiți după toată ziua, dar totuși, până una alta voi adresa eu o întrebare. Până vă mai gândiți. Iulian, dar vă rog un răspuns foarte rapid. Anastasia, colegă dumneavoastră, ea a menționat faptul că nu toată lumea în Uniunea Europeană vede acest, observă acest avânt geopolitic. Tocmai ați zis că extinderea înseamnă securitate, dar în multe din țările noastre, lumea nu ar înțelege asta. Deci, dacă ar fi să, dacă ar fi să vă aflați undeva prin Austria și cineva v-ar întreba: de ce ar trebui să votez pentru extindere sau de ce ar trebui să fiu de acord cu extinderea? Ce ați răspunde într-o propoziție?
În primul rând aș zice: veniți în Republica Moldova, veniți în Ucraina. Convingeți-vă dumneavoastră ce înseamnă ezitarea. Convingeți-vă ce înseamnă lipsa de solidaritate, ce înseamnă lipsa de implicare. Reveniți în țara dumneavoastră, vorbiți cu oamenii de acolo și cu siguranță veți, îi veți convinge ce înseamnă să fii, să faci parte dintr-o familie mare, pentru că împreună suntem mai puternici. Iar națiunile care vor împărtăși aceleași valori trebuie să fie împreună. Aceasta este unica modalitate în care ne putem proteja și apăra.
Bine, voi ține minte asta. Eu asta le voi spune când îmi când îi voi vedea pe cei care vor fi gata să mă asculte. Marion, despre ce sunt dezbaterile în Regatul Unit, în Marea Britanie? Știu că se dorește și ca și de acolo să vină mai mult sprijin pentru Ucraina și țările din vecinătate, dar totuși cât de sustenabil, durabil este acestă idee și care sunt argumentele care pot să susțină, să ajute la o asemenea discuție?
Păi, provocarea este ceea ce deoarece economia din Marea Britanie a întâmpinat unele dificultăți în ultima perioadă, multe dezbateri au loc despre costurile de trai, faptul că salariile nu s-au mărit timp de mai mulți ani și chiar dacă populația, atunci când întrebi direct dacă susțin Ucraina, dacă susțin NATO și cheltuielile pentru apărare, păi, chiar dacă ei zic că le, ei zic că le susțin aceste lucruri. Dar dacă o persoană cotidiană, o vei, o persoană ordinară, pardon, o vei întreba despre cum, ce, cum abordează, ce înțelege din aceste probleme, probabil nu veți găsi atât de multă susținere și popularitate. Dar comparativ cu Estonia sau alte țări, dacă vorbim despre Regatul Unit, păi, guvernul Regatului Unit încă nu este atât de transparent în ceea ce privește toate atacurile, toate cabanile atacuri la care este expusă Ucraina. Și aș vrea să, mi-ar plăcea să văd un mai mare accent pe a comunica mult mai clar ce fel de atacuri cibernetice se întreprind, sabotajul, cum el arată și toți pașii care se fac în acest sens, pentru că arătând asta, ar arăta publicului și care sunt pericolele către care se expune în fiecare zi.
Funda, ne așteptăm să se întâmple ceva care să schimbe radical opinia publică? Atacul de la Leipzig, credeți că acesta poate determina o schimbare radicală? Și cum ați utiliza, cum ați face uz de tot ce înseamnă geopolitică într-o discuție, să zicem, într-un restaurant sau pe stradă, oamenii parcă nu rezonează atât de mult cu asta.
Cred că în Germania percepția e altfel decât în Spania și alte țări europene. M-am uitat la sondaje după Leipzig și din câte am înțeles eu și în ceea ce privește reportajele media, atunci pentru prima dată s-a pus, s-a a fost identificată Rusia ca statul agresor, un lucru care e subiectul mai multor dezbateri. Și eu cred că diferite atacuri au loc asupra rețelei electrice și oamenii înțeleg că trebuie să consolidăm, să fortificăm reziliența. Dar cât despre dimensiunea geopolitică, ar trebui să mă uit la ce ne spun numerele.
Dar am vrut să mai răspund într-o propoziție ceva la întrebarea despre extindere, pentru că eu înțeleg, înțeleg și răspunsul lui Iulian, dar aceasta a fost o întrebare în sesiunea despre extindere. Eu cred că noi, ca să i convingem pe toți, noi avem nevoie de o, de comunicare mai amplă decât geopolitică și securitate. Trebuie să mergem dincolo de asta, să vorbim mult mai amplu, pentru ca să aibă percepții care să reflecte mai bine situația așa cum este. Mie îmi place perspectiva neerlandeză din de mai devreme, dar eu cred că trebuie să vorbim despre securitate, despre bunăstare, despre cum împreună suntem mai puternici. Deci asta e ceva de genul pieței unice și să unim toate punctele între ele pentru ca toată lumea să fie la curent și să fie pe aceeași lungime de undă.
Tony, din punctul dumneavoastră de vedere, în ceea ce privește extinderea la fel, poate ați putea să ne ziceți ce alte argumente ar putea să fie aduse care nu au de-a face cu securitatea, însă ca să îi convingem pe cetățenii din cele 27 de state membre ale UE că aceasta este o prioritate și trebuie să ne ocupăm de asta.
Nu e domeniul meu de activitate, însă chiar cred că securitatea e ceea ce contează, e un aspect cheie și e unul dintre primele lucruri pe care de multe ori îl observăm peste site-urile pe care pe care mergem și iată experiența pe care o are Ucraina ne arată cât de relevantă este securitatea, cât de importantă este ea până la urmă.
Peste un an, care credeți că va fi arhitectura securității în Europa? Ce puteți să ne spuneți despre compatibilitatea între ceea ce face UE în materie de achiziții, investiții? Cum vedeți armonizarea acestora cu eforturile NATO aici?
Păi, cred că aceasta este iarăși, cred că UE va fi acea entitate, organizație care va face achizițiile și va susține evoluțiile militare, dezvoltarea militară în acest sens. Iar totodată e nevoie de pus accentul pe gestionarea situațiilor de criză și probabil ambele organizații vor avea responsabilități în acest sens. Totodată, eu cred că noi suntem pe calea cea dreaptă. Sunt optimist. Cred că vom fi mai puternici. Asta ar putea duce la tensiuni cu SUA, pentru că eu cred că pe măsură ce devenim mai puternici, vom avea mai multă încredere în noi, cum ar veni, vom dori să avem un rol mai mare și al mare deciziilor în alianța transatlantică. Iar eu nu cred că asta e ceea ce și-ar dori neapărat americanii actualmente. Ei încă continuă să vrea să fie ei care cei care au ultimul cuvânt de spus. Dar asta e doar o remarcă și nu cred că această atitudine actuală a americanilor este pe termen scurt. Eu cred că sunt tendințe și viziuni pe termen lung în spatele acestor acțiuni și ele nu vor face decât să continue și America nu se va întoarce atunci când se va schimba conducerea lor. Așa că e în mâinile noastre. Noi trebuie să ne străduim și să ne suflecăm mânecile.
Eu cred că aceasta, aceasta e o idee foarte bună spre finalul acestui, acestei sesiuni, că noi suntem cei care să luăm decizia și să ne asumăm și că suntem uneori poate mai puternici decât credem că suntem. Și iată-ne că avem aproape cinci viziuni diferite despre ce se întâmplă și cum se întâmplă și dacă ne uităm la această carte sunt 42 de perspective. Deci nu e mai ușor. Este o chestiune complexă cu alte cuvinte, dar și atractivitatea Europei și a integrării europene contează. Vreau să mulțumesc Fundei, lui Marion, lui Iulian, lui Tony. Mulțumesc că ați fost alături de noi și am discutat despre capitole și despre mai mult decât ele. Mulțumesc organizatorilor pentru ocazia de a lansa această carte aici astăzi. Mulțumesc că ați fost alături de noi și vă urez o seară cât se poate de frumoasă la Chișinău. Rămânem la legătură.
Mulțumim, Paul, pentru acest cuvânt de încheiere, dar vreau să i dau acum cuvântul Sandei pentru un final, pentru un discurs de încheiere a zilei de astăzi.
Mulțumesc foarte mult, Iulian. Iată că într-adevăr acum, într-adevăr, îl anunț pe pe pe Iulian ca următorul moderator al zilei de mâine. Eu însă vă mulțumesc tuturor, și celor de pe scenă, și celor din sală, tuturor moderatorilor, tuturor celor care au care au luat cuvântul astăzi. Dar iată că am ajuns la finalul primei zile a Moldova Security Forum și vreau să revin la unele întrebări pe care le-am adresat atunci când am început acest forum astăzi și anume cum reușim să facem în așa fel încât înțelegerea noastră comună a provocărilor și amenințărilor, cum le transformăm în capacitatea de a proteja pe oamenii noștri, pe cetățenii noștri. Cred că astăzi mai multe discuții interesante și direcții interesante s-au conturat.
În primul rând, am înțeles că contribuțiile Republicii Moldova la securitatea europeană sunt tangibile. În prezentare, în discursul doamnei președinte am înțeles cât de bine Republica Moldova contribuie la securitatea continentului european. Și apoi discuția noastră plasează securitatea Republicii Moldova în contextul regiunii Mării Negre, dar totodată înțelegând că noi trebuie să fortificăm și să facem multe parteneriate pe care să le valorificăm aceste parteneriate cu UE, cu NATO și cu țări aparte. Încă un aspect important este că pentru o securitate credibilă e nevoie de investiții consistente. Avem, am avut un complet, un, o sesiune în care am vorbit despre aceasta, despre fortificarea, mărirea bugetelor pentru apărare, pentru a ne putea apăra poporul și securitatea.
Și pe lângă acesta, a avut loc și altă sesiune, una foarte utilă, din păcate una închisă, însă acolo s-a vorbit despre reintegrarea pașnică a Republicii Moldova. Cum reușim să menținem interesul oamenilor noștri pe ambele maluri ale râului Nistru și în conversația mai amplă și mai vastă despre viitorul Republicii Moldova. Iar în contextul tuturor acestor subiecte este în evidență o lecție, un subiect care merită atenția neapărat și asta e relevantă și în contextul Moldova Security Forum și anume o reziliență democratică. Democrația are nevoie de încredere, are nevoie de fortificarea, de relații mai puternice între cetățeni și autoritățile statului, pentru ca să se asigure faptul că cetățenii cred în propriile voci, că se asigură că înțeleg că vocile lor contează și că libertățile lor sunt protejate.
Astfel ajungem direct la ce ne așteaptă mâine. Mâine va fi o zi în care la fel vom avea foarte multe sesiuni interesante. În primul rând, mâine ne revedem la ora 9:00 de dimineață, cu un cuvânt de salut din partea Radmilei Șekerinska. Ea va fi cea ca secretar general adjunct în NATO care va declara deschisă ziua de mâine. Din păcate, Andrius, care nu e, nu poate să fie alături de noi mâine, a transmis o înregistrare video, comisarul pentru Apărare și Spațiu, Comisia Europeană de la Bruxelles, Andrius Kubilius.
Dar înainte de a încheia ziua de astăzi, totuși vreau să vă mulțumesc tuturor. Mulțumesc co-organizatorilor. Mulțumesc Fundației Konrad Adenauer, mulțumesc lui Iulian și echipei minunate de la IPRE și mulțumesc tuturor colegilor noștri de la Oficiul de legătură NATO în Republica Moldova. De asemenea, un mulțumesc sincer colegilor noștri de la Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova, Ministerul Apărării al Republicii Moldova care ne-au oferit suport și sprijin instituțional și ne-au fost parteneri la organizarea forumului pentru securitate din Republica Moldova, Moldova Security Forum în acest an.
Și, dragi prieteni, sunt sigură că valoarea acestui forum se va măsura prin decizii, prin hotărâri și parteneriate, dar și prin munca care se va face mâine și în următoarele câteva luni după acest forum, atunci când vom reveni, fortifica și valorifica parteneriatele și cooperările pe care le punem la punct în aceste zile aici. Vă mulțumesc foarte mult și vă așteptăm mâine.
Julian, don't run away. There's someone who wants to take a picture.
