Alocuțiunea Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținută în cadrul Galei Aniversare „60 de ani de la aderarea României la Organizația Națiunilor Unite”

„Domnule Ministru al Afacerilor Externe,
Doamnelor și domnilor Miniștri,
Excelențele voastre, doamnelor și domnilor ambasadori și membri ai corpului diplomatic,
Onorați oaspeți,
Doamnelor și domnilor,

Este un privilegiu să particip în această seară la Gala Aniversară prin care marcăm 60 de ani de la aderarea României la Organizația Națiunilor Unite. Tot în acest an, am aniversat și 70 de ani de la punerea bazelor acestui proiect vizionar, menit menținerii păcii și prevenirii unor noi conflagrații mondiale.
În paralel cu creșterea numărului de membri, de la 51 la 193, ONU și-a urmărit permanent vocația de a acționa legitim pentru pace și securitate, pentru promovarea drepturilor omului, într-un cadru de cooperare internațională și de respectare a dreptului internațional.
În actualul context de securitate volatil, rolul Organizației Națiunilor Unite devine tot mai important. Anul 2015 a fost un an care a pus la încercare comunitatea internațională în general și Uniunea Europeană în special. Faptul că la ora actuală aproape 120.000 de persoane sunt implicate în diverse misiuni ale ONU arată disponibilitatea Organizației de a sprijini oamenii aflați în suferință. În același timp, acest număr reflectă o realitate îngrijorătoare a crizelor și războaielor din diverse regiuni ale globului.
În noua arhitectură globală, România își urmărește consecvent și pragmatic obiectivele. Parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii, apartenența la NATO și Uniunea Europeană reprezintă elementele fundamentale care ne definesc statutul și cadrul de acțiune internațională.
Orientarea noastră strategică în planul prezenței globale a continuat să vizeze dezvoltarea parteneriatelor cu state democratice și prospere, asumarea de poziții echilibrate față de toți actorii internaționali, consecvență în promovarea democrației și a drepturilor omului, combaterea terorismului și a extremismului de orice natură, a crimei organizate transnaționale și împiedicarea proliferării armelor de distrugere în masă.
Date fiind evoluțiile din vecinătate, obiectivul central al României a fost și rămâne acela de a-și consolida securitatea, atât prin asigurarea mijloacelor naționale, cât și prin folosirea la maximum a parteneriatelor noastre strategice, în mod special cel cu SUA, precum și a apartenenței la NATO.
În NATO, ne numărăm printre cei care susțin necesitatea consolidării dimensiunii apărării colective, cu atenție sporită asupra flancurilor strategice de la Est și Sud. Pledăm, în același context, pentru o atenție mai mare acordată regiunii Mării Negre, punct strategic pentru securitatea euro-atlantică.
Summitul Aliat de la Varșovia, din iulie 2016, se profilează ca unul esențial pentru proiectarea răspunsurilor ferme la provocările de securitate actuale. În pregătirea acestuia, am organizat la București, în noiembrie, un Summit regional, în cadrul căruia statele de la frontiera de Est au transmis un mesaj comun privind obiectivul vital al adaptării strategice a NATO și al reconfirmării angajamentelor noastre în consolidarea frontierei răsăritene a NATO și UE.
Toate aceste linii de acțiune sunt menționate explicit în noua Strategie Națională de Apărare a Țării, urmărind consolidarea credibilității strategice a unei „Românii puternice în Europa și în lume”, profilată prin continuitate și predictibilitate, atașată valorilor și principiilor democratice, sursă de stabilitate într-o regiune complicată.

Distinși invitați,
Privind retrospectiv asupra celor șase decenii, constatăm că ONU a fost primul cadru postbelic de afirmare a statalității României pe arena internațională. După admiterea în Organizație, la 14 decembrie 1955, țara noastră a încercat să exploreze diverse posibilități pentru promovarea intereselor naționale. Dezvoltarea graduală a activismului său în cadrul acestui for, dublată de o deschidere spre Occident, au condus la efecte colaterale pozitive pentru prestigiul și profilul României.
În perioada 1967-1968, România a deținut funcția de Președinte al Adunării Generale. Anii ‘80 au marcat, din păcate, declinul relației cu ONU, pe fondul încălcării drepturilor omului.
După evenimentele din decembrie 1989, prioritățile României în cadrul Organizației Națiunilor Unite s-au modificat.
Aceasta a devenit un furnizor major de asistență tehnică, au fost vizate domenii esențiale pentru modernizarea țării precum economia, protecția mediului, dezvoltarea instituțiilor democratice, educația, copiii aflați în situații dificile. Cele mai semnificative fonduri și programe ale ONU și-au deschis reprezentanțe și au pus în aplicare proiecte pentru România. Amintesc aici Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, Fondul Națiunilor Unite pentru Copii, Fondul Națiunilor Unite pentru Populație, Organizația Internațională a Muncii, Organizația Mondială a Sănătății, Comisariatul Națiunilor Unite pentru Refugiați.
După anul 1990, România a realizat două mandate semnificative ca membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU, în perioadele 1990-1991 și 2004-2005 și a început să participe cu trupe la operațiunile de menținere a păcii. A urmărit promovarea unor inițiative în domeniul drepturilor omului, democrației și statului de drept.
țara noastră a fost în măsură să realizeze, pentru prima dată în istoria sa de membru al ONU, o inițiativă semnificativă, prin rezoluția „Promovarea și consolidarea democrației”, adoptată în anul 2000 de Comisia Drepturilor Omului și de Adunarea Generală.
Un alt succes românesc a fost, în 2005, rezoluția „Cooperarea între ONU și organizațiile regionale în asigurarea păcii și securității internaționale”, primul document principial și programatic al ONU pe tema regionalismului.
În România activează centre internaționale de nișă politico-strategice precum Centrul de Excelență pentru Protecție și Securitate, în care sunt pregătiți participanți la misiunile politice și de pace ale ONU în teren sau Centrul de Tranzit de Urgență pentru Refugiați de la Timișoara. Acesta din urmă este cel mai important proiect al României în domeniul protecției refugiaților, reprezentând un model de bună practică. Rolul și valoarea unui astfel de model în actualul context regional și internațional sunt de la sine înțelese.
Personal, am fost onorat să pot conduce delegația României la cea de-a 70-a sesiune a Adunării Generale ONU, desfășurată recent la New York, și să mă întâlnesc cu Secretarul General, domnul Ban Ki-moon. A fost un excelent prilej de a reafirma angajamentul profund al României față de ONU și față de valorile sale fundamentale. Suntem deciși să ne implicăm și să ne asumăm în continuare principiile definitorii care au consacrat ONU ca pe un for remarcabil de promovare a drepturilor omului.

Doamnelor și domnilor,
Într-o lume din ce în ce mai complicată și mai plină de provocări, aflată în strânsă interdependență și dinamică multiplă, cooperarea devine o necesitate.  Este nevoie de o acțiune fermă, desfășurată într-o logică a complementarității de interese ale tuturor actorilor.
Principiile pe care se bazează ONU rămân esențiale pentru soluționarea problemelor grave cu care se confruntă comunitatea internațională. Credem că reconectarea la valorile solide care fundamentează Organizația este crucială.
Doresc, în încheiere, să îi felicit pe toți cei care – diplomați, experți, responsabili politici – au valorificat de-a lungul timpului apartenența și implicarea României la ONU. Această aniversare poate fi și un prilej de regândire profundă, orientată și mai puternic spre acțiune, a oportunităților oferite de cadrul multidisciplinar al Organizației Națiunilor Unite pentru promovarea intereselor naționale ale României și profilarea sa ca stat puternic și implicat în lume.

Vă mulțumesc!”