Ai copii acasă? Privesc.Eu înregistrează lecții video cu cei mai buni profesori din Moldova. Le organizăm și publicăm pe Învaț.Online.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: „Domnule Ministru,
Stimați fermieri, stimați agricultori,
Dragi invitați,

Îmi face o deosebită plăcere să ne întâlnim aici, în contextul Târgului internațional INDAGRA, pentru a discuta despre agricultura românească, despre perspectivele pe care România le are în acest domeniu strategic pentru bunăstarea noastră.

Am dorit, așa cum s-a spus deja în deschidere, în mod special, să vă întâlnesc și să avem un dialog. România are un potențial agricol imens și ar trebui să fim cu toții interesați de soarta agriculturii, de perspectivele de dezvoltare ale acesteia. Vreau să aflu de la dumneavoastră, de la oamenii a căror viață este direct legată de agricultură, care sunt realizările, dar și neajunsurile sau așteptările dumneavoastră.

Tocmai am vizitat o parte a târgului INDAGRA și pot să vă spun că există semne bune pentru agricultura noastră, care poate să devină un veritabil motor de creștere economică, atât prin performanță, cât și prin competitivitate.

Dar, pentru un asemenea parcurs sustenabil, agricultura are nevoie de investiții, de cercetare aplicată, de mașini și utilaje de ultimă generație, de tehnici și tehnologii moderne, și de multe altele. Agricultura nu este doar o parte a economiei, ca oricare alta, ci este ea însăși o economie și trebuie tratată în întregul ei, așa cum am mai spus, cu conștiința lucrului bine făcut.

În ciuda faptului că este un domeniu reglementat, mulți spun poate prea reglementat, agricultura modernă înseamnă piață, concurență și antreprenoriat. Acestea sunt, de altfel, și direcțiile sustenabile ale dezvoltării noastre.

Suntem destul de aproape de finalul lui 2016 și mulți dintre dumneavoastră, sunt convins, deja vă pregătiți să faceți bilanțul. Cifrele arată că am avut un an agricol bun, deși au fost și anumite probleme, unele dintre acestea cauzate de condițiile climatice.

Pentru prima dată, producția medie de grâu a României a depășit 4,1 tone la hectar. Acest rezultat bun arată că s-a înțeles că agricultura modernă cere investiții în tehnici și în tehnologii moderne, care aduc nemijlocit productivitate.

Mulți fermieri au crescut către acest nivel de agricultură performantă. Fondurile europene au contribuit și ele la acest rezultat și este remarcabil faptul că au fost achitate, până acum, peste 3,4 miliarde de euro doar în acest an. O sumă imensă, o sumă care, cu siguranță, a contribuit la rezultatele bune.

Aceste resurse dau suportul investițional necesar, însă trebuie să privim mai departe, către exigențele pieței, către avantajele noastre competitive, către stimulente productive și asociative, către promovarea exporturilor, atragerea tinerilor și a resurselor umane competente, la modul general.

Una dintre direcțiile de dezvoltare, după părerea mea, pentru a fi mai competitivi în dinamica pieței actuale, ar putea fi investițiile mai consistente în sectorul procesării.

Nu este suficient doar să producem, adică să avem recolte bune. Este esențial să și creăm, adică să generăm valoare adăugată ridicată.

Aceasta înseamnă să avansăm pe lanțul procesării, pentru noi oportunități pe piață și exporturi mai valoroase. Doar așa putem inversa evoluția actuală, cu importuri mari de produse agroalimentare, care au dus deficitul comercial pentru produse agroalimentare la aproape 15% din întregul deficit al României.

Este important să identificăm noi piețe, să continuăm deschiderea comercială de care s-au bucurat crescătorii de animale în acest an atât în interiorul, cât și în afara Uniunii Europene. Este limpede că promovarea produselor românești pe piețele externe trebuie să fie un imperativ al dezvoltării agriculturii noastre. România are o tradiție culinară bogată, vinuri de foarte bună calitate și produse tradiționale pe care merită să le facem cunoscute peste tot.

Toate acestea s-au mai spus și sunt convins că nimeni de aici nu le aude nici pentru prima oară, și nici pentru ultima dată. Ceea ce este cu adevărat important este însă să știm ce ne dorim, să știm unde vrem să ajungem. Acesta este primul pas al oricărei strategii de dezvoltare. Următorul pas este să știm bine cum să facem ca să ajungem acolo unde ne propunem să ajungem.

Sunt convins că dumneavoastră cunoașteți foarte multe dintre soluțiile necesare, pe unele dintre acestea le-ați dezbătut, cu altele v-ați confruntat direct.

În ceea ce mă privește, consider că este momentul ca, prin voință politică, agricultura să devină o prioritate reală, să fie normalizate relațiile dintre stat, agricultori și piață.

Haideți să fim realiști, majoritatea problemelor nu sunt de ieri, de azi, și nu privesc doar agricultura. Avem întârzieri, aș spune, aproape istorice, a căror rezolvare nu ne mai permitem să o amânăm sau să o evităm.

Pentru a urni agricultura pe calea modernizării trebuie să rezolvăm problema proprietății. Am putea să avem oare o agricultură competitivă, modernă, care să facă progrese durabile, fără să fi rezolvat problema, deja istorică, a cadastrului? În ultimă instanță, este vorba de a introduce ordine, claritate și predictibilitate în bazele instituționale ale activității din agricultură.

Aș îndrăzni să spun, cât se poate de direct, că poate nu structura fragmentată a proprietății funciare este obstacolul major în dezvoltarea agriculturii, ci lipsa voinței politice de a clarifica dreptul de proprietate, când și cum trebuie.

Astfel, s-a întârziat crearea piețelor, de la cea a creditării, la cea a asigurărilor și a garanțiilor funciare, iar agricultura a devenit eficientă mai degrabă în privința marilor ferme.

Știu că problema finanțării are în agricultură un specific aparte. Investițiile au o perioadă lungă de amortizare, iar finanțările necesită termene și mai lungi. De exemplu, cei mai mulți operatori din sectorul agroalimentar sunt întreprinderi mici și mijlocii, care au nevoie de finanțări dedicate. De aceea, este esențială o infrastructură financiară adaptată agriculturii, care să susțină capitalizarea fermelor.

Pe de altă parte, trebuie să ieșim odată și odată din paradigma nefastă în care plătim despăgubiri, primăvara pentru inundații și vara pentru secetă.

Este trist, dar aceasta este consecința faptului că România nu a avut o viziune clară și o strategie eficientă în privința unor sisteme de irigații inteligente, adaptate noilor condiții. Este important, deci, să fie demarat de urgență Programul Național de Reabilitare a Sistemului Principal de Irigații, aprobat de Guvern chiar săptămâna trecută.

Nu doresc să închei fără să mă refer și la situația specială a satului românesc. În prezent, populația rurală a României are cea mai ridicată pondere în totalul populației dintre toate țările Uniunii Europene, aproape 45%. Astăzi, circa 50% din agricultori au vârsta de peste 55 de ani și dețin peste 25% din terenul agricol.

Trebuie să tragem un semnal de alarmă asupra unei probleme majore, anume problema resurselor umane din mediul rural. De aceea, este vital ca tinerii să devină interesați de agricultură, iar pentru aceasta sunt necesare, în primul rând, motivații economice corespunzătoare. Fermele de familie pot fi cel mai dinamic și antreprenorial catalizator pentru consolidarea clasei de mijloc din România.

Satul românesc poate renaște împreună cu agricultura, dar nu doar prin agricultură. Satul trebuie să înceapă să însemne și altceva, adică mici industrii, ferme familiale, oamenii cu inițiativă, adică întreprinzători rurali care să utilizeze tehnologii și să dezvolte avantaje competitive pe care România știm că le are.

Vă asigur, în acest sens, că îmi doresc să dezvoltăm agricultura românească și sunt convins că, împreună cu dumneavoastră, vom reuși!

Vă mulțumesc!”

Sesiune de întrebări și răspunsuri:

Moderator: Domnule Președinte, au fost ridicate două probleme. Una, într-o direcție mai specială, prețul la irigații, dar cu importanța dată sectorului. Spre exemplu, există o Lege a Irigațiilor, dar nu a avut finanțare. Până la urmă, toată lumea își dorește irigații, dar nu există o atenție directă.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Eu zic că acum există. Nu degeaba am ridicat această problemă în introducere, și pot să vă spun că ieri am avut o întâlnire cu domnul Ministru, unde am discutat chiar destul de detaliat această chestiune. Nu vreau să intru în motivele pentru care s-a ajuns aici, dar vreau să se știe că această chestiune este cunoscută conducerii statului și ne preocupă. E evident că nu putem să avem un sistem de irigații și costurile să fie suportate toate de agricultori. Este absurd să credem că așa poate să funcționeze. Din acest motiv, este nevoie să căutăm să dezvoltăm un sistem de irigații care este accesibil și agricultorului care nu produce cantități imense. Deci, trebuie să fie apa la o distanță mică și la un preț mic. Aceste lucruri sunt evident. Din acest motiv, există o abordare, pe care am găsit-o foarte bună, la Ministe rul Agriculturii și Ministerul Mediului, să folosim acele oportunități pe care le avem revenind la irigații gravitaționale acolo unde se poate. Adică lacuri de acumulare și apa dusă acolo unde trebuie irigat câmpul la costuri foarte mici. Evident că în alte părți acest lucru nu este posibil și apa trebuie pompată până într-o zonă de unde poate fi luată de agricultor. Una peste alta, dacă nu reușim să rezolvăm această problemă, nu vom avea o agricultură competitivă. Deci, nu este o chestiune care ține de un fermier sau de altul. Este o problemă care ține de interesul național și suntem hotărâți să abordăm frontal chestiunea și să venim cu soluții.

Moderator: Domnule Președinte, noi am scris la asociere despre situația în care rămânem singuri pe piață. Care este părerea dumneavoastră legată de acest domeniu, a asocierii, asociere pentru vânzare, asociere pentru producție?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Atunci când vrem să facem investiții, dezvoltare în agricultură, cred că e bine să ne uităm și să vedem ce metode s-au folosit acolo unde funcționează lucrurile. Și, dacă urmărim un pic peste tot unde există în Europa agricultură funcțională, găsim și cooperativele sau asocierile. Știu că, la noi, noțiunea de cooperativă nu e bine văzută din motive istorice. Putem să îi spune asociere, dar este același lucru. Foarte, foarte rar un fermier care produce relativ puțin poate să facă față pe piață. Nu același lucru este adevărat pentru marile ferme, care se descurcă singure și se descurcă destul de bine, chit că și acolo există asociere. Și, atunci, singura metodă care s-a dovedit viabilă în Europa este asocierea, înființarea de asocieri de mici ferme, care, împreună, exploatează anumite resurse, car e împreună se ocupă de comercializare și împreună își fac lobby. Știți foarte bine că avem mulți agricultori în România care produc marfă de foarte bună calitate și nu au cum să o comercializeze. Pe cealaltă parte, avem agricultori care ar dori să facă ceva, sunt dornici să lucreze pământul, dar nu-și permit decât terenuri relativ mici. Și atunci, cu acele terenuri, nu își permit nici tractor, nici combină, nici alte utilaje. Or, punând împreună mai mulți terenul lor, imediat se ajunge la o dimensiune care permite să exploateze în comun utilaje, chiar, cum s-a spus, destul de scumpe, dar foarte performante. M-am bucurat mult când am trecut astăzi printre standuri și am găsit un stand care a reprezentat o asociație cu 140 de membri. Este un semn bun și cred că trebuie să explicăm oamenilor de ce este necesară asocierea. De ce este bună, s-a pus problema înainte, despre iri gații. Păi, foarte simplu, dacă mulți se asociază, bănuiesc că și problema de a ajunge la râu este mult mai simplu de rezolvat. Sunt nenumărate avantaje, dar, sigur, aceste asocieri trebuie făcute în așa fel încât fiecare câștigă de acolo, nu cum am avut, de asta este noțiunea viciată, cum am avut înainte, că toți au muncit și statul a câștigat. Nu, omul trebuie să știe că dacă muncește, câștigă.

Intervenție din sală: O cauză în calea asocierilor este și Legislativul, care rămâne în urmă. Chiar dacă a fost făcute niște modificări la Legea 566/2004, care prevăd niște facilități pentru susținerea asocierilor, mai departe, lucrurile au rămas blocate. Ministerul Finanțelor a atras atenția că propunerile conțin elemente de ajutor. Reprezentanții cooperativelor și-au prezentat părerea, care a fost consemnate, și au solicitat să fie consultați când vor fi elaborate normele metodologice de aplicare a acestei legi. Chiar dacă această întâlnire a avut loc acum trei luni, ni s-a răspuns că, din cauza faptului că persoana din Ministerul Finanțelor cu care s-a ținut legătura pe această temă nu mai lucrează în Minister, discuțiile între ministere trebuie reluate. Așadar, este și o întârziere legislativă. Cred că, dacă dumneavoastră, domnul e Președinte, ați interveni, probabil că s-ar relua aceste demersuri. Vă mulțumesc!

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Da, sunt chestiuni foarte tehnice. Îmi amintesc de legea respectivă și, la momentul în care a venit la mine, am considerat că este o schimbare bună. Dați-mi voie să discut, după ce termin, puțin cu domnul Ministru și, cu siguranță, este posibil să găsim altă persoană care lucrează la Minister și poate să intre în discuție.

Moderator: Vă propun următorul domeniu, l-am denumit general: „Pământ”. Când spun pământ ne putem referi la pășuni, la suprafețele din sudul țării, la zona de deal, munte, la absolut orice. Este un domeniu care în ultima vreme a apărut foarte frecvent în atenția tuturor, el vine în urma discuțiilor apărute la încheierea unor perioade în negocierile cu Uniunea Europeană a diverselor țări, pentru liberalizarea vânzării sau nu a terenurilor agricole, în special către străini și, de aici, sub pălăria „Pământ” putem discuta despre cadastru, despre piață funciară, despre ceea ce cunoașteți cel mai bine și despre problemele pe care le aveți în fiecare zi. În urma discuțiilor la diverse niveluri, a rezultat o propunere de lege. Acum îi invit pe cei din sală să adreseze câteva cuvinte!

Întrebare: Bună ziua, domnule Președinte! Mă bucur că ne găzduiți o asemenea discuție și eu cred că trebuie să permanentizăm cumva dialogul pentru că într-adevăr România a intrat în Uniunea Europeană cu o negociere proastă pe ce înseamnă pământ și l-am considerat capital. Ieri, la Ministerul Agriculturii am prezentat un studiu în care Uniunea Europeană ne dă drept exemplu negativ cu ceea ce înseamnă vânzarea terenurilor către străini, către persoanele nerezidente în România. Ca să fac o precizare, ați văzut chiar și astăzi sunt colegi de la ProAgro care strâng semnături să declanșăm o campanie de a conștientiza clasa politică că nu putem să mergem la nesfârșit așa pentru că este un deficit de competitivitate. Un fermier român se împrumută încă scump, nu poate să-și achiziționeze teren și cei care vin, din păcate, o mare parte din ei cumpără pământ în scop imobiliar, în loc să desfășoare activitățile agricole. (…) Din 2018, dacă nu vom avea cadastru, nu vom mai putea primi plățile directe pe suprafață și România are 16,5 miliarde de euro plăți directe și plăți pe dezvoltare rurală. Trebuie să rezolvăm cât mai repede cu putință problema cadastrului pentru că altfel riscăm să avem dezangajări de fonduri europene. Iar partea cu terenul agricol al României, eu cred că trebuie să avem o discuție foarte serioasă, poate chiar dumneavoastră să fiți generatorul discuției în CSAT. (…) Eu cred că terenul agricol al României este destinat producției și valorii adăugate pentru cei care vor să  desfășoare activități agricole în România și sunt rezidenți în România.

Întrebare: E adevărat că astăzi trecem printr-o premieră, un Președinte de stat, pentru prima dată în 27 de ani, participă la o asemenea manifestare. Totodată, țin să aduc la cunoștință că, tot în premieră, și Premierul României a făcut întâlniri cu premierii în această vară. În toată această perioadă noi ne așteptam la niște politici agricole, la o strategie națională în acest domeniu, dar din păcate, domnul Președinte, nici până la această oră nu avem măcar o Strategie pe cinci ani. Cunoaștem problemele, văd că dumneavoastră sunteți foarte bine informat (…) vreau să vă spun că, pe lângă problemele pe care le cunoaștem toți, sunt foarte multe probleme pe care noi am putea să le rezolvăm în România fără bani. (…) Domnule Președinte, dacă nu scoatem o lege încât să ne protejăm exploat ațiile autohtone, riscăm ca pe viitor să vorbim la trecut că avem o moștenire. (…) Sunt foarte multe state europene care au în programul de guvernare cumpărarea de terenuri agricole în țările din estul Europei. (…) La noi încă nu s-a găsit o bancă care să ne finanțeze pentru cumpărare de terenuri, nu uitați că în România e o agricultură tânără, de 27 de ani, noi nu avem moștenirile care vin din altă parte (…) trebuie să fim sprijiniți. Sper că astăzi e un punct zero aici de la care plecăm, am mari speranțe în prezența dumneavoastră aici.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: S-au atins aici subiecte grele și nu vreau să trecem așa, cu ușurință, mai departe până să aprofundăm un pic. S-a vorbit despre cadastru. Cred că aici, de la început, s-a făcut o greșeală și s-a dat elaborarea cadastrului comunităților locale. Multe se descurcă, mai ales comunitățile mari, dar știu din surse directe că sunt comunități mici care nu se descurcă deloc. Oricum ar fi, acum legea nu mai poată fi schimbată, dar oamenii pot fi ajutați. Este absolut necesar să finalizăm cadastrul ca nu doar să primim bani europeni, ci ca să știm odată și odată cine unde este proprietar. Asta este problema cea mai importantă și este legată efectiv de chestiunea proprietății. Degeaba ești proprietar dacă îți trebuie nu știu câți martori și câte neamuri să dovedești că acela este pământul tău. Ori, cu un cadas tru, lucrurile se rezolvă mult mai simplu și se elimină multe portițe pentru acei șmecheri, pe care îi cunoașteți, care profită de aceste neclarități. Deci, cadastrul este obligatoriu. Nu există alternativă aici. Abia prin cadastru, vom avea ordine, vom avea claritate și vom avea predictibilitate. A doua chestiune, de asemenea, de importanță extraordinar de mare pentru România, cine este proprietarul pământului din România? Cel puțin, în momentul de față, aflu, de exemplu, de la domnul Ministru că proprietarul a 30% din terenul agricol sunt alții decât românii. Ei, pe mine personal, această proporție, vă spun sincer, mă îngrijorează. Ce e de făcut? Eu cred că este nevoie de o abordare pragmatică, dar, în același timp, european. Suntem în Uniunea Europeană. Nu putem să ne închidem, nu putem să revenim la izolaționism. Dar nu ne oprește nimeni să facem o legislație care permite rom&a circ;nilor să stabilească ce se întâmplă în România. Și această chestiune am discutat-o. Cred că un minim, minim, necesar este un drept de preemțiune pentru cei care reprezintă statul sau comunitatea. Iar, dacă nici statul, nici comunitatea nu este interesată într-o anumită parcelă care se vinde, atunci, sigur, putem să ne gândim cum merge mai departe. Dar, nu cred că se poate merge la infinit așa, pentru că ne trezim, cum foarte bine ați spus, că ne uităm la pământ și ne întrebăm al cui o fi, că al nostru nu mai e. Și atunci, este clar că doar printr-o legislație care ne protejează, dar este, în același timp și europeană, putem să rezolvăm această chestiune foarte, foarte sensibilă. Și, gândiți-vă, că veni vorba de tineri fermieri. Aici îmi imaginez situații unde putem să îi ajutăm pe oameni. Sunt tineri fermieri care și-au cumpărat sau au moștenit terenuri, dar n-au bani pentru utilaje, n-au bani pentru dezvoltare. Și se gândește omul că vinde o bucată din teren ca să-și facă o investiție. Păi, acea bucată foarte bine poate să o cumpere statul și să i-o dea tot lui în arendă. Iar atunci când își pune pe picioare ferma, poate să cumpere pământul înapoi. Sunt exemple simple care se pot da în acest context și, atunci, evident, ajungem imediat la următoarea problemă, finanțarea. Agricultura nu se poate finanța la fel cum se finanțează investiții în comerț sau în industrie. Este alt specific. Perioadele de amortizare sunt foarte lungi și băncile de la noi încă nu sunt dispuse să acorde credite. Eu provin dintr-o zonă, și asta o spun nu ca să mă laud eu sau pe cei care au fost înaintea mea acolo, ci ca să vă dau un exemplu de cât de important este. În secolul XIX, în Sibiu s-a înființat o instituție financiară care, după p ărerea mea, a determinat în mod hotărâtor dezvoltarea agricolă din sudul Transilvaniei. Și a fost considerată de atunci și până în ziua de astăzi cea mai importantă realizare din zonă. Cred că vă dați seama ușor că este vorba de Banca Agricolă, un institut de credite agricol, care dădea exact agricultorilor credite în condiții avantajoase, cu sprijinul comunității, pe termen foarte lung. Doar așa putem să rezolvăm problema. Înțeleg că există șansa ca, printr-un fond special, să fie cooptate bănci care doresc să intre în creditarea agricolă și să se construiască în România un sistem rezonabil și sustenabil de finanțări pentru zona agricolă. Sper să reușim, cât de curând, să ajungem la aceste soluții, care sunt mult așteptate mai ales de fermierii mici și mijlocii și de fermierii tineri. Și o chestiune punctuală, pe care ați ridicat-o, unde îmi permit să îmi e xprim părerea chiar dacă este puțin contrară unor păreri vehiculate între funcționari dintr-un anumit Minister. Nu mi se pare corect ca subvenția să fie impozitată. Din moment ce se acordă o subvenție, este un ajutor al statului, chiar dacă sunt bani europeni la mijloc, sau al comunității de state pentru o anumită afacere. Păi, care e logica să o impozitezi? Adică, iei dintr-un buzunar și pui într-altul, și spui că ai făcut o treabă. Nu ai făcut nimic. Se creează o complicație birocratică pentru cel care primește finanțarea. Pentru birocrație, e mai simplu așa, dar noi nu vrem să construim o țară pentru birocrație. Noi vrem să construim o țară pentru oameni și, atunci, cred că trebuie să analizăm cu cei responsabili, la modul cel mai serios, cum se poate renunța la această chestiune, care este absolut neuzuală, și în plan european vă spun că nu știu dacă mai există o țară unde subvenția se impozitează. Și treb uie să găsim soluții la acest probleme. Iată că, în doar câteva minute, ați adus în discuție teme foarte, foarte grele și sunt convins că, fără să le rezolvăm rezonabil, nu avem nicio șansă. Atât de simplu e.

Moderator: Domnule Președinte, au fost câteva idei - cercetarea care sta la baza dezvoltării, exporturile în segmentul de creștere a animalelor, piața unică - și nu cred că este bine să le ocolim, pentru că oamenii ăștia se lovesc în fiecare zi de aceste probleme, de fraudă, de unele zone de protecționism și de piața neagră. Toate acestea influențează buna funcționare sau intenția de a realiza o piață reglementată în România. Cum vedeți dumneavoastră o imagine asupra acestei piețe?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Este evident că nu avem o piață stabilă. Nu avem o piață stabilă sub nici niciunul din aspecte și cred că trebuie să fim conștienți de faptul ca doar calitatea și concurența sunt adevărații arbitrii pe o piață. Dar până ajungem acolo, cum foarte bine s-a spus, trebuie să existe reguli și reglementatori. Fără reguli și fără reglementatori nicio piață nu poate să funcționeze în condiții bune. și aici, din păcate, și nu vreau să acuz pe nimeni în particular, fiindcă este o chestiune unde am greșit cu toții ca și societate, încă nu am reușit să găsim un echilibru rezonabil și funcțional între reglementări, reglementatori și cei care acționează în piață. În același timp aud din sală, de la unii că sunt prea multe agenții sau prea mulți reglementatori într-o parte, și în același timp din cealaltă parte – nevoia unor reglementări și a unor reglementatori care intervin în piață pentru a restabili echilibrul. Încă nu am reușit, nici un guvern până acum nu a reușit să înființeze instituții și să le facă funcționale în cel mai bun sens al cuvântului în așa fel încât să își facă treaba, dar fără să devină un factor care deranjează efectiv în activitatea de zi cu zi. Aici avem de lucru cu toții foarte mult. și dacă vorbim despre un aspect care cu siguranță falsifică lucrurile, este piața neagră. Trebuie și clientul să devină conștient și atunci când oamenii nu mai au interes să se aprovizioneze de pe piața neagră, fie și din simplu patriotism, și asta ar fi un factor foarte bun, atunci abia reușim să aducem pe toți în piața vizibilă și să venim cu reglementări foarte bune. Combaterea evaziunii și a pieței negre, în toate do meniile, este încă o problemă nerezolvată în România. știți că discutam de multe ori așa, foarte generic: să se dea nu știu cât la sută în ce domeniu, din PIB, să se dea atât la sută în alt domeniu. Bun, se poate face un calcul simplu și dacă s-ar da în toate domeniile cât se cere, s-ar consuma PIB-ul tot, deci nu se poate. Pe de altă parte, nu putem să satisfacem nevoia României de finanțare până nu reușim să aducem colectarea la un nivel destul de înalt. Încă colectarea în România, vă rog să mă corectați dacă greșesc, este undeva în jurul a 35% din PIB. Este foarte, foarte puțin. Foarte puțin dacă ținem cont care este nivelul impozitelor și taxelor. Dacă am respecta acel nivel, atunci ar trebui să avem în condiții optimale o colectare care ar merge către 40%, și atunci deja lucrurile s-ar vedea cu totul și cu totul altfel. Iar pentru a combate evaziunea și piața neagră este nevoie de instituții care fac acest lucru. Că în loc să meargă la evazioniști ajung și la fermierii cinstiți, știm, dar inspectorul de acolo de unde să știe care este omul cinstit și care este evazionistul până nu vede ce se întâmplă acolo. Iată niște lucruri care se reglementează și cred că suntem pe calea cea bună. Dar, este nevoie și de răbdare și este nevoie și de convingere iar, pentru cei care lucrează în agricultură, mai mult încă decât pentru ceilalți, este nevoie de dorința de a face lucrurile bine, de a oferi un produs de calitate, și atunci clintul automat se orientează mult mai bine. Atâta timp cât calitatea nu corespunde întotdeauna, evazionistul are o șansă reală. și asta trebuie combătută.

Întrebare: Vreau să întreb dacă domnul Președinte va promulga o lege prin care utilajele agricole autohtone, de fabricație românească să poată fi puse pe picior de egalitate cu toți marii producători externi, știut fiind că oricine va fi dornic să profite de a nu plăti acel TVA, fie și de 20%?

Moderator: Vă propun, domnule Președinte, să ascultăm și a doua întrebare.

Întrebare: Pentru a nu mai fi în situația neplăcută în care am fost la SIAL anul acesta și pentru a putea promova produsele românești de care suntem mândrii și pot deveni, după cum spuneți și dumneavoastră, un motor al creșterii naționale, să stabilim o strategie de promovare a produselor agroalimentare românești sub patronatul Președinției și cu obiective clare și cu reprezentare și în cazurile în care suntem prezenți, demni și cu buget.

Moderator: Cred că un prim pas, ca să anticipez răspunsul domnului Președinte, a fost făcut cu Târgul INDAGRA, care în acest an beneficiază de Înaltul Patronaj al Președintelui României, domnul Klaus Iohannis.

Președintele României, Klaus Iohannis: Ca să comentez un pic asupra chestiunii ridicate de primul vorbitor, noi avem tot interesul să avem o industrie autohtonă. Pentru asta, cu siguranță, se pot găsi măsuri de încurajare. Cum vor arăta acestea trebuie să-și bată capul cei de la Guvern și îmi imaginez că este posibil să venim cu un sprijin dedicat pentru producătorii autohtoni.

În ceea ce privește prezența noastră nu doar la acest târg specific, dați-mi voie să vă spun că într-o perioadă m-am implicat personal în felul în care ne prezentăm la târguri, când am gestionat Sibiu, și am avut tot interesul să ne prezentăm, știți bine, în vederea Capitalei Culturale. Am observat de atunci că ceea ce ne lipsește cu desăvârșire este o strategie. Al doilea lucru care ne lipsește este o gândire unitară, și al treilea lucru care ne deranjează este că sunt prea puțini expozanți care sunt dispuși să suporte în avans cheltuieli, lucru foarte ușor de înțeles, și aici trebuie să intervină, clar, autoritatea statului. Acest lucru, prezența noastră la târguri, și îi felicit pe organizatori pentru acest târg, trebuie să fie în atenția noastră și este foarte importantă. Dacă nu reușim noi să ne prezentăm bine și să ne facem imagine, cine să o facă? Nu vine nimeni să ne facă imagine. Fiindcă ceilalți au exact interesul opus, au interesul să avem o imagine de țară de mâna a doua, ceea ce nu suntem, și o spun de fiecare dată apăsat, România nu este o țară de mâna a doua, România este o țară plină de oameni serioși care vor să miște lucrurile. Dar trebuie să mai învățăm cum să o facem. Deci partea de imagine este vitală. Oricare dintre dumneavoastră știe că fără publicitate nu se poate vinde, punct. Păi o țară cum să o vinzi fără publicitate, fără sa-ți faci imagine? Iar astfel de rateuri, cum au fost la acel târg, ne aprofundează imaginea negativă, și este foarte, foarte păcat. E clar nevoie de o strategie în acest domeniu și este clar că această strategie trebuie făcută împreună cu cei care ar fi interesați să participe la aceste târguri.

Întrebare: Salutăm invitația dumneavoastră de a participa la acest dialog. Oarecum ați abordat cele două teme sau probleme pe care doream să vi le aducem în atenție. Una dintre acestea era susținerea creditării pentru achiziționarea de terenuri agricole pentru tinerii fermieri în România, credite de tip Prima Casă, pe o perioadă îndelungată, 20-25 de ani, și la o dobândă mică. O altă temă pe care aș dori să v-o aduc în atenție ar fi aceea de a prioritiza contractarea de terenuri pentru tinerii fermieri de la Agenția Domeniilor Statului. Știu că domnul Ministru, la preluarea mandatului, a abordat această temă. Care este poziția dumneavoastră și cum credeți că ar trebui făcut?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Cred că putem să constatăm foarte ușor că, în momentul de față, tinerii pleacă de la sat. Este un fapt foarte trist. Un fapt foarte trist din foarte multe motive. Și pentru faptul că, la un moment dat, vor fi prea puțini oameni care să preia micile ferme, gospodăriile. Vor fi prea puțini oameni tineri care să mențină satul românesc viu, fiindcă un sat viu trebuie să aibă și oameni tineri. Și, în final, cred că este o problemă de interes național. Este o problemă pe care nu o găsim doar în zona agriculturii. Peste tot ne punem problema cum să îi facem pe tineri, de exemplu, să revină în țară. Foarte mulți pleacă și puțini se întorc. În zona satului românesc și în agricultură, chestiunea este și mai complexă. Cred că un început este ajutorul pe care îl primesc acum tinerii f ermieri dacă vor să-și înființeze o fermă proprie, dar este doar o măsură. Aici trebuie să mergem mult mai departe. Agricultura, în general, este un domeniu care realizează profituri mici, dar necesită foarte multă muncă. Și atunci, tineri pot fi interesați doar dacă ei văd o șansă să-și construiască o viață pe agricultură, dacă văd un viitor la sat și dacă văd că și societatea apreciază acest lucru. Deci, pentru a convinge tinerii să revină în satele românești și pentru a-i convinge de la părinți, de la bunici, gospodăria, să-și crească suprafața pe care o lucrează, și așa mai departe, este bine să avem un sprijin inițial, dar este insuficient. Trebuie să refacem întreaga gândire, să vedem cum facem ca acești tineri să se simtă atrași acolo. Și nu este vorba doar de tineri care să înființeze o mică afacere agricolă. Este nevoie de mulțimea de specialiști de care avem nevoie. O agr icultură performantă nu se poate face fără specialiști. Dumneavoastră, care sunteți în domeniu, știți foarte bine că nu este posibil. Și atunci, trebuie să avem în vedere și pentru cei care lucrează în cercetare pentru agricultură, să le creăm condiții. Să creăm condiții și pentru funcționarii care trebuie să fie specializați ca să ajute pe cel care lucrează în agricultură, să le definim o carieră care îi permite tânărului să vadă cum va progresa el în carieră, să îi asigurăm un câștig rezonabil și, atunci, avem șansa ca tinerii să se întoarcă în satul românesc. Deci, nu este vorba de o măsură sau două. Este nevoie de o abordare integrată, este nevoie de un plan național de încurajare a agriculturii și de încurajarea tinerilor să revină în agricultură. Încă suntem departe de momentul când putem să întoarcem trendul. În momentul de față, majoritatea tinerilor vor să plece de la sat la oraș, și de la oraș în străinătate. Este foarte, foarte grav acest trend pentru noi, românii, fiindcă, în acest fel, pierdem, de obicei, pe cei pe care se mișcă cel mai bine, care sunt cel mai bine pregătiți, care ar putea să reprezinte antreprenoriatul și specialiștii de mâine. Și trebuie să ne aplecăm foarte, foarte serios asupra acestor chestiuni.

Moderator: Vă mulțumesc foarte mult, domnule Președinte, pentru această inițiativă! Vă mulțumesc pentru că ați răspuns acestei invitații și pentru că ați avut dumneavoastră, agricultorii, un dialog cu Președintele României.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Eu vă mulțumesc pentru invitație! Vă mulțumesc dumneavoastră, tuturor, nu numai pentru participare. Și pentru că ați expus numeroase probleme, pentru întrebările foarte pertinente și îmi doresc mult să găsim timp și în viitor pentru astfel de întâlniri. Vă mulțumesc!