Ana Guțu, Președintele Partidului Unionist DREAPTA: Bună ziua, stimați reprezentanți ai presei, vă mulțumim mult pentru faptul că ați dat curs să veniți la evenimentul nostru de astăzi. Astăzi este 27 martie și exact cu 99 de ani în urmă, Sfatul Țării, aici la Chișinău, exact la câteva sute de metri de aici a votat Actul Unirii Basarabiei cu România. Cu prilejul celor 99 de ani de la votarea unirii Basarabiei cu România, Partidul unionist DREAPTA vine cu o declarație și imediat după declarație vom avea și un tren automobilistic prin Chișinău cu tricoloare și drapelele partidului pentru a atrage atenția cetățenilor noștri că astăzi este zi de sărbătoare pentru toată suflarea românească.

„La 27 martie 1918 Sfatul Țării – structura legislativă a Basarabiei din acea vreme, a votat în favoarea Unirii Basarabiei cu România. Au urmat celelalte provincii românești – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina – spre sfârșitul anului 1918, fiind creată România Mare. Până la ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării, comitetele ținuturilor din Bălți, Soroca și Orhei au fost consultate în privința Unirii cu Regatul României.

Conferința de Pace de la Paris din 1920 a recunoscut legitimitatea unirii Basarabiei cu România. La 28 octombrie 1920 România a semnat tratatul de la Paris cu Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia care prevedea: „Considerând că din punct de vedere geografic, etnografic, istoric şi economic unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificată; Considerând că populaţiunea Basarabiei a manifestat dorinţa de a vedea Basarabia unită cu România”, părţile contractante recunoşteau „suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera actuală a României, Marea Neagră, cursul Nistrului de la gura sa până la punctul unde este tăiat de vechiul hotar dintre Bucovina şi Basarabia, şi acest hotar”.

Au urmat 22 de ani de modernizare fără precedent a Basarabiei, teritoriu supus deznaționalizării pe parcursul secolului XIX de către Rusia țaristă. Timp de 22 de ani în Basarabia României Mari au fost deschise circa 3 000 de instituții școlare de limbă română, au fost inaugurate bănci, au fost construite poduri, trei aeroporturi, au fost modernizate infrastructurile feroviare și drumurile. Instituțiile culturale românești au prins viață în Basarabia și au devenit veritabile forjerii de noi talente literare și artistice.

Menționăm că Unirea Basarabiei cu România, prin actul votat de Sfatul Țării la 27 martie 1918, constituie un eveniment epocal al secolului XX pentru națiunea română. Importanța votului Sfatului Țării este amplificată prin responsabilitatea și maturitatea politică, de care au dat dovadă generația de politicieni Pantelimon Halippa, Elena Alistar, Ion Inculeț, Daniel Ciugureanu și alți înaintași. Ei nu s-au gândit la funcții și beneficii materiale, ei au decis binele comun pentru cetățenii Basarabiei, ei s-au situat deasupra oricăror interese meschine de moment. Ei au făcut istorie și s-au acoperit de glorie eternă.

Azi, când celebrăm cea de-a 99-a aniversare de la votarea Actului Unirii Basarabiei cu România, a venit timpul să ne întrebăm, unde a ajuns o parte din teritoriul Basarabiei, pe nume Republica Moldova? Răspunsul îl cunoaștem cu toții – Republica Moldova, dorind să fie stat independent, a demonstrat cu lux de amănunte că nu este posibil să construiești o entitate statală pe loc viran, un teren minat de vestigii sovieto-comuniste, cu elite politice educate în stilul apucăturilor hoțești-kolhoznice. Republica Moldova a atins limitele existenței sale administrative și instituționale. Cu frontieră estică necontrolată, cu pericolul unui război de agresiune din partea secesioniștilor de la Tiraspol ajutați de Rusia, cu o corupție generalizată, o justiție ghidată din sediile partidelor politice, cu o viteză cosmică de depopulare a localităților – Republica Moldova lunecă in jos pe o pantă periculoasă fără posibilitate de a reveni la normalitate.

Contextul regional este generator de instabilitate. În condițiile când țările sunt pe cale de a reevalua locul lor în varii structuri internaționale, menirea lor existențială, a venit timpul pentru națiunea română să-și decidă proiectul de Țară. Iar acest proiect de Țară este unirea Republicii Moldova cu România.

Celebrarea zilei de 27 martie ca zi a Unirii Basarabiei cu România la București, votată în unanimitate de Parlamentul României, este un lucru important. Ar fi fost bine ca și Chișinăul să aibă aceeași sărbătoare atât la 27 martie, cât și la 1 decembrie. Dar nu a existat măcar voință politică pentru așa ceva.

Sărbătorirea datelor istorice este importantă, totuși, reunirea Republicii Moldova cu România înseamnă, în primul rând, poduri peste Prut, investiții românești în Republica Moldova, salarii și pensii la nivelul celor din România, bunăstare, securitate pentru toți cetățenii fără nicio discriminare.

Iar lui Dodon și adversarilor Unirii le spunem că, de fapt, Unirea, a început, a început cu investițiile și ajutoarele de sute de milioane de euro din partea României, bani care au mers la modernizarea infrastructurilor, instituțiilor, ba chiar la plata pensiilor și salariilor, căci fără cele 150 milioane de euro astăzi și Dodon, și deputații săi socialiști de rând cu alții din parlament, ar sta fără salarii. Considerăm că este o lașitate din partea guvernanților să ceară ajutoare de la frații de peste Prut, să rostească metafore frumoase la ședințele comune ale guvernelor, dar să nu pună pe tapet direct, fără ocolișuri, problema Unirii. Și noi înțelegem de ce. Fiindcă de fapt dorința de a păstra statul pe nume Republica Moldova este strâns legată de funcții, pe care actualii lideri politici, sau chiar și cei care râvnesc la putere, și le doresc cu un singur scop: să controleze și să prade puținul ce a mai rămas din populația Republicii Moldova.

Astăzi a face politică în Republica Moldova, politică adevărată – înseamnă să revendici Unirea Republicii Moldova cu România. Orice alt proiect politic după 25 de ani de tatonări, după 25 de ani de fiasco nu este decât deșertăciune, vanitate.

Cetățenii trebuie să înțeleagă odată și definitiv că nu plecarea din acest teritoriu pauperizat este o ultimă soluție pentru salvarea lor, ci scoaterea hotarului de pe Prut. Dacă elitele din 1991 nu au avut curajul să o facă, probabil că după 25 de ani, după ce a crescut o nouă generație de tineri aici în Republica Moldova, a venit timpul să decidem noi, nu alții în locul nostru, ce este mai bine pentru familiile noastre.

Revenirea Republicii Moldova la trupul Țării noastre România este mântuirea noastră, mântuirea prin Unire, mântuirea prin scăparea de corupție politică, Unirea va aduce stabilitate și prosperitate pe această palmă obosită de pământ, unde numai fericire nu a mai fost de la 1940 încoace.

Partidul unionist DREAPTA aduce sincere și calde felicitări tuturor românilor de pe ambele maluri ale Prutului cu ocazia celei de-a 99 aniversări de la votarea Unirii Basarabiei cu România de către Sfatul Țării și lansează un apel de unitate către partidele unioniste pentru constituirea unui pol unionist puternic din perspectiva alegerilor parlamentare din 2018 și mai ales din perspectiva modificării sistemului electoral al Republicii Moldova prin înlocuirea sistemului proporțional cu cel majoritar uninominal. Parlamentul din 2018 trebuie să devină Parlamentul Unirii.

Așa să ne ajute Dumnezeu!”

Vă mulțumim, în continuare colegii se pregătesc pentru acest marș automobilistic prin Chișinău, astăzi este soare, este frumos și va fi o manifestare în continuarea marșului tricolorului care a avut loc ieri după câte știți, organizat de mai multe ONG-uri unioniste la care au participat și partidele unioniste, inclusiv partidul unionist DREAPTA. Vă mulțumim, la mulți ani unioniști! Trăiască Unirea Basarabiei cu România! Trăiască românia Mare, la mulți ani Români!

Jurnalist: Am vrut să vă întrebm cum credeți de ce Parlamentul nu a vrut să declare ziua de 27 martie drept zi de sărbătoare națională?

Ana Guțu: Dacă ați fost atentă la ședința parlamentului transmisă în direct, această problemă nici nu a fost pusă la vot. Dacă ați fost atentă. Deci ea nu a fost pusă la vot și autorii proiectului nu au insistat să fie pusă la vot, cel puțin să fi văzut și noi cine votează, cine nu votează. Nu a fost pusă la vot.

Jurnalist: [indescifrabil].

Ana Guțu: Păi de ce autorii proiectului nu au pus la vot introducerea în ordinea de zi a proiectului referitor la declararea zilei de 27 martie zi de sărbătoarea în Republica Moldova? ei nu au insistat să fie pusă introducerea pe ordinea de zi. Cum putea să fie votat dacă nici asta nu s-a făcut?

Jurnalist: Adică de ce nu au susținut ideea asta, de ce nu au...?

Ana Guțu: Cum s-o susțină dacă autorii n-au insistat? susții o idee atunci când autorii nu au insistat. Dacă autorii nu au insistat cum puteau să susțină?

Jurnalist: Și iată ziceați și anumite grupuri care au făcut o conferință la 11:30 au numit Unirea- ocupație sau ceva așa au zis...

Ana Guțu: Am comentat. Oricât de mult s-ar strădui Dodon și acoliții săi, care mereu probabil că vor apărea aici în Republica Moldova, nu poți lupta cu morile de vânt, nu poți lupta cu istoria, nu le va reuși, istoria și a Basarabiei dar și a Republicii Moldova care a moștenit o parte a Basarabiei este istoria rezistenței noastre a românilor de aici din stânga Prutului și nici Dodon și nici alții ca el nu vor reuși să anihileze lupta noastră pentru unire. Și după cum am spus, unirea deja se înfăptuiește, pur și simplu ei de aceea și se înverșunează atât de mult fiindcă își dau seama că unirea este inevitabilă și acesta este și discursul lor apropo la întâlnirile cu oficialii europeni sunt foarte îngrijorați că numărul unioniștilor crește și nu vor putea să păstreze acest stat-fantomă Republica Moldova pentru a-și revendica anumite funcții după cum am spus.

Vă mulțumim, o zi bună.