În primul rând cum să judecăm despre noul război informațional și aici am pus [indescifrabil], îmi imaginam că războaiele informaționale apar-dispar-reapar. De când este omenirea, au existat conflicte. Că ființa umană trăiește în comunități-state în care conflicte există. Există și între prieteni conflicte, darămite între cei care intră în coliziune și uneori într-un mod brutal. Mersul omenirii în istorie este presărat cu conflicte. Conflictele au o natură diversă, unele sunt portate cu mijloace militare, violente, care urmăresc chiar anihilarea și atunci când se afirmă că se respectă unele reguli ale războiului. Mersul conflictelor a fost influențat tot de-a lungul istoriei de tehnologii, una e să te bați cu arcul, altceva cu pușca, altceva cu tunul, altceva e să folosești drone, altceva să folosești arme chiar discutabile, adică care nu sunt acceptate de lumea civilizată. Da, se face apel și la asemenea instrumente. Regimul internațional care impune niște reguli și în fine evenimente extreme, catastrofe. Pot conflictele să fie generate de goana după apă, după mâncare?

Propaganda, informația, dezinformația au făcut parte mereu din arsenalul luptelor, conflictelor, nu este ceva nou. Trebuie să reconceptualiză, să vedem ce este inedit în dinamica conflictelor. Și nu numai a constata că au fost implicați și sunt implicați avem grupări teroriste, avem grupări paramilitare, avem războaie civile care angrenează grupuri înăuntrul unui stat, bande criminale transfrontaliere și tot în acest context trebuie să discutăm despre rolul societății civile care în mod firesc ar trebui să se ipostazieze ca un gardian al valorilor ce guvernează, ar trebui să guverneze o societate democratică și grupuri de afaceri, mai mult sau mai puțin onorabile, intră în malaxor. Ce este, ce consider eu că este inedit azi? și chiar cu rezerve că acestea sunt gânduri personale, dar eu cred că nu greșesc în mod copios sau fatal exprimându-le. Deci e o stre de confuzie generală, generată de probleme majore economice sociale în lumea industrializată. Pentru că aceasta ne intereseză în primul rând, deși conflictele nu se rezumă la lumea industrializată. Avem și o criză cognitivă, modele care au eșuat, și în diverse domenii ale investigației sociale observăm acest lucru. O spun chiar din perspectiva funcționării băncilor centrale, a sistemelor financiare. Deci avem o eșuare a modelelor cu care operăm. Unii chiar vorbeau despre dispariția expertizei. Impropriu spus, pentru că experții nu dispar, ei își pierd din reputație, avem o criză de încredere față de expertiză, față de experți. De ce pentru a și eșuat în analizele pe care le-au făcut și aici este o foarte mare provocare: criza de încredere, distanța între guvernanți și cetățeni se exprimă și prin „performanța” a grupurilor de experți. Deci este vorba despre credibilitatea expertizei. Atmosfera de anxietate și frică care este speculată de cei care s-a și evocat aicea, problema amplificatorilor nu numai de sunet și lumină, sunt operațiuni speciale întreprinse în mod sistematic și chiar nu este ceva nou. Haideți să ne gândim în al II-lea război mondial: și de o parte și de alta. Cum s-a lucrat. Deci de când este omul, de când a apărut ființa inteligentă s-a făcut apel și la așa ceva. Noi tehnologii informaționale și comunicaționale, orizontalizarea transmiterii imediate de informații. Este instantanee transmiterea de informații. Asistăm la spargerea de coeziune, se pierde din coeziune, lung, deci ceea ce face ca o societate să fie o societate. Când se rupe coeziunea, este foarte grav, societatea devine vulnerabilă și dacă există un moment de fragmentare, în lumea contemporană, apar grupuri noi și societatea se fragmentează. Acesta este un fenomen care ar trebui să fie studiat temeinic de către sociologi, politologi, fiindcă aicea găsim o explicație și pentru pulverizarea unor partide politice mainstream și aproape dispariția lor. Vedeți ce s-a întâmplat în Franța, dar e o criză politică cam peste tot. Există și presiunea pentru transparență. O ordine mondială care este pusă în discuție și cu o lume care devine, se multipolarizează și disputa între democrația librală, folosesc această formulare pe care i-a dat-o dl Zaharia, deși pentru mine are ceva pleonastic în formulare pentru că democrația prin definiție este liberală într-un sens profund, liberalism în sens profund nu este liberalism așa cum îl înțelegem noi aparținând numai partidelor liberale. Și social-democrația are un filon liberal profund. Toate partidele care sunt împlântate ideologic în ceea ce numim societate deschisă, democrație, sunte partide liberale într-un sens profund. Unele sunt mai la stânga, unele sunt mai la dreapta. Aici nu discutăm despre cât să fie impozitele pentru a defini liberalismul în sens profund.

Crize geopolitice și conflicte militare. Și aici vedem o manipulare ca demers a celor care decid politica publică în state careau agresivitate. Și se utilizează manipularea masivă. Criza Uniunii Europene speculată de dușmani ai proiectului european, ai democrației, iar o numesc democrație liberală, dar e democrație, de ce? pentru că există și capitalismul de tip autoritar. Și în fine, o constatare acre e tulburătoare și trebuie să avem îndrăzneala s-o afirmăm. Noi dacă nu manifestăm franchețe și nu ne punem întrebări, nu numai în sinea noastră și temători fiind a le pune și cu voce... nici nu putem să intrăm într-un dialog. Pentru că și democrația avansată se revelează fragilă și noi ne punem întrebarea „de ce?”. De ce sunt fragile? pentru că în mod normal, și aicea iar anticipez puțin, în fond totalitarismul a fost măcinat pentru că avea vicii congenitale. Deci a implodat. Sistemele totalitare au implodat, chiar dacă au fost ajutate să implodeze, de către democrații.

De ce și democrațiile avansate pot fi fragile? Și aici avem o discuție întreagă pentru care trebuie să... această întrebare nu numai că trebuie să ne-o punem, trebuie să și găsim răspunsuri. Altminteri nu vom ști să facem nici ceea ce încearcă acest vehicul. Nu vom ști ce să facem la nivelul societății. Putem să avem zece astfel de vehicule, performante. Nu rezolvăm problemele majore. Să nu ne imaginăm că acest laborator va rezolva problemele și va răspunde provocărilor izvorâte din războiul informațional. Toate instituțiile unui stat democratic trebuie să răspundă la o asemenea provocare. Și societatea trebuie să răspundă, și-o să revin.

Noile tehnologii pot duce la blocarea unei infrastructuri critice, deci mult mai grav decât furtul de informație vitală și experții din domeniu știu foarte bine că nu există sisteme impenetrabile, noi știm că toate sistemele sunt penetrate, sunt penetrabile și sunt penetrate deja. eu am citit câteva din materialele, din editorialele care au apărut pe site, am ascultat cu atenție și intervenția dumneavoastră și nu că numai cu fakenews, știrile false și... devin o constantă în lumea în care trăim, dar potențialul este enorm în continuare. Foarte grav. Și ceea ce mi se pare este o constatare care iar trebuie să ne tulbure, se relativizează foarte mult ceea ce ar trebui uneori să fie un adevăr incontestabil. Și leg acest lucru și cu o criză a expertizei și mă duce gândul și la epoca de aur a antropologiei culturale, știți că au fost și ami sunt curente în sociologie care relativizează totul. În momentul în care relativizăm totul, putem să ajungem într-un teritoriu extrem de periculos: că nu mai avem repere. Totul devine de acceptat în anumite circumstanțe. Un paradox. Cât de vulnerabile sunt societățile deschise, și am spus un paradox, o societate deschisă dar care este guvernată de valori morale, deci valorile fundamentale, așa cum ne percepem noi, noi suntem acuzați în Europa de urocentrism și în general lumea occindentală, că nu înțelegm restul lumii. Și aicea este mai mult decât un sâmbure de adevăr. Pentru că și lumea occidentală a încercat să-și impună valorile. Valorile în mod normal, trebuie să se impună ele, dacă sunt firești. Nu trebuie să le impui cu forța și trebuie să înțelegi și perspectiva celuilalt, pentru a avea un dialog. Dar este o realitate că societatea deschisă este cea care a învins de-a lungul istoriei și democrația a învins, chiar dacă totalitarismul a căzut în primul rând din cauza/ datorită viciilor congenitale.

Dar vedem că și societatea deschisă este vulnerabilă și intrebarea este cât de vulnerabilă ea este? Cât de mult se poate, pentru că vorbeam despre o nevoie de a mobiliza resurse. Într-un război, mobilizezi resurse. Într-un text pe care l-am scris „Societatea deschisă și războaiele” chiar vorbeam despre faptul că în această perioadă se manifestă un sindrom al economiei de război. Când ai nevoie de mobilizarea resurselor, folosești și mijloace care de control direct. Chiar și supravegherea, care a iscat o dezbatere foarte intensă în societate. Cât poți să mergi cu supravegherea fără a transversa drepturi fundamentale, fără a tropăi pe drepturile fundamentale ale cetățenilor, și altele, și altele. Pentru că în vremuri de război se ajunge și la raționarea alimentelor și a combustibilelor, face parte din... pentru că ce înseamnă războiul, mai pe față sau nu, înseamnă realocare de resurse, uneori masive, în scopuri militare, și dacă nu militare pe față, în scopuri de protejare a societății. Chiar depinde când te confrunți cu terorism. Ai de luptat împotriva unor grupuri teroriste pe care le ai în societate. Unele cu exponenți vizibili, alții nu sunt vizibili. Și ai nevoie de alocare de resurse. Unele nu numai destinate supravegherii electronice, dar de resurse umane. Înseamnă să iei din altă parte. Este afectat bugetul public, sunt afectate bugetele instituțiilor, nu este simplu. Sunt țări în Europa unde operează stare de urgență, de doi ani. Cu realocare masivă de resurse. Războiul informațional și el presupune realocare de resurse. Dacă nu ai o bonanță, nu beneficiezi de o bonanță sau de o creștere a potențialului care să nu reclame o realocare de resurse. Și aici iar o întrebare, în condițiile în care societatea se fragmentează apar divizări puternice, frustrări, cât de larg sunt îmbrățișate și adânci sunt valorile liberale. În sens profund. Că vedem avem extremism și pe stânga și pe dreapta. Nu vedeți, în Franța de pildă, mulți tineri au votat [indescifrabil] în alegeri. Mulți tineri. O să revin, o să anticipez, deci atenția față de tineret. Când ai... de ce spun, fac aceste observații? Pentru că e drept, există propagandă, sunt dușmani ai democrației, dar problemele există, problemele chiar dacă percepții poți să creezi o realitate, dar propaganda nu creează realitatea în mod instantaneu. Realitatea există. Și dacă politicile publice defectuoase proliferează- ne vulnerabilizăm. Și suntem mai slabi în lupta pe care o avem de purtat. Deci democrația nu este un dat, nu este un dar de la Dumnezeu. Pe hârtie ea poate să rămână un dar de la Dumnezeu și-n mințile celor care sunt atașați valorilor democrației. Însă mersul omenirii, democrația la un moment dat, în anumite compartimente poate să dispară, dacă nu este protejată, dacă nu luptăm pentru ea. Și în fine, ce este de făcut în asemenea circumstanțe?

Poate că unele or să sune drept platitudini, dar merită să le repetăm: întărirea instituțiilor. Statele, în care instituțiile sunt slabe, sunt mai vulnerabile. Este o platitudine, este da... educația oamenilor. Dacă nu ai oameni educați, oameni informați, nu numai oameni care să folosească smartphonul. Smartphonul devine un dispozitiv de idiotizare, ca și tableta. DAcă iai un copil care s euită numai la wrestling sau intră pe tot felul de isteuri pentru că nu este informat, este mult mai ușor să îndrumi viața unui copil prin carte, decât să-i îndrumi viața controlând internetul. Și adesea este doctor Genkel. Dacă vom avea o generație de tineri, de copii, de tineri lipsiți de educație, frustrați, mânioși, neavând locuri de muncă, vai de mine! Deci educația face parte din componentele de bază ale unui sol fertil pentru democrație și care să crească aparatori ai democrației. Să avem sorți de izbândă, altminteri, va fi rău, pierdem din interior. Politici publice care să promoveze incluziunea, șanse egale. Șansă egalăcare iar sună, exprimă o platitudine, este un concept fundamental pentru o democrație și pentru bătălia pe care o avem de dat. Atenție la tineri, atenție la aspecte etice și de echitate. Deci echitatea și etica, dacă nu sunt promovate în cotidianul funcționării entităților corporatiste, practica elitelor politice, politicieni care una spun și alta fac. Și avem exemple nenumărate, eu o spun ca fost parlamentar, deci europarlamentar și a membrilor colegilor parlamentar care aveau pe statele de plată foarte apropiate persoane. Deci apropiate de familie. Nu mai vorbesc lideri politici... Oamenii adesea sunt dezinformați, dar toți nu sunt. Deci dacă vrei să primești votul oamenilor și nu-i respecți practic și clamezi a fi de fapt o bună conduită, este foarte grav. Eu evoc toate aceste aspecte pentru a vedea că adesea noi spunem , cum spunem, că ne săpăm singuri groapa. Mai rămâne unul să te arunce în ea. Deci dacă nu suntem atenți și nu evităm să ne săpăm singuri gropile, vor fi amatori care să împingă în groapă. Evitarea bigotismului intelectual. Avem nevoie de politici pragmatice, nu de... dar ține într-un fel... vedem că electoratul se îndreaptă către centru, deși și aicea există un risc foarte mare. Adică nu poți expulza ideologia și lupta de idei din viața oamenilor și aceasta este o prostie într-un fel, dar se observă în viața politică și un sprijin constant ferm pentru valori democratice. Și în fine, combaterea extremismului, trăim într-o eră a extremismului care este instigată nu numai din exterior. Aici trebuie să fim foarte atenție. Pentru că eu cred că aici există un pericol și anume: să punem numai pe seama propagandei ostile fenomene rele care se întâmplă în societate și aici există un pericol, fiindcă ne pierdem luciditatea. Deci noi avem lucruri care nu merg bine și când spunem „noi”, nu mă refer numai la mine. Trebuie să ne întremăm noi acasă, casa democrației. Să avem în vedere ce nu merge bine. Să combatem dezinformarea, dar cu argumentație solidă, nu numai cu zgomot, de sunete și de lumini. Dar să ai argumentație solidă, să fii convingător. Folosirea noilor mijloace informaționale și comunicaționale, chestiunea politică: cine sunt liderii politici, și aici este o problemă. Liderii politici care să aibă credibilitate. Cum ne adresăm fragmentării din societate? Cum? Prin noi formațiuni politice? Nu poți să creezi formațiuni peste noapte. Trebuie și formațiunile care sunt, și ele trebuie să se schimbe și să-și schimbe nu numai discursul, ci și conținutul politic. Cum mărim robustețea sistemelor? Aici cred că este o provocare foarte mare. Robustețea și reziliența sistemelor. Și este de vorbit și de dimensiunea identitară fiindcă o societate care n-are rădăcini, nu poți... Nu există comunitate care vine de nicăieri, o societate care poate să existe ca fiind de nicăieri. Așa ceva nu există. Și aici nu discut despre naționalism. Căutăm să fim foarte cu picioarele pe pământ, să ne dăm seama că oamenii au nevoie de rădăcini. Un copac care nu are rădăcini este luat, dus. E valabil pentru o comunitate, e valabil pentru o societate. Statul nu poate să dispară. Și a fost o iluzie și este o iluzie că va dispărea. Dar trebuie să găsim relația bună între statele naționale și uniune. Să luptăm și pentru Uniunea Europeană. Și cu asta termin. Încă o dată urările mele de trai lung și pentru că cei care scriu sunt oameni cu minte multă și m-au pus pe gânduri unele dintre textele pe care le-am citit. Domnul Dan Dungaciu are vână intelectuală, are viziune, încă o dată felicit Academia Românăpentru că a sprijinit acest demers și vă mulțumesc pentru atenție și mă scuzați că v-am răpit prea mult din timp.