„Domnule ministru al Afacerilor Externe,

Doamnă ministru pentru Românii de Pretutindeni,

Domnule ministru-delegat pentru Afaceri Europene,

Doamnelor și domnilor șefi de misiuni diplomatice și consulare,

Doamnelor și domnilor,

Vă urez bun venit la Palatul Cotroceni pentru a treia noastră întâlnire în acest format dedicat fixării priorităților de acțiune diplomatică a României.

Ne revedem după un an diplomatic dificil. Riscurile, amenințările și provocările despre care v-am vorbit anul trecut se mențin, din păcate, de la provocările și amenințările din Est, care rămân foarte actuale și în prezent, până la riscurile care își au sursa în Vecinătatea Sudică, inclusiv terorismul, migrația ilegală și acumularea de crize regionale a căror soluționare trenează periculos de mult.

Toate acestea cer o implicare activă, responsabilă și inovatoare a dumneavoastră, ca reprezentanți de vârf ai diplomației române.

Deși sunt și motive de optimism, având în vedere că extremismul și populismul au suferit o serie de înfrângeri electorale, aceeași implicare este necesară în continuare și în cazul provocărilor interne ale Uniunii Europene.

Mă refer mai ales la procesul privind retragerea Marii Britanii și la cel referitor la relansarea proiectului european, de care depinde însuși viitorul nostru și al generațiilor care vor veni.

Aveți, așadar, datoria să acționați – cum vă spuneam și anul trecut – mai viguros și mai eficient pentru a contracara aceste riscuri, amenințări și provocări, pentru a găsi soluții durabile, astfel încât obiectivele naționale ale României să fie realizate, iar românii să fie bine protejați.

În același timp, ca diplomați, este important să beneficiați de un avantaj deosebit, care trebuie păstrat cu orice preț: poziția României de stat stabil din punct de vedere politic, cu o creștere economică importantă, care continuă, cu sincope, întărirea statului de drept.

Dacă păstrarea acestor atuuri rămâne mai ales în responsabilitatea politică a Guvernului și a coaliției majoritare, păstrarea predictibilității în politica externă și de securitate a României, ca stat pe care se poate conta, este și răspunderea dumneavoastră. Sunt convins că acest imperativ este pe deplin conștientizat de fiecare membru al Corpului Diplomatic și Consular al României.

Doamnelor și domnilor,

Așa cum arătam și anul trecut, pentru România o mare parte a răspunsurilor la riscurile, amenințările și provocările amintite se regăsește în aprofundarea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite ale Americii.

Vizita extrem de fructuoasă pe care am efectuat-o în iunie la Washington și, mai ales, întâlnirea cu Președintele Trump au avut ca rezultat principal relansarea Parteneriatului Strategic, aflat la cea de-a 20-a aniversare, în toate dimensiunile sale – de la cooperarea politico-militară și de securitate la cooperarea economică, respectiv cea culturală, inclusiv în domeniul cercetării și inovării.

În egală măsură, întâlnirea cu Președintele Trump a fost importantă pentru că a reconfirmat angajamentul Statelor Unite pentru securitatea regiunii noastre, inclusiv a României, fiind și o recunoaștere a capacității țării noastre de a fi furnizor de securitate și de a acționa pentru proiectarea valorilor noastre comune în regiune.

Va trebui, așadar, să acționați consecvent pentru implementarea integrală a celor decise în iunie la Washington.

Pe de altă parte, vizita în SUA mi-a dat prilejul de a pleda destul de hotărât pentru consolidarea relației transatlantice, care este de o importanță covârșitoare pentru însăși existența civilizației democratice occidentale, din care, zicem noi, că facem parte.

În interiorul NATO, o relație transatlantică solidă constituie fundamentul și, în același timp, motorul esențial al securității aliate, legată inexorabil de aplicarea eficientă a articolului 5, mult discutatul articol 5.

Totodată, Uniunea Europeană nu își poate asigura pe deplin securitatea, în sens larg, fără Statele Unite.

În egală măsură, Statele Unite au nevoie de o Uniune Europeană unită și puternică, din exact același motiv.

România – aliat și partener strategic puternic al SUA, dar și stat membru al Uniunii Europene profund dedicat proiectului european – se află poate în cea mai bună poziție pentru a sprijini legătura transatlantică. Este, prin urmare, datoria fiecăruia dintre dumneavoastră să susțineți ferm acest imperativ și mă refer chiar la toți. Nu cumva să rămână cineva cu impresia că această chestiune cu relația transatlantică și cu NATO este o chestiune de care se ocupă ambasadorii Maior și Stoian. Nu, toți! Și dumneavoastră, și eu ne ocupăm de această chestiune.

Doamnelor și domnilor,

Ca susținător al proiectului european, România trebuie să contribuie activ la procesul de reflecție privind viitorul Uniunii Europene.

Avem nevoie de o Europă puternică, prosperă, sigură, unită, mai aproape de cetățenii săi și mai bine profilată pe plan mondial.

Pentru România, continuarea integrării la nivelul Uniunii Europene rămâne un obiectiv strategic extrem de important. De aceea, trebuie să fim alături de acele state membre care acționează pentru consolidarea Uniunii. Cu cât vom fi mai aproape de acest nucleu de state, cu atât vom putea conta mai mult în procesul decizional european și vom avea mai multe șanse de dezvoltare.

Am pledat activ pentru acest obiectiv în contactele avute cu Cancelarul Germaniei și cu Președintele Franței.

Europa are nevoie de o cât mai mare capacitate de adaptare pentru a putea depăși provocările actuale. Instrumentele acestei adaptări trebuie astfel concepute încât să fie evitată o creștere și mai mare a decalajelor între statele membre.

Am combătut ferm acele abordări care vizează o Europă cu mai multe viteze, sau a cercurilor concentrice, sau cu mai multe diferențe.

Deși, în prezent, toată lumea recunoaște, există stadii diferite de integrare, aceasta trebuie să fie excepția, nu regula. Nu dorim în niciun caz să revenim la împărțirea artificială între Est și Vest. Chiar dacă un proiect al Uniunii este agreat inițial doar de un grup de state, el trebuie să rămână deschis pentru oricare dintre statele membre care dorește să adere la acest proiect, ulterior.

Aderarea României la Zona Euro, atunci când toate condițiile vor fi îndeplinite, este un pas esențial pentru întărirea rolului României la nivel european. Și, domnule ministru, mi-a plăcut că ați menționat acest obiectiv, chiar dacă unii dintre conducătorii României nu au înțeles încă foarte exact despre ce este vorba, dar o să ne străduim să le explicăm.

Totodată, un obiectiv important pentru noi rămâne aderarea la Spațiul Schengen, care va aduce mai multă securitate întregului spațiu de liberă circulație din Uniune.

Sunt conștient că dezbaterile privind bugetul Uniunii post 2020 nu vor fi deloc ușoare. Noul cadru financiar multianual ar trebui să reflecte atât noile priorități ale Uniunii, care urmează să fie definite, cât și nevoia de creștere economică. Bugetul Uniunii trebuie să asigure prosperitatea tuturor cetățenilor Uniunii, un deziderat pe termen foarte, foarte lung.

Politica de coeziune și cea privind agricultura comună trebuie să rămână, așadar, în centrul proiectului european. Ele și-au dovedit valoarea adăugată pentru reducerea decalajelor de dezvoltare, sprijinirea creșterii economice și a locurilor de muncă și realizarea unei convergențe reale în întreaga Uniune.

În același timp, România va continua să sprijine eforturile de consolidare a rolului Uniunii în domeniul securității și al apărării, în deplină complementaritate cu NATO, în nici un caz concurențial cu NATO. Subliniez acest lucru fiindcă există lideri relevanți în Uniune care își imaginează aproape o abordare concurențială. Unii lideri tineri.

Trebuie să susținem, așadar, dezvoltarea unor forme de cooperare în materie de securitate și apărare, cum este Cooperarea Structurată Permanentă (PESCO), fără însă ca aceasta să ducă la crearea unor linii de separație între statele membre.

Este important ca România să fie pe deplin implicată încă de la început în PESCO, și așa am votat la ultimul Consiliu. Astfel, vom avea posibilitatea valorificării oportunităților financiare, de inovare și tehnologizare care vor fi generate de acest tip de cooperare.

Nu în ultimul rând, reamintesc importanța accelerării demersurilor privind pregătirea exercitării în 2019 a Președinției Consiliului Uniunii, care ne va oferi oportunitatea de a consolida viziunea politică românească asupra Europei și, implicit, locul României în Uniune.

Am discutat aceste aspecte, dar și multe altele, în toate contactele pe care le-am avut în intervalul trecut de la întâlnirea noastră din 2016, inclusiv cu demnitarii europeni pe care i-am primit la București: cu președintele Comisiei Europene, care a sărbătorit cu noi Ziua Europei, cu Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, cu negociatorul-șef pentru Brexit, cu premierii maltez și eston, ca reprezentanți ai președințiilor în exercițiu ale Consiliului Uniunii Europene și inclusiv cu reprezentanții Guvernului României. Doamnelor și domnilor, de mai multe ori cu reprezentanții Guvernului României, fiindcă, cumva, se schimbă des. Dar acum, cu un nou și tânăr ministru delegat, sub conducerea unui ministru de Externe cu multă experiență, parcă a renăscut speranța unei continuități și unei abordări serioase și aplicate, cel puțin eu asta &ici rc;mi doresc.

Doamnelor și domnilor,

Pentru că am menționat necesitatea complementarității cu NATO, reiterez faptul că nu există alternativă la Alianță, cea mai puternică organizație de securitate și de apărare colectivă din istorie – și cea mai eficientă.

La Summitul NATO din mai, de la Bruxelles, Alianța a mai făcut câțiva pași importanți – mai ales în privința clarificării cadrului în care Aliații își realizează investițiile pentru apărare, dar și în ceea ce privește creșterea rolului NATO în combaterea terorismului și aici îmi face plăcere să reiterez că România face parte din grupul restrâns încă de state membre care s-au decis să aloce 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare. Și aici am speranțe cu noul ministru al Apărării, care pare a fi foarte hotărât în a pune în practică această chestiune, împreună, sigur, cu premierul. 

Pentru Summitul Alianței din 2018 trebuie ca diplomația română să acționeze – așa cum am arătat și în mai, la Bruxelles – pentru continuarea procesului de adaptare a NATO, pentru întărirea apărării colective, inclusiv prin consolidarea progreselor obținute privind postura de apărare și descurajare pe Flancul Estic.

Este necesară creșterea coerenței între nordul și sudul Flancului Estic, printr-o prezență aliată sporită, persistentă, în sudul acestuia, pe toate dimensiunile – terestră, aeriană și în Marea Neagră.

Trebuie continuat sprijinul NATO pentru consolidarea rezilienței și a capacităților de apărare ale partenerilor din vecinătate, în mod echilibrat, inclusiv pentru cei din est, în cadrul efortului Alianței de proiectare a stabilității. De asemenea, este nevoie de o abordare clară și unitară în relația cu Rusia.

Doamnelor și domnilor,

Dezvoltarea în continuare a parteneriatelor și relațiilor bilaterale europene cu caracter strategic ale României necesită efortul dumneavoastră constant și concentrat.

Vizitele și întâlnirile la nivel înalt pe care le-am avut, de la întâlnirea noastră din 2016, au produs decizii care trebuie urmărite atent și puse în aplicare. Mă refer mai ales la contactele la vârf cu Franța și Germania.

Astfel, vizita fostului Președinte francez la București, în septembrie 2016, a fost urmată de reuniunea bilaterală din iunie, din marja Consiliului European, cu Președintele Macron, și de vizita sa foarte bună, de acum câteva zile, care a marcat un moment semnificativ.

De asemenea, mă refer la întâlnirile extrem de substanțiale cu doamna cancelar Merkel, din septembrie anul trecut și mai ales din iunie, de la Berlin. Ambele relații strategice au marcat astfel noi pași importanți în relația bilaterală, dar mai ales au deschis noi perspective pentru coordonarea aprofundată la nivel european între statele noastre.

Doresc să menționez, totodată, și vizita oficială, cu o simbolistică aparte pentru parteneriatul strategic cu Marea Britanie, a Alteței Sale Regale, Prințul de Wales, dar și contactele substanțiale cu Președintele Duda de la Bruxelles, în marja Summitului NATO, și din iulie, de la Varșovia, care au consolidat pe mai departe parteneriatul strategic cu Polonia. La acestea se adaugă vizitele foarte bune la București ale Președinților Slovaciei și Bulgariei.

În acest context, vă amintesc două proiecte importante: Formatul București, a cărui următoare reuniune la nivel de șef de stat va avea loc anul viitor, în Polonia, pentru a consolida cooperarea de securitate a statelor Aliate din Flancul Estic, inclusiv în pregătirea Summitului NATO din 2018, respectiv Inițiativa celor Trei Mări.

În ceea ce privește această Inițiativă, după cum știți deja, următorul Summit al Președinților va avea loc, la invitația mea, anul viitor în România. Vă rog să vă implicați activ în organizarea acestui eveniment! Așa cum am arătat și la Varșovia, România vede în Inițiativa celor Trei Mări un instrument util pentru modernizarea regiunii, care trebuie dezvoltat astfel încât să sprijine unitatea și coeziunea în cadrul Uniunii Europene.

Interconectivitatea regională trebuie să fie parte a procesului de integrare europeană și contribuie la aceasta. Astfel, proiectele de interconectare regională a infrastructurii de transport, de energie și a piețelor digitale, mai ales pe axa Nord-Sud, trebuie să fie în deplină concordanță cu politicile Uniunii Europene.

Și pentru a elimina anumite confuzii care au fost create în unele cancelarii occidentale - Formatul București este destinat discutării temelor de apărare comună pe Flancul Estic. Inițiativa celor Trei Mări nu are componentă militară și de apărare, este destinată dezvoltării regionale civile. Așadar, participăm la două formate regionale importante, unul pe dimensiunea de apărare colectivă, celălalt pe dimensiunea de dezvoltare regională.

La rândul său, Trilaterala informală cu Polonia și Turcia continuă să rămână importantă în actualul context de securitate, respectiv pentru pregătirea următorului Summit al Alianței, și trebuie valorificată mai eficient.

În ceea ce privește vecinătatea imediată, vă reamintesc prioritatea permanentă a României, pe care o reprezintă dezvoltarea parteneriatului strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, o temă complicată.

Vom continua politica de sprijin al drumului european al Chișinăului, inclusiv prin consolidarea instituțiilor democratice, proiectele bilaterale de interconectare strategică și cele cu beneficii directe pentru cetățenii din Moldova.

Acest efort al României va fi dezvoltat, ca și până acum, pe baza asumării sincere și a implementării de către Guvernul Republicii Moldova a reformelor cheie de care este nevoie.

Așa cum am mai arătat, cooperarea strânsă cu statele baltice, sprijinul integrării europene și euroatlantice pentru statele din Balcanii de Vest vor trebui să fie, de asemenea, priorități ale acțiunii diplomatice a României și din acest an, și de anul viitor, și așa mai departe. Statele baltice reprezintă, în esență, preocuparea centrală pentru securitatea părții nordice a Flancului Estic, cum zona Mării Negre ne interesează pe noi direct și reprezintă preocuparea cea mai importantă pentru securitatea părții sudice a Flancului Estic. Așadar, pentru o echilibrare a Flancului, relația cu aceste state este vitală, cum discuția despre Balcanii de Vest nu este nouă deloc, cu progrese modeste, dar cu același obiectiv strategic. Fără integrarea statelor din Balcanii de Vest, zona Balcanilor nu va deveni stabilă. Foarte simplu.

Continuarea dezvoltării relației strategice cu Ucraina va fi, de asemenea, pe agendă.

Totodată, ar fi bine să fim mai activi în Asia Centrală și în Orientul Mijlociu, mai ales pe dimensiunea economică, dar nu numai.

În același timp, reamintesc necesitatea ca diplomația română să fie mai activă în promovarea relațiilor economice cu statele din Asia, America Latină și Africa.

Doamnelor și domnilor,

Unul dintre atuurile României trebuie să îl constituie perseverența cu care promovăm statul de drept, nu doar în interiorul țării, ci și la nivel internațional.

Este și motivul pentru care m-am implicat personal în susținerea proiectului Consiliului Europei privind stabilirea principiilor care să reglementeze relația dintre majoritatea politică și opoziție într-o societate democratică.

Am susținut acest proiect atât la vizita mea de la Strasbourg, din ianuarie, dar și prin conferința, cu participare internațională prestigioasă, pe care am găzduit-o aici, la Palatul Cotroceni, în aprilie. Vă îndemn, așadar, ca în toată activitatea diplomatică pe care o desfășurați să promovați continuu și ferm valorile democratice ale statului de drept.

De asemenea, vă reamintesc importanța susținerii multilateralismului bazat pe respectul dreptului internațional, respectiv a candidaturilor la Consiliul de Securitate ONU și la OCDE, două obiective importante pentru România.

Nu în ultimul rând, vă rog să acordați cea mai mare atenție apărării cu maximă strictețe a drepturilor și intereselor românilor de pretutindeni. Români trăiesc peste tot, dar între diferitele grupuri ale Diasporei există diferențe esențiale. Sunt români care au legături istorice vechi cu țara, sunt români care au plecat abia după Revoluție, și fiecare țară are specificul ei cu românii de acolo. Pe mine, și pe dumneavoastră, trebuie să ne intereseze foarte mult, și în același fel, toți.

Doamnelor și domnilor,

Nu doresc să închei fără a vă reaminti că anul viitor aniversăm 100 de ani de la Marea Unire. Este un moment de mare semnificație și pentru diplomația românească.

Mesajul pe care România îl va transmite lumii în 2018 este acela al Centenarului unei construcții statale care și-a demonstrat pe deplin viabilitatea și care, pe plan extern, și-a probat în momente foarte dificile identitatea, stabilitatea și relevanța internațională.

Statul român rezultat prin Marea Unire nu a fost un dar al istoriei ori rezultatul unui troc între marii ei actori. Idealul Marii Uniri s-a înfăptuit prin jertfa supremă a peste 800 de mii de români, dar și prin efortul diplomatic remarcabil al generației de atunci.

Este un efort care trebuie să vă inspire permanent în tot ceea ce veți face, pentru ca obiectivele naționale de politică externă să fie duse cu bine la capăt, iar România să fie mai puternică, mai sigură, mai prosperă și mai respectată!

Vă mulțumesc și vă doresc tuturor mult succes în activitatea diplomatică! Nu uitați, dumneavoastră sunteți România acolo unde activați! Cu cât o faceți mai bine, cu atât mai bine funcționează relația statului respectiv cu România.

Așadar, nu vă imaginați că vă doresc succes numai pentru dumneavoastră, pe persoană fizică. Vă doresc succes pentru ca noi toți împreună să facem o politică externă ca lumea! Mulțumesc!