Igor Grosu, Secretarul General al Partidului Acțiune și Solidaritate: Vă zicem bună ziua și vă mulțumim pentru că ați dat curs invitației de a participa la conferința de astăzi, organizată de Partidul Acțiune și Solidaritate. Tema, așa cum o vedeți, este foarte actuală: Accesul Moldovei la apă potabilă, pusă în pericol de oligarhii din Moldova și Ucraina.

Sute de mii de cetățeni ai Republicii Moldova, ar putea rămîne fără apă potabilă, în cazul lărgirii complexului hidroenergetic de la Dnestrovsc situat lîngă localitatea Naslavcea. Dar, mai mult ca atît, în contextul intenției părții ucrainene de a construi alte 6 hidrocentrale, în cursul superior al Nistrului. Această problemă, de la un timp, ați văzut că a apărut în spațiul public, iar Partidul Acțiune și Solidaritate nu a putut să nu abordeze acest subiect, pentru că este de o importanță vitală pentru securitatea Republicii Moldova.
Primul lucru. Rîul Nistru reprezintă o sursă de alimentare cu apă care furnizează 80 la sută din apa potabilă pe care o consumă cetățenii Republicii Moldova: Lucrul ăsta devine și mai alarmant în situația în care experții ne spun că de la 20-40 la sută din volumul de apă, scade pe an ce trece. Şi toate astea în contextul în care au loc aceste construcții mari, de infrastuctură, din partea ucraineană.

Din informațiile noastre există un pericol, un real pericol ca acel acord, în opinia noastră negociat pe ascuns și netransparent între guvernarea de la Chișinău condusă de oligarhul Vlad Plahotniuc și oligarhii ucraineni, să fie semnat pînă la sfîrșitul acestui an. Tocmai graba cu care ambele părți încearcă să semneze, să forțeze nota și să semneze acest acord, ne dovedește o dată în plus că avem pe față niște interese obscure, interese finaciare și dorința de a se îmbogăți pe seama cetățenilor Republicii Moldova, dar și pe seama cetățenilor din Ucraina. Mai mult ca atît, forțarea notei, sau dorința de a semna cît mau curînd acest acord, vine în disonanță cu prevederile acordului de asociere, semnat de Republica Moldova și Uniunea Europeană și același instrument semnat de partea ucraineană cu Uniunea Europeană. Lipsește și nu vedem, nu am auzit, nu am văzut o analiză reală a impactului care îl poate avea lărgirea acestui complex hidroenergetic asupra rîului Nistru. Cunoaștem că partea ucarianeană ar fi promis cît de curînd să vină cu un raport, dar, în opinia noastră, asta nu rezolvă problema și nu clarifică care este impactul, care poate fi impactul asupra Republicii Moldova.

În opinia noastră, procesul de negociere trebuie sistat, trebuie mai întîi să avem o discuție veritabilă, discuție publică, transparentă, atît în Moldova cît și în Ucraina, care va fi impactul acestor construcții asupra rîului Nistru, care așa cum am spus la început, reprezintă principala sursă de alimentare cu apă potabilă pentru cetățenii Republicii Moldova. Cîți cetățeni ar putea fi afectați conform calculelor experților din domeniu, domeniul mediului, circa jumătate de milion de cetățeni ai Republicii Moldova, ar putea fi afectați și ar putea fi privați de accesul la apă potabilă.
Iată încă un exemplu cînd oligarhii de pe ambele maluri, în detrimentul intereselor naționale, încearcă să bată palma, să forțeze nota și pînă la sfîrșitul anului să semneze acest acord.

În continuare, cu alte detalii, am să rog colegul meu să intervină și să explice alte argumente relevante de ce trebuie să oprim acest proces și să-l aducem în albia transparenței și intereselor naționale.

Mihai Popșoi, Vicepreședinte al Partidului Acțiune și Solidaritate: Bună ziua. Sunt Mihai Popșoi, vicepreședinte al Partidului Acțiune și Solidaritate. Și aș vrea să mă expun, mai întîi succint, pe aspectul ecologic, riscurile ecologice, iar ulterior, pe contextul și impactul politic a acestor negocieri. Cît ține de riscurile ecologice, acestea sunt foarte și foarte grave. Am văzut în ultimele luni cum ecologiștii din Republica Moldova au bătut alarma în repetate rînduri, fără a fi auziți, din păcate, de cei de la guvernare. Riscurile care sînt create de extinderea acestui nor hidroenergetic de la Dnestrovsc sunt foarte și foarte mari. Ori, acele două hidrocentrale unu și doi, care există acum, pompează zilnic, după calculele experților, un volum de apă comensurabil cu cel al lacului Ghidighici. Așa ca să ne facem o impresie, iar prin pomparea unui volum atît de mare de apă, înțelegem că o parte din acea apă se evaporă.

În același timp, rocile carstice, în lacul de acumulare, iarăși, o parte din apă se scurge și se pierde din debitul rîului Nistru. Un debit normal, conform calculelor experților, ar trebui să fie de circa 250 de metri cubi pe secundă, iar acum, el acum, el ajunge în lunile de vară pînă și la 70 de metri cubi pe secundă. Partea ucraineană, cel puțin, cei din mediul energetic, sunt destul de cinici în această privință și zic că fiecare parte trebuie să-și apere interesele. Pe undeva au dreptate, dar e foarte cinic, avînd în vedere că impactul negativ al diminuării debitului Nistrului, ar afecta și regiunea Odessa, nu doar Republica Moldova. Respectiv, este în interesul atît a părții ucrainene, cît și a Republicii Moldova, să aibă un acord echitabil, transparent, astfel încît acesta să fie mutual avantajos.
La moment avem foarte și foarte mari dubii că se merge pe această cale. Vedem cum a evoluat acest proces istoric, hidrocentralele acestea au fost construite, planificate la începutul anilor " 80, în perioada sovietică cînd nu se punea foarte mare accent pe aspectul ecologic, pe drepturile omului la un mediu sănătos, respectiv s-a pus accent în primul și în primul rînd pe randamentul și pe capacitatea de producere a energiei.
Ei bine, s-au schimbat lucrurile și prioritățile s-au schimbat și ele. Desigur că energia electrică la un preț acceptabil este foarte importantă, dar fără apă în rîul Nistru, fără un debit stabil de apă în rîul Nistru, există riscuri foarte mari în adresa securității alimentare a Republicii Moldova. Atît prin lipsa apei potabile care alimentează Chișinăul și, de fapt, 70 la sută din populația Republicii Moldova, dar și irigarea, agricultura. Cunoaștem că Republica Moldova a fost, este și probabil va rămîne ca aspect, un stat agrar și fără proces modern de irigare, fără acces la apă. Nu putem să avem noi o economie sustenabilă.

Dar, trebuie să explicăm de unde a pornit această problemă. La sfîrșitul anilor 2000, să fim mai exacți, prin 2008, încă pe atunci Ministrul al Economiei și vicepremier Dodon, a negociat cu partea ucraineană și partea ucraineană atunci a condiționat soluționarea sau susținerea Kievului în problema transnistreană, dar și retrocedarea unor proprietăți moldovenești din perioada sovietică cu oferirea teritoriului adiacent satului Naslavcea, în folosința părții ucrainene. Această condiționare la pachet, era vădit în detrimentul intereselor Republicii Moldova și guvernarea comunistă nu a avut suficient timp, probabil, pentru a finisa acel acord. Ei bine, în 2010 guvernarea pro-europeană și prim-ministrul Vlad Filat a semnat acel acord despre care s-a discutat foarte mult recent în spațiul public, prin care a oferit Ucrainei barajul de la Naslavcea, în schimbul a circa 60 sau 50 de întreprinderi vechi, care aparțineau Moldovei Socialiste. și oarecum straniu acest schimb, de fapt, Moldova a oferit Ucrainei o parte din teritoriul său în schimbul unor întreprinderi care sunt , de altfel, tot ale Republicii Moldova. Este o afacere vădit în detrimentul interesului național al Republicii Moldova și a interesului îngust al oligarhilor.
Ei bine, vedem că la moment, Vladimir Plahotniuc merge pe aceeași cale pe care a început-o pe atunci prim-viceministru Dodon, ulterior prim-ministru Filat. Acum coordonatorul alianței și stăpînul întregii Moldove e Vlad Plahotniuc, pare să fie de acord cu abordarea părții ucrainene prin care ei continuă să condiționeze suportul în diferendul transnistrean și retrocedarea altor cîtorva întreprinderi vechi, sovietice moldovenești, de pe teritoriul Ucrainei. Ori acest schimb este iarăși unul în detrimentul intereselor Republicii Moldova. Trebuie să existe o dezbatere transparentă, pentru ca societatea civilă și fiecare cetățean să înțeleagă foarte bine de ce este nevoie să se semneze acest acord, în ce condiții și care vor fi beneficiile și pierderile Republicii Moldova. Ori, în cazul dat, prin această condiționare, partea ucraineană își impune foarte dur propriul interes, pe cînd Chișinăul, iarăși, reieșind probabil din interese înguste, oligarhice sau de partid, neglijează interesul cetățenilor Republicii Moldova și cedează, iarăși, a cîta oară în fața vecinilor noștri ucraineni.

Și trebuie să revin: debitul stabil și un ecosistem sănătos al rîului Nistru, nu este doar în interesul strict al Republicii Moldova, este și în interesul părții ucrainene. Pentru că, regiunea Odessa, regiunea Belgorod, cetățenii ucraineni de acolo au și ei nevoie stringentă ca Nistrul să aibă un debit stabil, un debit astfel încît să asigure accesul la apă și la irigare, inclusiv a cetățenilor ucraineni. Respectiv, partea ucraineană atît la nivel de stat, cît și la nivel experți, trebuie să conlucreze mult mai transparent, mult mai corect și intens cu partea moldovenească, astfel încît acordul acesta care se insistă atît de mult să fie semnat cît mai curînd, să se semneze doar după ce ambele părți au certitudinea că acest acord nu este în detrimentul nici unei părți, dar este un acord mutual avantajos.
Doar printr-un asemenea acord poate să se asigure sustenabilitatea acesteia. De aceea, insistăm ca acest acord să nu fie semnat în pripă, dar să se negocieze foarte transparent și mediul de experți din ambele state să se expună, astfel încît, Nistrul să rămînă o arteră (indescifrabil) sănătoasă și pe o notă mai lirică, trebuie să spun că crescînd în localitatea Vadul-lui-Vodă, petrecîndu-mi toată copilăria pe malul Nistrului și Vadul-lui-Vodă este un loc de atracție și de agrement pentru întreaga Republica Moldova, dar mai cu seamă stațiile de pompare care alimentează întreg Chișinăul se află la fel în Vadul-lui-Vodă. și dacă debitul Nistrului scade sub acel prag critic, atunci riscăm să avem o situație critică în municipiul Chișinău și pentru o mare parte a cetățenilor Republicii Moldova.
De aceea, trebuie să insistăm cu toții și să punem presiune pe Guvern, ca ei să nu neglijeze interesul cetățenilor urmîndu-și propriile interese meschie oligarhice.

Igor Grosu: Pe final, vreau doar să vă atrag atenție că deja devine simptomatic o problemă care afectează securitatea Republicii Moldova. Nu este pe agenda guvernării, deci, nouă ni se oferă tot felul de fumigene, discuții interminabile despre rederendumul municipal, despre alte subiecte care nu corespund realității. Nu se vorbește nimic despre alte reforme, reforma pensiilor și așa mai departe. Se evită inclusiv și acest subiect, deci, este o dovadă în plus și noi am mai fost martori a astfel de situații, atunci cînd se negociază ceva obscur, atunci cînd sînt interese care nu au nimic comun cu interesul public, guvernarea o face sub paravanul unor campanii de dezinformare, de a sustrage atenția publicului de la o problemă cum este problema aprovizionării cu apă potabilă. Problema Nistrului care este artera principală a Republicii Moldova.
Partidul Acțiune și Solidaritate va continua să vorbească despre acest subiect, vom susține toată inițiativele societății civile, pentru a nu-i lăsa, așa cum spuneam și în titlul conferinței de presă, pe oligarhii de pe ambele maluri, ambele state în detrimentul interesului public, să-și soluționeze problemele sau să-și satisfacă interesele lor meschine. Noi vă mulțumim pentru atenție și vor reveni cu detalii despre acțiunile ulterioare. Merci.

Mihai Popșoi: Merci.