Alocuțiunea Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținută în cadrul ceremoniei de decorare a unor entități şi a unor supraviețuitori romi ai Holocaustului

Stimați Supraviețuitori ai Holocaustului,
Domnule Președinte al Federației Comunităților Evreiești din România,
Domnule Director General al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”,
Domnule Director al Muzeului Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord,
Excelențe,
Doamnelor și domnilor,

O zi de amintire a victimelor, în care gândurile noastre pioase se îndreaptă către destinul lor tragic. Aceasta este semnificația zilei și a evenimentului de astăzi. La 27 ianuarie 1945, complexul de lagăre de la Auschwitz-Birkenau, expresia răului absolut, era eliberat, izbăvind astfel din infern puținii supraviețuitori rămași în viață. Această dată a rămas întipărită pentru totdeauna în conștiința umanității ca Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului.
La 75 de ani de la eliberarea Auschwitz-ului, lumea întreagă condamnă această tragedie fără egal, onorând memoria celor care au devenit victimele Holocaustului.
Acest proiect genocidal uriaș nu a fost doar despre evrei și romi, ci despre noi toți. Așa cum bine l-a descris Yehuda Bauer, el a fost „o răzvrătire totală” împotriva civilizației occidentale și a conceptului de ființă umană.
Într-o astfel de zi de mare însemnătate, am ales să decorez, în numele statului român, entități care au avut un rol determinant în ceea ce privește prezervarea memoriei Holocaustului, precum și supraviețuitori ai celui mai cumplit episod din istoria umanității.
Doar prin cultivarea memoriei păstrăm vie drama evreilor și romilor și ne asumăm o istorie trasată cu linii îngroșate, un trecut dureros pe care nu îl ignorăm și nici nu îl ocultăm, ci îl conștientizăm cu toată responsabilitatea.
Mă înclin în fața suferințelor îndurate și, prin decorarea dumneavoastră, onorez memoria tuturor victimelor Holocaustului, asigurându-vă, în același timp, că voi milita, cu aceeași hotărâre ca și până acum, pentru prezervarea memoriei Holocaustului și combaterea antisemitismului.

Doamnelor și domnilor,
România a înțeles dimensiunea ororilor, și-a asumat această pagină întunecată și a făcut demersuri concrete în ceea ce privește recuperarea memoriei Holocaustului, consolidarea educației și cercetării despre Holocaust, combaterea extremismului, antisemitismului și intoleranței, întărirea legislației în domeniu. Un rol determinant în procesul de realizare a acestor progrese definitorii pentru statul român l-au avut entitățile decorate astăzi.
În cei aproape 15 ani de activitate, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, instituția de referință în ceea ce privește educația și cercetarea despre Holocaust, a promovat cunoașterea acestui genocid, a apărat memoria victimelor și a contribuit la descurajarea incidentelor antisemite și rasiste.
Federația Comunităților Evreiești din România s-a dedicat, în totalitate, promovării și apărării intereselor, culturii și tradițiilor comunității evreiești din România, încurajând respectul față de diversitate și dialogul interreligios. Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord reprezintă un veritabil spațiu de comemorare și aducere-aminte. Datorită eforturilor neprețuite ale acestei organizații, drama evreilor români de sub ocupația horthistă este, astăzi, mai bine-cunoscută publicului larg.
Vreau să vă mulțumesc tuturor pentru activitatea susținută pe care ați avut-o, în toți acești ani, și vă îndemn să apărați, în continuare, memoria Holocaustului, contribuind, totodată, la combaterea antisemitismului din societatea noastră.

Doamnelor şi domnilor,
Suferințele cumplite îndurate de comunitatea romilor din țara noastră în lagărele din Transnistria sunt încă insuficient cunoscute şi evocate. Este timpul să aducem în atenția publică Holocaustul romilor şi să-i onorăm pe cei care au supraviețuit şi care reprezintă, fiecare, o voce a umanității ridicată împotriva rasismului şi xenofobiei.
Decorarea dumneavoastră, domnule Constantin Brăilă, doamnă Crăciun Florica, domnule Crăciun Traian, îmi doresc să reprezinte un puternic gest al condamnării de către statul român a tragediei pe care ați trăit-o dumneavoastră şi comunitatea romilor din România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
În 1942, aproximativ 25.000 de romi au fost deportați în Transnistria, între aceștia un număr mare de femei şi copii. 11.000 dintre cei deportați au murit, cei mai mulți de foame, frig şi din cauza asistenței medicale precare. Ne plecăm frunțile cu tristețe în amintirea victimelor şi cu respect față de supraviețuitori.

Onorată audiență,
Progresele înregistrate de România în ultimii ani sunt remarcabile.
Am îndeplinit, cu succes, Președinția Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului, legislația în ceea ce privește combaterea antisemitismului a fost îmbunătățită, a fost înființat Muzeul Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului din România, iar educația despre Holocaust reprezintă o prioritate la nivel național.
Nu trebuie să ne oprim însă aici, pentru că pericolul revenirii atitudinilor xenofobe și antisemite este mereu prezent. Cimitire evreiești sunt vandalizate, actori publici afirmă supremația unor rase, monstruozitățile Holocaustului sunt public relativizate, unor criminali odioși din istoria noastră li se ridică osanale, concetățeni de etnie romă sunt nu de puține ori umiliți ori discriminați.
Aceste evoluții reprezintă un atac frontal la adresa statului de drept și a principiilor democratice, tocmai de aceea contraofensiva trebuie să fie fermă și în acord cu valorile europene. Avem, așadar, nevoie de și mai multă educație, pentru că este singurul angajament ferm că vom apăra în viitor, cu toată forța, democrația, drepturile și libertățile individuale.

Doamnelor și domnilor,
La 75 de ani distanță de la descoperirea ororilor tulburătoare odată cu eliberarea Auschwitz-ului, Europa nu este încă vindecată de flagelul antisemitismului și de morbul extremismului.
Ce sunt oare obsesiile unor lideri politici care afirmă că Europa este asediată de imigranți, că zidurile sunt o soluție pentru a ne apăra continentul, că romii ar trebui izolați în ghetouri, că evreii ar face mai bine să se mute cu toții în Israel – dacă nu încercări periculoase de găsi justificări pentru propriile eșecuri?
A construi un „celălalt” și a-l defini drept răul absolut nu e greu. Lecția Holocaustului nu e atât de departe. În același mod, antisemitismul, rasismul și ura au fost transformate în secolul trecut în politică de stat. Atunci a început, în fapt, distrugerea umanității, întrucât, cum bine spunea Elie Wiesel, „când un popor este trimis la moartea sa, toate celelalte sunt amenințate. Întreaga omenire este amenințată”.
Construcția societății de astăzi pe fundamente sănătoase nu se poate face decât cu atenția îndreptată constant către trecut, ca într-o oglindă retrovizoare. Răul trebuie tăiat din rădăcină, iar semințele otrăvitoare ale urii și intoleranței, care pot răsări oricând, trebuie nimicite prin promovarea toleranței, a respectului față de celălalt și față de diversitate.

În final, vă rog să păstrăm împreună un moment de reculegere pentru toți cei care au pierit în timpul Holocaustului. Fie ca amintirea victimelor să rămână veșnică în inimile noastre!