Portretul unui lider: Sorin Cîmpeanu, academicianul care a influențat politica și educația

CHIȘINĂU – Acordarea titlului de Doctor Honoris Causa lui Sorin Mihai Cîmpeanu de către USMF „Nicolae Testemițanu” nu a fost doar o recunoaștere academică, ci și o ocazie de a reflecta asupra profilului unui lider care a navigat cu succes între lumea academică și cele mai înalte funcții politice din România. Cariera sa demonstrează o simbioză rară între expertiza universitară și acțiunea politică, cu un impact semnificativ asupra relațiilor dintre România și Republica Moldova.

Deși este cunoscut în primul rând ca o figură proeminentă a mediului academic, fiind rector și președinte al Consiliului Național al Rectorilor, Cîmpeanu a deținut funcții politice de prim rang, printre care cea de ministru al Educației, viceprim-ministru interimar și chiar prim-ministru interimar al României în 2015. Din aceste poziții, a susținut permanent dezvoltarea Republicii Moldova și procesul său de integrare europeană.

Un exemplu elocvent este rolul său în semnarea acordului de recunoaștere reciprocă a diplomelor, o decizie cu implicații profunde pentru mii de tineri. Influența sa s-a extins și pe scena internațională, fiind ales președinte al Agenției Universitare a Francofoniei (AUF), una dintre cele mai mari rețele academice globale. În discursul său, rectorul Viorel Bostan a subliniat că această victorie a fost posibilă datorită sprijinului comun al universităților din România și Moldova, demonstrând forța parteneriatului bilateral.

Dincolo de funcțiile oficiale, Cîmpeanu este văzut și ca un mentor. Rectorul Bostan a relatat cum acesta l-a convins, indirect, de necesitatea implicării academicienilor în politică, argumentând că, dacă oamenii competenți nu se implică, politica riscă să fie dominată de decizii care nu servesc interesul public. Această viziune l-a inspirat pe Bostan și pe alți colegi să urmeze un parcurs similar, considerând că este timpul ca mediul academic să contribuie activ la modelarea viitorului țării. Astfel, Sorin Cîmpeanu este portretizat nu doar ca un beneficiar al unei distincții onorifice, ci ca un arhitect al punților instituționale și un model de leadership care îmbină rigoarea academică cu pragmatismul politic.