Moldova denunță acordul privind centrele culturale rusești, invocând „agresiunea rusă”

Guvernul Republicii Moldova a inițiat procedura de denunțare a acordului cu Federația Rusă privind înființarea și funcționarea centrelor culturale, o mișcare pe care Ministrul Culturii, Sergiu Prodan, a descris-o ca fiind un răspuns direct la instrumentalizarea culturii în scopuri de propagandă. Într-o declarație de presă susținută miercuri, ministrul a precizat că aceste centre, cunoscute publicului larg sub denumirea de „Russkiy Dom” sau „Casa Rusă”, nu mai reprezintă cultura rusă, ci „agresiunea rusă”, în contextul geopolitic actual marcat de războiul din Ucraina.

Acordul, semnat în 1998 și intrat în vigoare în 2001, a permis funcționarea acestor instituții pe teritoriul Republicii Moldova. Unul dintre cele mai cunoscute este centrul de pe strada Mihai Eminescu din Chișinău. Ministrul Prodan a subliniat că aceste centre sunt, de fapt, filiale ale agenției guvernamentale ruse „Rossotrudnichestvo”, o entitate aflată sub sancțiunile Uniunii Europene și calificată drept o agenție de propagandă de stat care promovează ideologia „Russkiy Mir” (Lumea Rusă). Această ideologie este considerată de mulți analiști drept o justificare a expansionismului rus.

Procedural, denunțarea acordului este un proces complex. Documentul prevede o prelungire automată la fiecare cinci ani, cu excepția cazului în care una dintre părți notifică intenția de retragere cu cel puțin șase luni înainte de data expirării. Următorul termen de reînnoire este 4 iulie 2026. Prin urmare, Guvernul de la Chișinău trebuie să finalizeze procedurile interne și să transmită notificarea oficială Moscovei înainte de începutul anului 2026. Inițiativa legislativă, aprobată în ședința de Guvern, va fi transmisă Parlamentului pentru ratificare, urmată de promulgarea de către Președintele țării. Ulterior, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene va notifica oficial partea rusă. Ministrul a menționat că angajații acestor centre sunt diplomați ruși, o situație atipică pentru instituțiile culturale, ceea ce, în opinia sa, confirmă rolul lor politic, nu cultural.