O țară divizată: Forța de muncă a Moldovei s-a înjumătățit, iar prăpastia dintre Chișinău și regiuni se adâncește

CHIȘINĂU – Republica Moldova se confruntă cu o fractură socială și economică din ce în ce mai adâncă, alimentată de o criză demografică alarmantă și de o inegalitate regională extremă, care a creat practic „patru țări” distincte în interiorul acelorași granițe. Acestea sunt principalele constatări ale unui studiu prezentat vineri de expertul economic Veaceslav Ioniță, bazat pe o analiză a celor mai presante probleme naționale.

Una dintre cele mai șocante statistici relevate este înjumătățirea populației ocupate în economie. Conform datelor, numărul persoanelor care lucrează a scăzut de la un vârf de 1,6 milioane în trecut la aproximativ 808.000 în prezent. Această scădere dramatică reflectă nu doar migrația masivă, ci și probleme structurale ale pieței muncii, inclusiv un grad ridicat de ocupare informală. Ioniță a explicat că, după recentul recensământ, Biroul Național de Statistică a revizuit datele, oferind o imagine și mai exactă, dar și mai îngrijorătoare, a crizei forței de muncă. O mare parte a celor ocupați neoficial activează în agricultură, construcții și sectorul HORECA (hoteluri, restaurante, cafenele).

În paralel cu această criză a forței de muncă, inegalitățile regionale au atins cote critice. Analiza arată o concentrare economică copleșitoare în municipiul Chișinău, în detrimentul restului țării. Capitala generează 82% din cifra de afaceri a întreprinderilor mari, atrage 75% din comerțul cu amănuntul și concentrează 90% din valoarea locuințelor noi construite. Decalajul este atât de mare, încât, la anumiți indicatori, Chișinăul depășește restul țării de până la 24 de ori pe cap de locuitor.

Această realitate l-a determinat pe expert să descrie o țară divizată în patru entități economice și sociale distincte: Chișinăul, Centrul, Nordul și Sudul. Rata sărăciei absolute ilustrează perfect această diviziune: în timp ce în Chișinău aceasta este de aproximativ 11%, în regiunea de sud a țării aproape jumătate din populație trăiește sub pragul sărăciei. Această fragmentare nu doar că subminează coeziunea socială, dar pune și o frână majoră în calea dezvoltării echilibrate a țării, lăsând majoritatea regiunilor într-o stare de subdezvoltare cronică.