Integrarea Europeană a Moldovei, frânată de reforme lente și amenințări hibride

Parcursul european al Republicii Moldova este marcat de provocări majore, de la conflictul înghețat din regiunea transnistreană și amenințările hibride constante din partea Federației Ruse, până la un ritm lent al reformelor interne și o comunicare deficitară a beneficiilor integrării, a subliniat expertul în politici externe, Pavel Vintilă.

Prezent la conferința „100 cele mai presante probleme ale Republicii Moldova”, Vintilă a argumentat că problema transnistreană nu este doar o chestiune locală, ci „o problemă structurală a relațiilor internaționale”. Potrivit acestuia, Federația Rusă nu își va retrage trupele din regiune doar la insistențele Chișinăului, deoarece prezența militară face parte dintr-o strategie geopolitică mai largă de a menține controlul în regiune. „Este vorba de geostrategie, ceea ce implică componenta militară,” a explicat expertul.

O schimbare notabilă este implicarea mai activă a Uniunii Europene, care acum privește conflictul transnistrean ca pe o problemă de securitate la propria frontieră, în special după invazia pe scară largă a Ucrainei. Această implicare sporită a UE este considerată un factor esențial pentru o eventuală soluționare.

În paralel, Moldova rămâne vulnerabilă la războiul hibrid purtat de Rusia, care utilizează un arsenal variat de instrumente, de la dezinformare prin mass-media și rețele sociale, până la presiuni energetice. Statutul de neutralitate, susținut de aproximativ 70% din populație, nu oferă protecție împotriva acestor amenințări. Pasivitatea autorităților în contracararea acestor acțiuni ostile a fost o problemă, deși se observă o schimbare treptată de atitudine.

Un alt obstacol major în calea integrării europene este ritmul lent al reformelor. Din cele aproximativ 3.000 de acte legislative necesare pentru armonizarea cu acquis-ul comunitar, au fost adoptate doar 139. Această întârziere subminează credibilitatea angajamentelor europene ale țării.

Expertul a criticat și comunicarea „incoerentă” a guvernului, atât pe plan extern, cât și intern. Lipsa unei strategii clare de a explica beneficiile integrării europene cetățenilor lasă un vid informațional, care este rapid umplut de propaganda rusă. „Comunicarea internă deficitară creează panică, frică și limitează susținerea populară față de creșterea bugetului apărării,” a menționat Vintilă.

În concluzie, pentru a avansa decisiv pe calea europeană, Republica Moldova trebuie să abordeze simultan aceste provocări interconectate: accelerarea reformelor interne, consolidarea securității naționale și contracararea eficientă a amenințărilor hibride, concomitent cu o comunicare strategică și transparentă cu proprii cetățeni și partenerii internaționali.