Ungaria, „laboratorul post-adevărului”: Cum regimul Orbán exportă modelul de dezinformare

Ungaria a devenit un „laborator al post-adevărului” și un model de autocrație informațională în interiorul Uniunii Europene, perfecționând și exportând tehnici de dezinformare care sunt acum adoptate de alte regimuri iliberale, a avertizat un expert în cadrul conferinței „Unveil the Truth”. Peter, un analist politic, a descris modul în care guvernul condus de Viktor Orbán utilizează resurse de stat practic nelimitate pentru a-și menține puterea, nu prin opresiune directă, ci prin manipularea sistematică a informațiilor.

Potrivit analizei sale, regimul de la Budapesta a creat un ecosistem mediatic profund inegal. Înaintea alegerilor europarlamentare din 2024, partidele guvernamentale au cheltuit de patru ori mai mult pe publicitatea pe rețelele sociale decât întreaga opoziție la un loc. În perioadele non-electorale, discrepanța este și mai mare, ajungând la un raport de nouă la unu. Aceste fonduri masive sunt direcționate către campanii de dezinformare care vizează actori externi precum Ucraina sau instituțiile europene de la Bruxelles, promovând o narațiune a păcii în care doar Ungaria și Rusia își doresc încetarea conflictului, în timp ce Occidentul este portretizat ca fiind belicos.

Un exemplu vizual al acestei strategii sunt panourile publicitare care au împânzit Budapesta, afișându-i pe președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski alături de lideri UE precum Ursula von der Leyen și Manfred Weber, cu mesaje care sugerează că aceștia decid „peste capul maghiarilor”. Mai mult, opozanții interni, precum Péter Magyar, sunt etichetați drept „Zelenski-ul maghiar”, o asociere menită să discrediteze.

Deși tehnicile de dezinformare au fost inițial inspirate din strategii utilizate în Statele Unite și Israel, Ungaria a devenit acum un exportator al acestui model. Țări precum Georgia și state din Balcanii de Vest preiau aceste metode de polarizare a societății și de creare a unor false clivaje, în care guvernul se poziționează întotdeauna de partea unei majorități percepute (de exemplu, pro-vaccinare, pro-pace, anti-imigrație). Cu toate acestea, spre deosebire de autocrațiile clasice, acest model evită, în general, arestările în masă și represiunea fizică directă, bazându-se în schimb pe asfixierea spațiului informațional și pe o asimetrie copleșitoare a resurselor pentru a-și asigura supraviețuirea.