Legea medierii: Între dorința de a degreva justiția și capacitatea reală a sistemului de a prelua cazurile
Implementarea legii medierii obligatorii a generat o dezbatere intensă cu privire la capacitatea sistemului de a gestiona un aflux masiv de cazuri și la impactul real asupra sistemului judiciar. În timp ce susținătorii reformei, inclusiv reprezentanți ai Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), văd în aceasta o soluție vitală pentru degrevarea instanțelor, criticii ridică semne de întrebare cu privire la numărul insuficient de mediatori activi și la riscul de a crea noi blocaje.
Un reprezentant al CSM a oferit un argument puternic în favoarea legii, precizând că aproximativ 50% din dosarele civile aflate pe rol la Judecătoria Chișinău implică instituții financiare. Din această perspectivă, redirecționarea chiar și a unei fracțiuni din aceste cazuri către mediere ar avea un efect de decongestionare semnificativ. „Sunt foarte mulți judecători care așteaptă această lege”, a subliniat reprezentanta CSM, argumentând că ar elibera resurse prețioase pentru cazuri mai complexe.
Pe de altă parte, discuțiile au scos la iveală o problemă practică majoră: capacitatea limitată a corpului de mediatori. Lefter Dumitru, de la Centrul de Mediere al Camerei de Comerț și Industrie, a ridicat problema numărului de profesioniști disponibili. Deși în Moldova sunt înregistrați circa 1.400-1.500 de mediatori, doar aproximativ 200 sunt activi, majoritatea neavând suficient de lucru. Întrebarea fundamentală este dacă acest număr redus de specialiști ar putea face față cererii generate de mii de litigii anual, fără a crea cozi și tergiversări similare celor din instanțe.
Pentru a adresa aceste preocupări, proiectul de lege prevede o implementare etapizată. Normele privind medierea obligatorie ar intra în vigoare la un an de la publicare pentru litigiile de muncă și de familie și la doi ani pentru cele civile. Această perioadă ar urma să fie folosită pentru pregătirea sistemului: adoptarea actelor normative secundare, acreditarea și instruirea noilor mediatori și crearea unui organ de autoadministrare a profesiei, care în prezent lipsește. Căutarea unui compromis a devenit tema centrală a discuțiilor. Deputatul Radu Marian a reiterat propunerea sa de a excepta anumite sectoare, precum cel bancar și al furnizorilor de utilități, de la medierea obligatorie, argumentând că aceasta ar fi o soluție de mijloc. Dezbaterea rămâne deschisă, factorii de decizie fiind puși în fața provocării de a echilibra obiectivul de eficientizare a justiției cu realitățile practice ale unui sistem de mediere aflat încă în curs de consolidare.