Raport alarmant: Peste o treime din populația Moldovei trăiește în sărăcie absolută
CHIȘINĂU — Sărăcia rămâne o problemă structurală majoră în Republica Moldova, afectând segmente largi ale populației, în ciuda unor progrese modeste în anumite domenii. Conform datelor prezentate la Conferința MACRO 2025, în anul 2024, aproximativ o treime din populație (31-33%) trăia sub pragul sărăciei absolute, o cifră în creștere față de anii precedenți.
Marina Soloviova, director de program la Expert-Grup, a explicat distincția dintre sărăcia monetară și cea multidimensională. Sărăcia monetară, care măsoară capacitatea financiară de a acoperi cheltuielile minime de consum, a crescut cu două puncte procentuale. În schimb, sărăcia multidimensională, care se referă la accesul la educație, sănătate și condiții de trai, a înregistrat o ușoară scădere, afectând totuși un sfert din populație.
Profilul vulnerabilității
Analiza a identificat grupurile cele mai expuse riscului de sărăcie:
- Nivelul de educație: Persoanele cu studii primare sunt cele mai afectate, 73% dintre acestea fiind considerate sărace monetar. Rata sărăciei scade dramatic odată cu creșterea nivelului de instruire, ajungând la doar 10% în cazul persoanelor cu studii superioare.
- Mediul rural: Locuitorii din sate se confruntă cu lipsuri severe, în special legate de infrastructură. Lipsa accesului la sistemul public de canalizare și utilizarea combustibililor poluanți pentru încălzire sunt probleme generalizate.
- Familiile numeroase: Gospodăriile cu trei sau mai mulți copii reprezintă unul dintre cele mai vulnerabile grupuri, atât din punct de vedere monetar, cât și multidimensional.
Fenomenul „sărăciei în muncă”
Un aspect îngrijorător subliniat în raport este faptul că un loc de muncă nu garantează ieșirea din sărăcie. Aproximativ 30% dintre salariați au venituri care nu le permit să depășească pragul sărăciei, din cauza salariilor mici și a productivității scăzute, în special în sectorul agricol și în munca informală.
Suprapunerea lipsurilor
Datele arată o suprapunere semnificativă a privațiunilor: 13,5% din populația țării se confruntă simultan atât cu sărăcia monetară, cât și cu cea multidimensională. Această dublă povară subliniază necesitatea unor politici publice integrate, care să nu se limiteze doar la prestații sociale, ci să investească masiv în educație, sănătate și infrastructură locală pentru a rupe cercul vicios al sărăciei.