Schimbare de paradigmă economică: România devine dependentă de forța de muncă din Asia pe fondul crizei demografice

BUCUREȘTI (Reuters) – România traversează o transformare economică și demografică profundă, evoluând în ultimul deceniu dintr-o sursă de emigrare într-o destinație tot mai atractivă pentru lucrătorii din statele terțe, în special din Asia de Sud și Sud-Est. Un studiu recent lansat de Consiliul Economic și Social (CES) relevă amploarea deficitului structural de forță de muncă care a forțat mediul de afaceri și guvernul să apeleze la importul masiv de personal extracomunitar.

Conform datelor prezentate în cadrul conferinței de lansare a studiului, contingentul de lucrători străini aprobat de guvern a crescut exponențial, ajungând la 100.000 de permise de muncă pentru anul 2024, o cifră inimaginabilă în urmă cu un deceniu, când numărul avizelor era de ordinul miilor. Această creștere este un răspuns direct la o criză demografică acută: populația României îmbătrânește accelerat, estimându-se o triplare a segmentului de populație de peste 65 de ani până în 2030, simultan cu exodul continuu al forței de muncă autohtone către vestul Europei.

Studiul CES evidențiază o dinamică sectorială explozivă. Sectoarele care absorb cea mai mare parte a forței de muncă importate sunt construcțiile, industria Horeca și serviciile de livrare. Statisticile indică creșteri procentuale uriașe în ultimii ani: peste 300% în construcții și Horeca, și o creștere spectaculoasă de peste 700% în sectorul administrativ și de suport. Majoritatea acestor lucrători provin din țări precum Nepal, Sri Lanka și Turcia, fiind preponderent bărbați tineri, cu vârste cuprinse între 18 și 64 de ani, care vin în România strict pentru oportunități economice și salarii mai competitive decât în țările de origine.

Cu toate acestea, integrarea acestor lucrători rămâne o provocare majoră. Deși cadrul legislativ românesc este aliniat la normele internaționale, implementarea politicilor de integrare suferă de sincope majore. Barierele lingvistice, birocrația excesivă și lipsa unor programe coerente de asimilare culturală transformă adesea prezența acestor lucrători într-o soluție temporară, marcată de o rotație ridicată a personalului. Companiile raportează o productivitate sporită, însă costurile administrative și riscurile asociate instabilității contractuale rămân ridicate.

Experții avertizează că, în lipsa unei strategii naționale pe termen lung care să gestioneze tranziția de la simpla acoperire a deficitului de personal la o integrare sustenabilă, România riscă să se confrunte cu probleme sociale și economice complexe în următorii ani.