Femeile în leadership: Cum să negociezi salariul și să depășești prejudecățile

Confruntarea cu prejudecățile de gen și decalajul salarial rămân provocări majore pentru femeile care aspiră la funcții de conducere, au concluzionat participantele la discuția „FinanciarELE”. Evenimentul a adus în prim-plan experiențe personale și strategii concrete pentru a naviga într-un mediu profesional încă dominat de inegalități.

Iana Stanțieru, cu o carieră internațională impresionantă în resurse umane și recent aleasă Secretar General al Federației Europene a Cluburilor și Asociațiilor pentru UNESCO, a împărtășit o experiență marcantă de la începutul carierei sale. Aflându-se la un consulat pentru a obține o viză, i s-a pus la îndoială funcția de președintă a unei organizații internaționale pe motivul originii sale. „Cum tu ești președinta organizației? Tu ești din Moldova,” i s-a spus. Acest moment a determinat-o să devină o „ambasadoare a imaginii țării” și să lupte pentru a schimba percepțiile negative. Ea a subliniat că, deși femeile din Republica Moldova se confruntă cu un decalaj salarial, primind în medie cu 15% mai puțin decât bărbații pentru aceeași muncă, este esențial să nu aștepte ca meritele să le fie recunoscute automat. „Nimeni nu o să vină să spună: «Bravo, meriți o mărire de salariu». Trebuie să fii foarte determinată și să mergi să ceri,” a sfătuit Stanțieru.

Ea a oferit și o serie de sfaturi practice pentru negocierea salariului: informarea temeinică despre salariile de pe piață pentru rolul respectiv, prezentarea clară a valorii adăugate și a impactului avut în funcțiile anterioare, și utilizarea datelor concrete pentru a susține cererea. „Mergeți cu date, faceți-vă tema pe acasă,” a insistat ea.

De cealaltă parte, Natalia Gașițoi, rectorul Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți, a menționat că, deși nu a simțit personal bariere de gen, recunoaște că femeile trebuie adesea să muncească „dublu, triplu” pentru a se afirma. Ea a observat o tendință interesantă în propria instituție, unde se confruntă cu provocarea de a motiva bărbații să-și asume roluri de conducere, în timp ce femeile sunt extrem de active și prezente în funcții de decizie, de la prorectori la șefi de catedră. Această dinamică locală contrastează cu statisticile globale, care arată că femeile dețin doar un sfert din locurile din parlamente și că paritatea în managementul de vârf ar putea fi atinsă abia după 2050. Astfel, deși s-au făcut progrese, drumul către o reprezentare echitabilă și o recunoaștere egală a meritelor rămâne unul lung.