Rănile trecutului: Foametea și deportările din Basarabia, comemorate la Chișinău

CHIȘINĂU – O pagină tragică din istoria Basarabiei, foametea organizată din 1946-1947 și valurile de deportări staliniste, a fost adusă în prim-plan în cadrul conferinței naționale „9 Mai: Comemorare, Reconciliere și Unitate Europeană”. Un documentar emoționant, prezentat la începutul evenimentului, a readus în memoria publicului suferințele inimaginabile prin care au trecut sute de mii de basarabeni, subliniind importanța de a nu uita această crimă a regimului totalitar sovietic.

Filmul a prezentat mărturii cutremurătoare ale supraviețuitorilor, care, cu lacrimi în ochi, au povestit despre teroarea acelor ani. Un bărbat, deportat la vârsta de șase ani în Buriat-Mongolia, și-a amintit cum familia sa a fost acuzată de a fi „dușmani ai statului sovietic” și deposedată de toate bunurile. Alți martori au descris scene de coșmar, în care oamenii mureau pe drumuri, se umflau de foame și erau nevoiți să mănânce iarbă sau piei de iepure pentru a supraviețui. „A fost o tragedie și o crimă din partea regimului sovietic”, a concluzionat vocea din documentar, transmițând un mesaj clar: „Noi nu uităm”.

Istoricii prezenți la conferință au reiterat că foametea nu a fost doar un fenomen natural cauzat de secetă, ci a fost exacerbată și instrumentalizată de politicile regimului totalitar. Colectarea obligatorie a cerealelor, planurile nerealiste impuse țăranilor și lipsa oricărui ajutor din partea statului au transformat o criză agricolă într-un genocid prin înfometare. Peste 200.000 de basarabeni și-au pierdut viața în mod tragic în timpul foametei, iar alte sute de mii au fost deportați în Siberia și Kazahstan.

În satul Sofia din raionul Drochia, de exemplu, au decedat 678 de persoane, inclusiv copii, în urma foametei organizate. Aceste cifre, coroborate cu poveștile personale ale celor care au trăit acele vremuri, conturează dimensiunea reală a catastrofei. Evenimentul de la Chișinău a servit drept un puternic memento că înțelegerea și comemorarea acestor traume sunt esențiale pentru vindecarea rănilor trecutului și pentru construirea unei societăți bazate pe demnitate și respect pentru viața umană.