Statutul neclar al intervievatorului specializat, o verigă slabă în protecția copiilor victime

Eficiența protecției copiilor în cadrul procedurilor penale depinde în mare măsură de rolul intervievatorului specializat, un profesionist a cărui misiune este să audieze minorii în condiții speciale pentru a preveni re-victimizarea. Cu toate acestea, statutul juridic neclar al acestuia și lipsa unei reglementări detaliate reprezintă o vulnerabilitate majoră a sistemului de justiție din Republica Moldova, conform discuțiilor din cadrul audierilor publice.

Procuratura Generală a subliniat că un mecanism esențial în investigarea infracțiunilor sexuale asupra copiilor este audierea acestora în condiții speciale, reglementată de Convenția ONU și standardele europene. Totuși, în practică, există numeroase dificultăți. Una dintre problemele majore identificate este lipsa sau insuficiența pe teritoriul țării a intervievatorilor și psihologilor calificați, care să poată oferi asistență corespunzătoare victimelor și să formuleze întrebările într-o manieră adaptată vârstei și stării psihologice a copilului.

Deși legea prevede existența intervievatorului încă din 2014, statutul său nu este pe deplin clarificat. Reprezentanții Ministerului Justiției și ai Procuraturii au convenit asupra necesității revizuirii cadrului normativ pentru a defini clar cerințele pentru exercitarea acestei activități, criteriile de selecție, competența teritorială, standardele de activitate și modul de colaborare cu organele de urmărire penală.

Centrele Barnahus, care oferă un mediu protejat pentru audierea copiilor, joacă un rol crucial în acest proces. Datele arată că utilizarea acestor centre este în creștere, aproximativ 30% din totalul audierilor în condiții speciale fiind realizate aici. Modelul Barnahus contribuie la reducerea numărului de audieri repetate și la consolidarea cooperării intersectoriale. Cu toate acestea, existența a doar două centre funcționale (Nord și Sud) limitează accesul la aceste servicii pentru copiii din alte regiuni.

Participanții la discuții au căzut de acord că este necesară crearea unui grup de lucru tehnic pentru a analiza experiența națională și internațională și pentru a elabora un cadru normativ solid care să reglementeze statutul, formarea, supervizarea și remunerarea intervievatorilor. O astfel de clarificare ar asigura o aplicare uniformă a standardelor și ar consolida garanțiile procedurale pentru copiii victime, transformând intervievatorul dintr-un simplu „intermediar” într-un specialist-cheie în asigurarea unei justiții prietenoase copilului.