Statisticile alarmante privind abuzul sexual asupra copiilor în Moldova: O problemă de importanță majoră
Protecția copiilor victime și martori ai infracțiunilor, în special a celor cu caracter sexual, reprezintă o provocare majoră pentru Republica Moldova, unde statisticile relevă o realitate îngrijorătoare, iar mecanismele de protecție nu sunt întotdeauna aplicate suficient și uniform. Aceasta a fost una dintre concluziile principale ale audierilor publice organizate de Comisia parlamentară protecție socială, sănătate și familie.
În deschiderea evenimentului, s-a subliniat că, deși copiii victime ale infracțiunilor nu reprezintă o categorie numeroasă din totalul copiilor, aceștia constituie, probabil, cel mai vulnerabil grup din societate. Discuția a fost dedicată asigurării mecanismelor de protecție pentru acești copii, un subiect de o importanță crucială pentru întreaga societate.
Datele prezentate de reprezentantul Avocatului Poporului pentru drepturile copilului, Vasile Coroi, sunt alarmante. În anul 2023, au fost înregistrați 339 de copii victime ale infracțiunilor cu caracter sexual, o cifră care, deși în ușoară scădere față de anii precedenți (399 în 2024 și 376 în 2025), rămâne extrem de ridicată. O tendință îngrijorătoare este faptul că, în marea majoritate a cazurilor, agresorul este o persoană cunoscută victimei, adesea un membru al familiei sau din cercul apropiat. De exemplu, în 2025, din 272 de cazuri analizate, în 30 de situații a fost stabilită o relație de concubinaj între agresor și mama copilului, iar în alte 60 de cazuri, agresorul era bunicul.
Studiile naționale, precum „Violence Against Children” din 2019, sugerează că numărul real al cazurilor este mult mai mare, multe dintre ele rămânând neraportate. Conform acelui studiu, una din șapte fete și unul din 20 de băieți au fost supuși violenței sexuale până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Deși Republica Moldova a făcut pași importanți în consolidarea cadrului legal, instituind proceduri clare de audiere și intervenție, aplicarea acestora în practică rămâne o provocare. Protecția copiilor împotriva abuzului și exploatării sexuale nu este doar o obligație legală a statului, ci și o responsabilitate morală fundamentală, a cărei îndeplinire necesită un efort comun și o colaborare interinstituțională eficientă pentru a asigura dreptul la protecție al fiecărui copil.