Criza școlilor-fantomă: Sute de instituții de învățământ din Moldova funcționează aproape goale

Republica Moldova se confruntă cu o criză economică și administrativă majoră în sistemul de învățământ, generată de sute de „școli-fantomă” care funcționează la o capacitate extrem de redusă, generând costuri uriașe pentru un număr infim de elevi. O analiză detaliată a expertului economic Veaceslav Ioniță scoate la iveală o ineficiență sistemică, în special în zonele rurale afectate de depopulare.

Datele prezentate sunt alarmante. Aproximativ 29 de școli din țară operează la mai puțin de 10% din capacitatea lor proiectată. În termeni practici, acest lucru înseamnă că într-o clasă dotată cu 20 de locuri învață, în medie, un singur elev. Situația este la fel de problematică și pentru un alt grup de 142 de școli, care funcționează la o capacitate de utilizare între 10% și 20%. În total, aproape 400 de școli, reprezentând aproape jumătate din localitățile țării care dispun de o instituție de învățământ, au un grad de încărcare sub 30%.

Această subutilizare a infrastructurii școlare are consecințe economice grave. Statul continuă să suporte cheltuieli semnificative pentru întreținerea unor clădiri enorme, pentru încălzire, personal administrativ și didactic, în timp ce numărul beneficiarilor direcți, elevii, este extrem de mic. În unele cazuri, în școli cu mai puțin de 10 elevi în total, costul per elev atinge niveluri nesustenabile. Expertul a ilustrat absurdul situației prin calcularea spațiului școlar care revine unui elev în unele localități rurale, acesta depășind 100 de metri pătrați – suprafața unui apartament generos.

Paradoxal, în timp ce sute de școli rurale sunt practic goale, instituțiile din Chișinău sunt supraaglomerate, cu un grad de ocupare de peste 100%. Această discrepanță subliniază eșecul politicilor de a adapta rețeaua școlară la noile realități demografice și la migrația internă. Menținerea școlilor-fantomă în funcțiune reprezintă o risipă de resurse publice care ar putea fi redirecționate către îmbunătățirea calității educației în școlile aglomerate sau către crearea unor centre educaționale regionale, mai eficiente.

Criza eficienței infrastructurii școlare impune decizii administrative dificile, dar necesare, privind optimizarea rețelei școlare. Fără o reformă curajoasă, bazată pe date, sistemul de învățământ riscă să se prăbușească sub propria greutate economică, eșuând să ofere o educație de calitate atât în satele pustii, cât și în orașele arhipline.