Progrese și frustrări în dezvoltarea socială a Moldovei: Raportul Național Voluntar relevă realități contrastante

Republica Moldova a devenit mai rezilientă în fața crizelor multiple, înregistrând progrese în domenii sociale cheie, însă în spatele cifrelor se ascund provocări profunde și un sentiment de frustrare legat de costul uman al inacțiunii din trecut. Acesta este tabloul complex prezentat în cadrul evenimentului de lansare a celui de-al doilea Raport Național Voluntar, care analizează perioada 2020-2024.

Documentul, elaborat printr-un proces complex de peste șase luni ce a implicat toate instituțiile statului, arată că Moldova a avansat în consolidarea protecției sociale, îmbunătățirea accesului la servicii de sănătate și educație și modernizarea infrastructurii. Măsurile de sprijin energetic și social au atenuat impactul crizelor asupra populației vulnerabile, iar progrese notabile au fost înregistrate în digitalizare și pe calea integrării europene.

Cu toate acestea, Secretarul General al Guvernului, Alexei Buzu, a adus o notă sobră discuției, vorbind despre „frustrarea” pe care o simte în fața realităților umane din spatele statisticilor. El a oferit un exemplu tulburător: creșterea numărului de cazuri de copii în situații de risc de la 2.000 la peste 23.000. Pentru Buzu, această cifră nu reprezintă doar o mai bună identificare, ci dovada dureroasă că, ani la rând, mii de copii au fost „invizibili”, trăind în sărăcie, abuz și neglijență, fără ca sistemul să intervină.

„Faptul că am avut un anumit progres trebuie să ne încurajeze, dar, pe de cealaltă parte, trebuie atât de mult să ne frustreze că inacțiunea noastră, inabilitatea noastră de a interveni, ani de zile, a creat o situație în care mulți copii au rămas invizibili”, a declarat oficialul. El a îndemnat colegii din guvern să transforme această frustrare într-un motor pentru acțiune accelerată, subliniind că fiecare zi de întârziere în implementarea reformelor are un cost uman direct.

Raportul recunoaște provocările persistente. Deși sărăcia extremă este la un nivel redus, inegalitățile structurale rămân, afectând în special familiile cu mulți copii și mediul rural. Rata mortalității infantile a înregistrat o ușoară creștere, iar accesul echitabil la oportunități rămâne un deziderat. Astfel, în ciuda pașilor înainte, drumul Moldovei către atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă și asigurarea unei vieți decente pentru fiecare cetățean necesită eforturi susținute și o conștientizare acută a problemelor care, până de curând, au rămas în umbră.