Credința ortodoxă, apărată ca pilon al identității la Marșul Familiei
Apărarea credinței ortodoxe a fost unul dintre mesajele centrale ale „Marșului Familiei”, organizat sâmbătă de Partidul Socialiștilor. În discursurile lor, liderii politici au prezentat Ortodoxia nu doar ca o religie, ci ca un fundament al identității naționale și un scut împotriva valorilor considerate străine și dăunătoare pentru societatea moldovenească.
Unul dintre vorbitori, Vasile Revenco, primarul de Dărniceni, a evocat lupta localnicilor pentru a-și apăra biserica, prezentând acest caz ca un simbol al rezistenței populare în fața presiunilor externe. „Actuala guvernare promovează niște valori care nu au nimic în comun cu noi, creștinii, nu au nimic în comun cu Ortodoxia, nu au nimic cu ceea ce este scris în Sfânta Scriptură”, a declarat acesta. El a citat din Psalmi pentru a argumenta că familia tradițională este o valoare biblică fundamentală, lăsată moștenire de strămoși alături de tradiții și credință.
Un alt orator, Grigore Uzun, a avertizat publicul folosind o analogie biblică. „Vreau să le amintesc unora că în vechime au existat două orașe, Sodoma și Gomora. Și ce s-a întâmplat cu ele? (...) Până în ziua de azi, acolo miroase a pucioasă și nimic nu crește”, a spus el, sugerând că adoptarea unor „valori străine” ar putea aduce consecințe similare pentru Moldova. El a concluzionat că pentru un stat ortodox, cele mai importante elemente sunt „Hristos, familia și țara”.
Mesajul a fost constant pe parcursul întregului eveniment: o familie puternică este inseparabilă de o credință puternică. Vorbitorii au subliniat că peste 95% dintre cetățenii Republicii Moldova sunt creștini ortodocși și că orice politică ce ignoră acest fapt este sortită eșecului și este o trădare a identității naționale. Participanții au fost chemați să fie uniți în apărarea bisericii și a credinței, considerate a fi sub un atac direct din partea actualei guvernări. Astfel, marșul a evidențiat o falie ideologică adâncă în societatea moldovenească, unde credința este invocată ca un element central în lupta politică și culturală.