Rolul civic al artistului: Cum a unit „Plaha” publicul de pe ambele maluri ale Prutului

Trebuie un artist să fie implicat civic și politic sau arta sa ar trebui să rămână într-o sferă apolitică? Aceasta a fost una dintre temele centrale discutate de regizorul Igor Cobileanski și actrița Ada Lupu în contextul serialului „Plaha”. Actrița a mărturisit că, deși mult timp a considerat că gesturile social-politice nu ar trebui să se intersecteze cu activitatea sa artistică, perspectiva i s-a schimbat. Acum, ea vede implicarea ca pe o „datorie”, în sensul kantian al cuvântului.

„Cred că nu e o obligație, dar e o datorie să ne implicăm și social-politic prin ceea ce facem”, a afirmat Ada Lupu. Ea a subliniat că artiștii, având vizibilitate și o voce publică, au oportunitatea și chiar responsabilitatea de a-și asuma o poziție, mai ales în fața unor probleme sociale grave. Deși recunoaște că o astfel de atitudine poate fi riscantă și poate atrage antipatii, Lupu consideră că este un act de curaj necesar.

Impactul serialului „Plaha” a demonstrat puterea artei de a transcende granițele și de a genera dialog. Actrița a povestit despre reacțiile publicului din România, care a creat o neașteptată „solidaritate” cu cel din Republica Moldova. „Atât de fericiți erau românii pentru serialul ăsta”, a spus Lupu, menționând că mulți spectatori români și-au exprimat admirația pentru curajul de a realiza un astfel de proiect critic în Moldova, în contrast cu peisajul cinematografic din România, unde o producție similară despre perioada de tranziție încă lipsește.

Regizorul Igor Cobileanski a adăugat că, deși nu și-a propus în mod explicit să facă un act de propagandă sau să schimbe percepții, atitudinea civică a fost un element implicit al proiectului. Atât el, cât și majoritatea celor implicați, au avut o „atitudine pentru ce ni s-a întâmplat, nu li s-a întâmplat”. Succesul neașteptat al serialului în România, unde a devenit un fenomen viral, a confirmat că povestea, deși specifică unui context local, rezonează universal. Astfel, „Plaha” nu a fost doar o cronică a unei perioade istorice, ci și un catalizator pentru reflecție și conștiință socială, demonstrând că arta, atunci când este asumată, poate într-adevăr să facă istorie.