Producția serialului „Plaha”: O luptă cu frica și obstacolele financiare

Realizarea serialului de televiziune „Plaha”, inspirat din evenimente și personaje controversate din istoria recentă a Republicii Moldova, a fost un proces marcat de o atmosferă de teamă și de numeroase refuzuri, a dezvăluit regizorul Igor Cobileanski în cadrul unei dezbateri la Festivalul de Film și Istorii de la Mereni. Proiectul, care abordează teme precum corupția la nivel înalt și „furtul miliardului”, a fost perceput ca un „teren minat”, determinând numeroase persoane să se distanțeze de producție.

Potrivit regizorului, echipa s-a confruntat cu dificultăți semnificative în a găsi locații pentru filmare. Proprietari de hoteluri, restaurante și alte spații private au refuzat colaborarea după ce au aflat subiectul serialului, de teama unor posibile consecințe. „Oamenii pur și simplu încercau să nu fie asociați cumva cu zona politicului”, a explicat Cobileanski, subliniind că această reticență nu venea neapărat din partea unor afiliați politici, ci dintr-o frică generalizată, adânc înrădăcinată în societate. „Noi, moldovenii, suntem fricoși. Am învățat să tăcem, să nu vorbim”, a adăugat el, legând această atitudine de traumele istorice.

Frica nu a fost singurul obstacol. Proiectul nu a beneficiat de finanțare publică, fiind susținut integral de investitori privați. Cobileanski a menționat că acești finanțatori, deși oameni de afaceri cu resurse considerabile, au preferat să rămână anonimi, solicitând echipei de producție să nu le dezvăluie identitatea. „Nu vrem să ne faceți pe noi producători de film, că nu suntem asta”, ar fi fost mesajul lor.

Chiar și o parte din echipa tehnică a renunțat la proiect pe parcurs, din aceleași motive de precauție. Aceste provocări au forțat echipa de creație să caute soluții alternative, inclusiv colaborarea cu tehnicieni din România, transformând „Plaha” într-o coproducție moldo-română nu doar la nivel de distribuție, ci și în spatele camerelor. În ciuda acestor impedimente, serialul a fost finalizat, demonstrând că, deși dificilă, abordarea unor subiecte sensibile este posibilă, chiar și într-un climat social încă marcat de frica de repercusiuni.