Apeducte și stații de epurare de milioane, lăsate în paragină: Eșecuri în proiectele de alimentare cu apă și canalizare

Proiecte de infrastructură în valoare de zeci de milioane de lei, menite să asigure alimentarea cu apă potabilă și servicii de canalizare în diverse regiuni ale țării, rămân nefuncționale sau sunt utilizate la o capacitate redusă, ducând la degradarea activelor și la irosirea banilor publici. Aceasta este una dintre concluziile alarmante ale unui raport de audit prezentat în cadrul Comisiei parlamentare pentru controlul finanțelor publice.
Un exemplu relevant este proiectul istoric de alimentare cu apă a orașului Fălești din râul Prut, inițiat încă din 2010. Deși prima etapă a fost finalizată, cu un cost de circa 150 de milioane de lei, stația de tratare a apei, reconstruită și dotată cu utilaj modern, nu a fost pusă în funcțiune și prezintă semne vizibile de degradare. Magistrala Prut-Fălești nu a fost valorificată, iar cetățenii nu au beneficiat de serviciile promise. O altă problemă majoră a fost identificată la Florești, unde stația de epurare regională este afectată de faptul că agenții economici din industrie deversează ape reziduale fără o pre-epurare corespunzătoare, contrar normelor legale. Companiile respective nu dispun de stații proprii de pre-epurare, iar acest lucru pune în pericol funcționalitatea întregului sistem.
Auditul a mai scos la iveală o problemă sistemică: gradul redus de racordare a consumatorilor la rețelele nou construite. Chiar și în cazul proiectelor finalizate, precum cel din Hîncești, numărul de gospodării conectate este mic, ceea ce limitează impactul social și economic al investițiilor. Reprezentanții Agențiilor de Dezvoltare Regională (ADR) au explicat că, după finalizarea construcției magistralelor, responsabilitatea pentru racordarea consumatorilor revine autorităților publice locale și operatorilor economici. Totuși, tarifele la apă și canalizare, considerate uneori prea mari de către cetățeni, reprezintă un obstacol suplimentar. Aceste deficiențe, de la planificarea fragmentată la lipsa de mentenanță și responsabilitate post-implementare, duc la situații în care infrastructura costisitoare se deteriorează înainte de a fi utilizată la capacitate maximă.