Vid juridic și blocaj instituțional: soarta întreprinderilor de stat, prinsă între ministere și agenții

Un conflict de competențe și un vid juridic paralizează de ani de zile procesul de administrare a sutelor de întreprinderi de stat din Republica Moldova. Audierile din cadrul unei comisii parlamentare de anchetă au scos la iveală un blocaj sistemic între Agenția Proprietății Publice (APP), Agenția Servicii Publice (ASP) și ministerele de resort, care a lăsat active publice valoroase într-o zonă gri a responsabilității.
Conform Legii 121, APP exercită funcția de fondator al întreprinderilor de stat în numele Guvernului. Cu toate acestea, în practică, situația este mult mai complicată. Reprezentanții APP au explicat că ASP refuză să opereze modificările în Registrul de Stat și să înregistreze APP ca fondator fără un act formal de predare-primire de la ministerul care a înființat inițial întreprinderea. Pe de altă parte, APP susține că nu poate numi un administrator care să semneze aceste acte tocmai pentru că nu este recunoscută legal ca fondator, creând o situație de tip „catch-22”.
„Am primit refuz oficial”, a declarat reprezentantul APP, explicând că ASP a motivat refuzul prin lipsa unui administrator desemnat. „Cum să procedăm? Să contestăm în instanța de judecată?”, a întrebat retoric oficialul, subliniind absurditatea situației.
Ministerele, la rândul lor, se declară depășite de situație. Multe dintre ele, precum Ministerul Culturii sau cel al Agriculturii, figurează ca fondatori pentru zeci de întreprinderi inactive, dar susțin că, în urma reformei din 2017, nu mai au competența legală de a le gestiona. Un caz similar a fost prezentat de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), succesoarea fostului Departament al Instituțiilor Penitenciare (DIP). ANP a încercat să transfere bunuri de la o întreprindere înapoi la un penitenciar, însă Cadastrul a refuzat operațiunea, deoarece în acte fondatorul era încă DIP, o entitate care nu mai există.
Acest impas a fost descris de membrii comisiei ca un „vid juridic” și o „situație stupidă”, unde legea prevede un lucru, dar procedurile administrative și lipsa de cooperare interinstituțională fac aplicarea acesteia imposibilă. Consecința directă este că sute de întreprinderi, unele cu potențiale active imobiliare valoroase, rămân negestionate, fără o evidență clară a patrimoniului și fără ca vreo instituție să își poată asuma legal responsabilitatea pentru soarta lor.