Structura datoriei de stat a Moldovei: O bombă cu ceas a împrumuturilor pe termen scurt

În spatele cifrelor tot mai mari ale datoriei publice a Republicii Moldova se ascunde o problemă structurală mult mai periculoasă: scadența extrem de scurtă a împrumuturilor. Conform expertului economic Veaceslav Ioniță, durata medie a datoriei contractate de guvern este de doar 260 de zile, o situație care transformă gestionarea finanțelor publice într-un exercițiu de echilibristică cu risc ridicat.

Această dependență de finanțarea pe termen foarte scurt plasează țara într-o poziție de vulnerabilitate extremă la orice șoc intern sau extern. Guvernul este forțat să se rostogolească datoria în permanență, adică să contracteze noi împrumuturi pentru a le achita pe cele vechi. Problema este că, în contextul economic actual, noile împrumuturi, în special cele interne, sunt mult mai scumpe. Astfel, Moldova a intrat într-o spirală vicioasă în care ia credite scumpe pentru a rambursa datorii mai ieftine, contractate în trecut.

Consecința directă a acestei structuri precare a datoriei este explozia costurilor de deservire. Plățile pentru dobânzi au crescut exponențial, de la aproximativ 500-600 de milioane de lei anual înainte de 2014, la peste 6 miliarde de lei în prezent. Acești bani, în loc să fie direcționați către investiții în drumuri, spitale sau educație, sunt folosiți doar pentru a plăti costul împrumuturilor. Practic, aproape 10% din toți banii pe care îi câștigă statul se duc pe plata dobânzilor, o povară tot mai grea pentru un buget și așa deficitar.

Contrastul cu țările dezvoltate este izbitor. În timp ce alte state contractează împrumuturi pe termene de 10, 20 sau chiar 30 de ani, la dobânzi mici, Moldova se împrumută pe mai puțin de un an, la dobânzi care au atins și 22%. Această situație este cauzată de lipsa de încredere a creditorilor, atât interni, cât și externi, care nu sunt dispuși să ofere finanțare pe termen lung. Aproape jumătate din împrumuturile luate de guvern au o scadență de doar șase luni. Această „dramă a datoriei”, cum o numește expertul, nu este doar o problemă contabilă, ci o amenințare directă la adresa stabilității economice a țării, limitând drastic capacitatea statului de a investi în viitor și expunându-l la riscuri financiare majore.