Divergențe între Parlament și Guvern privind Legea Licențierii: Se Cere Aplicare Permanentă și Extinderea Protecției
Dezbaterea proiectului de lege privind licențierea importurilor de cereale a scos la iveală divergențe semnificative între viziunea unor parlamentari și cea a Guvernului, în special în ceea ce privește durata și domeniul de aplicare a măsurii de protecție.
În timp ce autorul proiectului a propus aplicarea licențierii până la 31 decembrie 2027, Guvernul a avizat pozitiv inițiativa, dar cu o condiție esențială: scurtarea termenului până la 31 octombrie 2026 și, mai important, excluderea articolului care ar permite prelungirea ulterioară a măsurii. Această condiție a fost criticată dur în cadrul comisiei, fiind considerată o abordare pe termen prea scurt, care nu rezolvă problema de fond a instabilității pieței.
Unii membri ai comisiei au argumentat că mecanismul de licențiere ar trebui să devină permanent, urmând exemplul României, unde o astfel de măsură funcționează continuu pentru a proteja piața internă. S-a subliniat că licențierea nu este o barieră, ci un instrument de control transparent, care permite importurile justificate, dar previne speculațiile și șocurile de preț. „Este un import controlat. Orice procesator, orice fermă poate să vină, să depună cerere la comisie și să motiveze de ce are nevoie de import”, a declarat un deputat.
O altă propunere venită din partea parlamentarilor a fost extinderea domeniului de aplicare a legii. În forma actuală, licențierea se referă doar la cereale și oleaginoase brute. S-a cerut ca măsura să includă și produse procesate, precum făina și combicormurile, pentru a oferi protecție și sectoarelor conexe, cum ar fi morăritul și zootehnia, care se confruntă cu aceeași presiune a importurilor ieftine din Ucraina. S-a menționat că, în lipsa acestei extinderi, efectul legii va fi limitat.
Conflictul este accentuat de faptul că excluderea posibilității de prelungire, așa cum dorește Guvernul, ar transforma legea într-o măsură temporară, cu o durată de viață de doar un an și câteva luni, considerată insuficientă pentru a stabiliza piața pe termen lung. Autorul proiectului a insistat pe menținerea dreptului Guvernului de a prelungi măsura, lăsând deschisă posibilitatea ca, în cazul în care nu se ajunge la un consens cu comisia de raport, să supună la vot în plen varianta inițială a legii, care prevede un termen mai lung și posibilitatea de prelungire.