Costuri exorbitante și riscuri de blocaj: Extinderea dreptului la traducere în procesul penal, criticată de procurori

Propunerea de a extinde obligația de traducere a documentelor în cadrul procesului penal, inclusă în proiectul de lege pentru sporirea garanțiilor procedurale, a fost întâmpinată cu critici dure din partea Procuraturii. Reprezentanții acesteia avertizează asupra unui impact financiar major și a riscului de a crea blocaje în sistemul judiciar, argumentând că noile prevederi depășesc standardele impuse de directivele europene.

În cadrul consultărilor publice, un procuror a subliniat că directiva europeană relevantă stabilește clar obligația traducerii doar pentru trei tipuri de acte esențiale: măsura de constrângere, actul de acuzare (rechizitoriul) și hotărârea de condamnare. În contrast, proiectul de lege propus ar extinde această obligație la „alte documente” la cererea motivată a participanților la proces, dacă traducerea este necesară pentru înțelegerea cauzei.

Criticii susțin că această formulare vagă deschide calea către abuzuri și costuri bugetare exorbitante. „Pe un rechizitoriu de 50 de foi achităm 10.000 de lei. Vă dați seama dacă avem o cerere într-un proces penal «traduceți-mi toate 20 de volume»?”, a exemplificat procurorul, atrăgând atenția asupra poverii financiare imense pe care statul ar trebui să o suporte. Acesta a argumentat că, în loc de traducerea integrală a unor volume întregi, dreptul la înțelegerea actelor procedurale este deja asigurat prin garantarea dreptului la interpret, o soluție mult mai eficientă și mai puțin costisitoare.

Problema este agravată de faptul că proiectul ar acorda acest drept extins tuturor participanților la proces, nu doar persoanei acuzate. Procurorii se tem că vor fi „bombardați” cu cereri de traducere care ar putea tergiversa intenționat desfășurarea urmăririi penale. În replică, reprezentanții Ministerului Justiției au menționat că, deși directiva impune un standard minim, legislația națională poate oferi garanții superioare. Cu toate acestea, au recunoscut validitatea îngrijorărilor legate de costuri și s-au arătat deschiși să reexamineze acest aspect pentru a găsi o soluție echilibrată, care să nu pericliteze eficiența sistemului judiciar.