Poliția, sub lupă în cazurile de violență: între proceduri respectate și acuzații de eșec sistemic
Rolul și eficacitatea forțelor de ordine în gestionarea cazurilor de violență în familie au reprezentat un punct central și contondent al audierilor publice organizate în Parlament. În timp ce reprezentanții poliției au susținut că procedurile interne sunt respectate, alte voci din sistemul de justiție au acuzat un eșec sistemic legat mai degrabă de atitudine și implementare, decât de cadrul legal.
Reprezentantul Inspectoratului General al Poliției (IGP) a informat că o anchetă internă pe cazul de la Măgdăcești nu a constatat abateri de la procedurile interne în faza intervenției primare. Acesta a precizat că victima a raportat o încălcare anterioară a ordinului de protecție abia pe 24 august, în cadrul unei audieri penale, informație de care poliția nu a avut cunoștință anterior. Anual, poliția monitorizează aproximativ 7.000 de agresori familiali, iar la zi, numărul acestora este de circa 4.000.
Cu toate acestea, o intervenție critică a venit din partea unui reprezentant al Consiliului Superior al Magistraturii, care a argumentat că problema fundamentală în Republica Moldova nu este legislația, ci „atitudinea” celor care o aplică. Aceasta a subliniat că, în repetate rânduri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Moldova pentru eșecul mecanismului de protecție, nu pentru calitatea legilor. O problemă majoră identificată este tendința de a trata cazurile de violență ca pe niște „conflicte”, ceea ce se reflectă în registrul poliției unde multe sesizări sunt încadrate în categoria a doua (alte comunicări), și nu ca infracțiuni.
Reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne a recunoscut existența unor probleme, precum recidiva ridicată în rândul agresorilor și necesitatea consolidării programelor de reabilitare pentru aceștia. Un alt aspect critic menționat a fost accesibilitatea redusă a victimelor din mediul rural la servicii de expertiză medico-legală și asistență psiho-emoțională, acestea fiind nevoite adesea să parcurgă distanțe mari până la centrele raionale.
De asemenea, s-a discutat despre provocările legate de timpul de reacție al poliției, îngreunat de volumul mare de apeluri non-urgente la serviciul 112. Din totalul apelurilor, doar aproximativ 30% sunt considerate urgențe, ceea ce duce la blocarea echipajelor în intervenții care nu necesită prezență imediată. Pentru a eficientiza răspunsul, poliția a elaborat indici de caz care prioritizează apelurile cu cod roșu și galben.
Discuțiile au scos la iveală o tensiune între respectarea formală a procedurilor și necesitatea unei abordări pro-active și empatice, subliniind că succesul în combaterea violenței depinde nu doar de legi, ci și de o schimbare profundă de mentalitate și de alocarea resurselor necesare la nivelul întregului sistem de justiție.