Eugeniu Carada: Portretul complex al fondatorului BNR, între conspirație politică, patriotism și artă

Cu ocazia lansării bancnotei aniversare care îi poartă chipul, personalitatea complexă a lui Eugeniu Carada, fondatorul Băncii Naționale a României, a fost readusă în atenția publicului. Dincolo de rolul său de arhitect al sistemului bancar modern românesc, Carada a fost o figură centrală în viața politică și socială a secolului al XIX-lea, un personaj plin de contraste: un liberal fervent, un patriot dedicat, dar și un adversar politic redutabil și un conspirator.

Născut la Craiova, Carada a avut o legătură profundă cu mama sa, Petrița, o boieroaică din Slăvitești, Vâlcea, a cărei casă tip „culă” oltenească a reprezentat un punct de referință în viața sa. Deși a devenit un bucureștean influent, nu și-a uitat niciodată originile, cerând prin testament să fie înmormântat la Craiova, alături de mama sa. A fost un francofil convins, educat la Paris, fapt ce i-a modelat viziunea politică, dar l-a și plasat într-o opoziție constantă față de Regele Carol I, de origine germană. Deși a contribuit la aducerea principelui străin pe tronul României, Carada a refuzat sistematic să devină guvernator al BNR pentru a nu fi nevoit să se închine regelui. Cu toate acestea, a condus de facto banca din umbră timp de peste 30 de ani, fiind supranumit „Stăpânul”.

Viața sa politică a fost marcată de o rivalitate intensă cu tabăra conservatoare, personificată de jurnalistul Mihai Eminescu. Disputele lor, purtate în paginile ziarelor vremii, reflectau tensiunile ideologice ale unei Românii în plină modernizare. Carada a fost, de asemenea, implicat în acțiuni conspirative, precum mișcarea anti-monarhică de la Ploiești, cunoscută ca „Republica de la Ploiești”.

Un moment definitoriu pentru patriotismul său a fost rolul esențial jucat în timpul Războiului de Independență din 1877, când, fără o împuternicire oficială, dar cu sprijinul prietenului său Ion C. Brătianu, a organizat aprovizionarea armatei române la sud de Dunăre. Pentru aceste merite, a acceptat singura decorație din viața sa: medalia „Trecerea Dunării”. Gestul final de respect a venit chiar de la adversarul său, Regele Carol I, care, la moartea lui Carada, a ordonat ca cortegiul funerar să treacă pe Calea Victoriei, pe la Palatul Regal, un loc pe care fondatorul BNR îl evitase cu obstinație în timpul vieții.