Dezbateri aprinse privind transferul fondurilor de vânătoare: Managerii cer flexibilitate, autoritățile invocă rigiditatea legii
Cadrul legal care reglementează gestiunea fondurilor cinegetice a fost un alt punct fierbinte pe agenda consultărilor publice, generând opinii contradictorii între gestionarii de fonduri și reprezentanții autorităților. Dezbaterile s-au axat pe două probleme principale: posibilitatea de a transfera (cesiona) dreptul de gestiune și componența obligatorie a personalului administrativ.
Unul dintre participanți, reprezentând interesele gestionarilor, a argumentat că legislația actuală este prea rigidă, nepermițând transferul unui fond de vânătoare de la un gestionar la altul. Acesta a subliniat că, pe parcursul unui contract de 10 ani, circumstanțele economice sau interesele de specializare ale unui gestionar se pot schimba. „Cineva a luat un fond de vânătoare, să zicem, la Cahul. S-a schimbat viața lui, economic, s-a mutat la Bălți. De ce nu i-am permite cesionarea, în diverse motive bine stipulate și cu acordul administratorului?”, a întrebat retoric participantul. El a susținut că, odată ce licitațiile publice au avut deja loc, riscul de speculă sau monopol este redus, iar o mai mare flexibilitate ar permite o adaptare mai bună la realitățile practice, fără a face business din acest proces.
În replică, reprezentanta juridică a Ministerului Mediului a explicat că o astfel de cesionare ar contraveni principiilor care stau la baza licitației publice. „În cazurile când este prevăzută o anumită licitație și o anumită procedură care a fost respectată, inclusiv cu principiile de nediscriminare și egalitate, nu se permite ulterior ca aceasta să fie schimbată. Ar crea un haos”, a precizat aceasta, subliniind că stabilitatea contractuală este esențială pentru a menține un cadru legal coerent.
O a doua problemă economică ridicată a fost obligația fiecărui gestionar de a angaja trei specialiști cu studii în domenii precum ecologie, silvicultură și zoologie. Gestionarii s-au plâns că această cerință, adăugată la necesitatea de a avea și un director și un contabil, impune o povară financiară grea, în special pentru fondurile mai mici. „Înainte, un singur paznic de vânătoare acoperea un raion întreg, care acum este împărțit în cinci-șase fonduri. Acum, pentru fiecare fond, se cer trei angajați, plus director și contabil. Fondurile cinegetice nu au sursele financiare pentru a susține atâția angajați”, a fost argumentul prezentat.
Reprezentanții ministerului au clarificat că legea nu interzice ca acești specialiști să fie angajați cu normă parțială (part-time) sau chiar să lucreze cumulat pentru mai multe fonduri de vânătoare, ceea ce ar putea reduce din presiunea financiară. Cu toate acestea, s-a insistat că prezența specialiștilor este crucială pentru o gestionare corectă și profesionistă a fondului cinegetic, iar această cerință a fost cunoscută și asumată de către toți participanții la licitație.